Pretentii. Sentința nr. 2102/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2102/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3971/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2102/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ț. M. și pe pârâții C. L. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în baza art. 223 c.pr.civ. s-a solicitat judecata și în lipsă și că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură răspunsul la adresa emisă de instanță, după care
Instanța în baza art. 95 pct. 4 din NCPC, coroborat cu dispozițiile Legii 554/2004 constată că este competentă să soluționeze cauza și constatând dosarul în stare de judecată, a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând constată următoarele:
La data de 18.03.2014 reclamantul Ț. M. a chemat în judecată pe pârâții C. L. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform hotărârilor judecătorești pronunțate, de la data formulării primei cereri în cauzele menționate și până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin hotărâri judecătorești, pârâții au fost obligați să îi acorde suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de încadrare începând cu 01 iunie 2005 și în continuare până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
Deși hotărârile judecătorești sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de către instanțele de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de Curte, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul propriu, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 188/1999 cu modificările si completările ulterioare.
Până la data actuală pârâții au fost puși în întârziere de drept și nu au fost obligați la plata dobânzii legale aferente.
Învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, „ întârzierea nejustificată a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, în condițiile în care, potrivit art. 161, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. 1, următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile".
În consecință, apreciază că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului Civil, și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1): Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Mai arată că incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatorii pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora „ In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele-interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită de la data stabilită prin contractul individual de muncă. În acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin Sentința nr. 1946/03.05.2012 (Dosar nr._ ), a constatat că „ dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept puși în întârziere conform art. 1079 cod civil ( 1523 NCC) și art. 161 din Codul Muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
In consecință, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale aplicabile, precum și practica judiciară invocată.
Întrucât reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse prin plata diminuată a salariului și prin neplata sumelor dispuse de către instanța de judecată;
Solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr. 1341/20.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr._, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În drept, întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile art. 112 C. proc. civ, art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 și art. 278 alin. 1 din Codul Muncii, ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1530 și urm. din Codul civil.
Solicită dobânda ca accesoriu la drepturile salariate recunoscute de sentință și nu ca urmare a faptului că nu a fost executată hotărârea judecătorească.
Reclamantul a solicitat și instanța a încuviința proba cu înscrisuri.
Parații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1341/20.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr._, au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază -, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază -, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la încetarea sau modificarea raportului de funcție.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială sau nu sunt achitate deloc.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 Cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamant ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu ,a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin sentințele pronunțate de instanțe, s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantului – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până încetarea sau modificarea raportului de funcție. -, nu înseamnă că reclamantul ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor judecătorești – așa cum a pretins reclamantul -, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă". În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea formulată, cu consecința obligării pârâților de a-i achita reclamantului dobânda legală la sumele stabilite prin decizia nr. 1341/2009, pronunțată de Curtea de Apel C., și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - începând cu data intentării acțiunii (18.03.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de reclamantul Ț. M., cu domiciliul procesual ales la cab. AV. D. D., cu sediul în BĂILEȘTI, . 3, ., J. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI, cu sediul în BĂILEȘTI, .-3, J. D..
Obliga pârâții sa achite reclamantului dobânda legală la sumele stabilite prin decizia nr. 1341/2009, pronunțată de Curtea de Apel C. si prin decizia 916/2009, și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - începând cu data intentării acțiunii (18.03.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 5 ex
MI/C.P.
24 Iunie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3367/2014. Tribunalul... → |
|---|
