Pretentii. Sentința nr. 2067/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2067/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2250/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2067/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul S. S. C., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de av. Ghineanu C. și pârâtele, reprezentate de cons. jur. U. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâte prin întâmpinare.
La solicitarea instanței, reclamantul, prin apărător susține că înscrisul de la fila 11 din dosar constituie contestație împotriva deciziilor de impunere contestate în instanță, neformulând altă contestație adresată organului fiscal.
Cons. jur. U. N. pentru pârâte solicită admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia mai întâi să se adreseze organului fiscal cu plângere prealabilă și nu direct instanței de judecată.
Av. G. C. pentru reclamant solicită respingerea excepției, la dosarul cauzei există o contestației depusă în procedura prealabilă, referitoare la actele contestate, aceasta aflându-se la fila 11 din dosar, contestație la care organul fiscal nu a răspuns. De asemenea, la dosarul cauzei nu există acte din care să rezulte că pârâtele au comunicat actele emise de acestea, pentru a putea fi contestate.
Cons. jur. U. N. pentru pârâte învederează că, contestația care se invocă de către reclamant este îndreptată împotriva certificatului de atestare fiscală, care nu este un act administrativ fiscal, iar în acțiunea depusă la instanță se invocă decizii de impunere, împotriva cărora s-a formulat plângere prealabilă, de asemenea, la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă comunicarea deciziilor pe site-ul A.N.A.F.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate de pârâte.
INSTANȚA
La data de 17 februarie 2014 reclamantul S. S. C. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să de dispună anularea deciziilor de impunere nr._ și_, comunicate reclamantului în luna ianuarie 2014.
În fapt, la sfârșitul anului 2013, reclamantul s-a adresat pârâtelor cu o cerere de eliberare a unui certificat fiscal, urmare a unor litigii pe care le are cu C.A.S. D..
A contestat aceste decizii și emiterea certificatului în cauză, întrucât acestea sunt decizii de impunere pentru plăți anticipate la pârâte care i-au răspuns că sumele ce sunt cuprinse în aceste decizii sunt reale, însă reclamantul consideră că acestea ar fi trebuit să stea la baza calcului în ceea ce privește sumele datorate de către acesta. Consideră că aceste sume ar fi trebuit să fie rezultatul dintre încasări și cheltuieli, dat fiind faptul că din actele ce se găsesc în propria-i contabilitate rezultă cheltuieli semnificative care în mod cert duc la scăderea bazei de impozitare.
Arată că aceste cheltuieli erau inerente activității pe care o desfășoară la acea dată, mai mult reclamantul nu a fost încunoștințat potrivit procedurii legale de existența acestor decizii, precum și de sumele inserate în cuprinsul acestora.
De asemenea, arată că sumele respective nu sunt defalcate, pentru a avea posibilitatea de a se apăra, nu arată anul fiscal, care le-a generat.
A depus la dosar taxa judiciară de timbru de 100 de lei, contestația formulată, decizia de impunere, chitanțe, facturi fiscale.
La data de 01 aprilie 2014 pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 reclamantul avea posibilitatea de a formula contestație la organul fiscal, împotriva Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/21.08.2007 și a Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/25.02.2007, înainte de a se adresa instanței de judecată.
Obligativitatea contestării acestui act în procedura prealabilă este dată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 218 din OG 92/2003 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora procedura prealabilă este obligatorie: "(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
Astfel, înainte de a se adresa instanței de judecată, reclamantul trebuia să formuleze contestație la organul fiscal emitent al deciziilor pentru plăți anticipate, în temeiul dispozițiilor legale, mai sus invocate.
2. Referitor la contestația formulată împotriva Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/21.08.2007 și a Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/25.02.2007, invocă de asemenea și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că obiectul contestației la instanță îl constituie, în temeiul art.1 al Legii nr.554/2004 și art. 218 al Codului de procedura fiscala,decizia pronunțată de către organul fiscal(autoritatea publica),respectiv actul prin care,în procedura administrativă obligatorie,a fost soluționată plângerea formulată de către S. S. C.: "(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
Ori, în speță, nu sunt invocate motive de netemeinicie a deciziei noastre de respingere a contestației,ci doar sunt aduse critici de fond deciziei de impunere, critici care privesc cuantumul obligațiilor fiscale, si asupra cărora instanța de contencios nu se poate pronunța în situația în care petentul nu înțelege să conteste decizia emisă de către DGFP D..
3. Referitor la capătul de cerere prin care se solicită anularea Certificatului de atestare fiscală nr._/30.10.2013, emis de AJFP D., invocăm excepția inadmisibilității acțiunii raportat la contestarea acestui certificat, având în vedere faptul că, acesta nu este act administrativ-fiscal în înțelesul art. 41 din OG nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală.
Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, iar actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Certificatul de atestare fiscală nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal deoarece nu dă naștere unui raport juridic de drept fiscal, ci doar cuprinde o anumită situație fiscală a contribuabilului, care nu stabilește niciun raport obligațional față de contribuabil.
Noțiunea de act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, este definită în art. 41, ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Mai mult decât atât, în certificatul de atestare fiscală nu se stabilesc obligații fiscale de plată, de natura taxelor, impozitelor contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate.
Se reține că, în materia impunerii, legiuitorul a prevăzut prin Codul de procedură fiscală, republicată, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrativ fiscale, prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare iar, potrivit articolului de lege menționat, doar declarația și decizia de impunere constituie titluri de creanță prin care se pot stabili de către organele competente potrivit legii obligații de plată în sarcina contribuabililor.
În cazul de față nu poate fi vorba de niciunul din aceste acte administrativ fiscale. Pe aceste considerente, vă rugăm să admiteți excepția inadmisibilității față de contestarea certificatului de atestare fiscală.
Având în vedere apărările de mai sus referitoare la contestația formulată de S. S. C. solicită respingerea acesteia neîntemeiată și nelegală.
În drept invocă dispozițiile art. 205-208 din NCPC.
Solicită judecarea cauzei în condițiile art. 223 din NCPC.
La termenul de judecată din data de 11 iunie 2014 instanța a pus în discuția părților excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâte prin întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod pr. civ., se vor analiza cu precădere excepțiile ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Instanța reține că, prin acțiunea introdusă la instanță, reclamantul S. S. C. a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/21.08.2007 și a Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._/25.02.2007, emise de către pârâtă.
Actele atacate au valoare de acte administrativ fiscale, în înțelesul art. 41 din codul de procedură fiscală, astfel încât procedura de contestare a lui este supusă legii speciale – art. 205 din codul de procedură fiscală, iar nu dispozițiilor Legii 554/2004 care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Așadar, se constată că reclamantul a formulat acțiune în justiție pentru anularea deciziilor de impunere la data de 17.02.2014, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului delegat aplicată pe acțiunea formulată de către reclamant.
Așa cum a susținut apărătorul reclamantului în fața instanței, acesta consideră că a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 ș.u. din OG 92/2003 la data de 29.11.2013 (înscrisul anexat la fila 11 din dosar), așa cum rezultă din înregistrarea efectuată la AJFP D..
Instanța reține însă că prin cererea formulată de către reclamant la data de 29.11.2013, înregistrată la AJFP D. (fila 11 din dosar), nu poate fi calificată contestație împotriva deciziilor de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit menționate supra, atâta timp cât prin cererea menționată, reclamantul a înțeles să conteste ,,certificatul de atestare fiscală nr._ din 30.10.2013" care nu face obiectul acțiunii de față.
Conform dispozițiilor art. 70 alin. 1 din OG 92/2003 ,,cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Astfel, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile legale premergătoare formulării contestației, aceasta nu poate contesta direct în instanță actele administrativ fiscale, înainte de a fi emisă decizia prin care se finalizează procedura administrativă.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 218 cod procedură fiscală care prevăd că ,,deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun.
Rezultă de aici că obiectul acțiunii în contenciosul administrativ îl poate constitui numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu actul fiscal însuși în mod direct, astfel încât parcurgerea procedurii reglementate de Titlul IX este obligatorie, procedura contestației fiind asimilată cu o procedură administrativă.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 248 alin. 1 cod procedură civilă și a se respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul S. S. C. în condițiile în care acesta a înțeles să atace direct în instanță deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit și nu decizia de soluționare a contestației formulate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. S. C., cu domiciliul în C., .. 1D, ., ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., ambele cu sediul în C., .. 2, jud. D., ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare,cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 23 Iunie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3367/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1290/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
