Pretentii. Sentința nr. 1931/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1931/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 3927/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1931/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul C. M. C., cu sediul procesual ales la av. Acrivopol B., împotriva sentinței civile nr. 7717/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții DOSAR NR._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a atașat dosarul Tribunalului D. – Secția C., nr._ și că revizuentul solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că s-a atașat dosarul nr. Tribunalului D. – Secția C., nr._ și reține cauza în pronunțare pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 7717/26.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantul C. M. C. împotriva acestei Sentințe, prin Decizia nr. 1373/27.02.2014 a Curții de Apel -, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de reclamantul C. M. C., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu.
Prin cererea înregistrată sub nr._, în data de 17.03.2014, revizuientul C. M. C. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 7717/26.09.2013 – în temeiul art. 509 pct. 10 C.pr.civ. -, în sensul obligării pârâtelor să-i restituie contravaloarea actualizată a taxei de emisii poluante, în cuantum de 5.224 de lei, achitată la 11.03.2013, cu dobânda fiscală aferentă până la restituirea efectivă și cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, revizuentul a învederat faptul că, instanța de fond, prin hotărârea recurată a respins cererea motivând că, deși a achitat o taxă de emisii poluantă, conform legii nr. 9/2012, în cazul său, aceasta a fost achitată la 11.03.2013, dată la care art. 4 alin. 2 din lege era aplicabil, datorită încetării efectelor OUG nr. 1/2012, privind suspendarea aplicării alin. 2.
Instanța a apreciat că aplicabilitatea alin. 2 din art. 4 de după 01.01.2013 nu ar mai crea situații de discriminare invocate în litigiile de până atunci, între înmatricularea autovehiculelor aduse din spațiul UE și cele din statul nostru, aceste fiind supuse taxării unitare la reînmatricularea în România.
Arată că nu este de acord cu această motivare, invocând dispozițiile art. 110 din TFUE, precum și Hotărârea T. c. Statul România.
Solicită admiterea cererii de revizuire și judecarea cauzei în lipsă. A depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând cererea de revizuire formulată de către revizuentul C. M. C., instanța constată că prin sentința nr. 7717/26.09.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C. M. C., reținându-se că taxa pentru emisii poluante a fost achitată la data de 16.02.2013, iar la acel moment textul legal în vigoare – art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 – nu mai instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a invocat ca motiv de revizuire a hotărârii judecătorești menționate supra ordonanța pronunțată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 03 februarie 2014 în cauzele reunite C-97/13 și C-214/13.
În drept, cererea de revizuire formulată de către revizuentul C. M. C., nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României republicată".
Prin ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 03.02.2014 s-a răspuns unor întrebări preliminare de interpretare a art. 110 TFUE adresate de 2 cetățeni români (d-na S. G. C. și G. C.), aflați în situații diferite de cea a reclamantului.
Astfel, în cauza C., taxa de poluare fusese achitată la data 18.01.2012, iar în cauza C., taxa de poluare fusese achitată la data de 18 mai 2012.
Legea 9/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 10.01.2012, iar ulterior, prin O.U.G 1/2012 din 31.01.2012, s-a dispus suspendarea aplicării art. 4 alineatul 2 din Legea 9/2012 (ce prevedea situațiile în care se percepe taxă pentru emisii poluante).
Așa cum a remarcat și CJUE la pct. 30 din ordonanță, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport de O.U.G. 50/2008 în măsura în care prevedea la art. 4 alin. 2 că taxa de poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Totodată, așa cum se remarcă prin considerentele expuse la pct. 31 și 32, O.U.G 1/2012 a privat art. 4 alin. 2 de efectele sale până la 01.01.2013 ceea ce a dus ca regimul de impozitare la data faptelor aflate la originea cauzelor să aibă un regim identic cu cel instituit prin O.UG. 50/2008 cu efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie.
În consecință, în situația în care O.U.G 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 începând cu 31.01.2012, dar și restituirea taxei percepute în acest temei, în perioada cuprinsă între 13.01._12 se instituia un regim cu efect descurajator, guvernul român menținând în vigoare o reglementare pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu art. 110 TFUE (pct. 38).
În concluzie a apreciat CJUE că art. 110 trebuie interpretat că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit de reglementarea națională circumscris celor două litigii aflate pe rolul Curții.
Or, în speța pendinte, reiese fără echivoc că revizuentul C. M. C. nu se află într-o situație identică cu cele analizate în cauzele conexe C-97/13 și C-214/13, situația sa (stare de fapt și temei juridic) fiind amplu analizată și expusă și prin considerentele sentinței nr. 7717/26.09.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, taxa pentru emisii poluante fiind achitată de către acesta la data de 16.02.2013 când era în vigoare art. 4 din Legea nr. 9/2012, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi fost destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
După data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 – 01.01.2013 suntem în ipoteza unei taxe stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român, iar instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (fost. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că revizuentul C. M. C. nu se încadrează în motivul de revizuire indicat în acțiune, respectiv existența unei încălcări a principiului priorității dreptului Uniunii Europene constatat după pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. M. C., cu sediul procesual ales la av. Acrivopol B., în C., .. 121, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7717/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 20.06.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1713/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1707/2014.... → |
|---|
