Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2085/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2085/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 28323/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 366/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător C. E. I.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei apelului formulat de petenta C. D. A. împotriva sentinței civile nr.2085/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție_/02.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. C., pentru petenta – lipsă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat P. C., pentru petenta, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr.2085 / 18.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta C. D. A. de intimata Poliția L. a Municipiului C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.08.2013, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul C. D. A., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Poliția L. a Municipiului C., anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției nr._/2013 încheiat la data de 02.08.2013 și exonerarea de la plata amenzii, precum și a măsurii complementare de întocmire a documentației tehnice și obținere a autorizației de construire.
A invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție, având în vedere lipse mențiunilor cu privire la data săvârșirii faptei contravenționale, conform dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001. Arată că, în materia contravențiilor constând în edificarea unei construcții fără autorizație de construire, potrivit Deciziei nr. 7/20.11.2000 a ÎCCJ, data săvârșirii faptei, în cazul construcțiilor finalizate, este data finalizării construcției, în vreme ce în cazul construcțiilor în curs de edificare, data comiterii faptei este data constatării acesteia, astfel că în speță, în procesul verbal de contravenție trebuia menționată data terminării construcției ca dată de comitere a faptei, or, procesul verbal nu cuprinde această mențiune, fiind astfel lovit de nulitate. Petenta arată că la data de 17.07.2013, la solicitarea intimatei, s-a prezentat la sediul acesteia unde a depus toate actele necesare, aducându-i-se la cunoștință că actele sunt în regulă. A arătat că agentul constatator, a întocmit procesul verbal de contravenție fără a se informa în prealabil de când datează reconsolidarea casei de locuit, care a fost efectuată în anul 2008 fără a modifica însă suprafața.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Poliția L. C., motivând că . obținerea unei autorizații de construire până la data de 17.10.2013 nu se justifică, întrucât prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, autorizația se solicită de către proprietarul tabular.
De asemenea a arătat că procesul verbal de contravenție este nul și pentru lipsa unui martor asistent, conform art. 19 din OG 2/2001, potrivit cărora împrejurările reținute de atentul constatator trebuie să fie confirmate de către un martor.
A mai invocat excepția prescripției constatării faptei contravenționale, întrucât potrivit art. 31 raportat la art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 se prescrie în doi ani de la data săvârșirii faptei, or, din anul 2008 când a fost reconsolidat imobilul casă de locuit și până în anul 2013, această cerință este îndeplinită.
Petenta a mai precizat că la data de 17.07.2013 a fost invitată la să se prezinte la sediul Poliției Locale a Municipiului C., ca urmare a unei reclamații din partea mamei sale I. V. și a surorii sale Țacu R., ce viza lipsa autorizației la casa de locuit. S-a prezentat cu documentele la sediul intimatei, iar ulterior, la data de 09.08.2013 a primit un plic în care se afla, întocmit în lipsă, procesul verbal de contravenție. Petenta a arătat că imobilul casă de locuit a fost reconsolidat în anul 2008 (aprilie – octombrie), adică în locul casei din material de cârpici, a fost înlocuit cu BCA, fără a fi modificată amprenta la sol a suprafeței casei, iar din luna octombrie 2008, când a fost finalizată casa, prin reconsolidare și prin schimbările de spațiere la interior până în prezent nu a mai suferit modificări. A arătat că între ea și mama și sora sa, există un litigiu pe rolul instanțelor judecătorești, acesta fiind și motivul pentru care i-au făcut reclamație. A mai arătat că interpretând dispozițiile art. 31-36 din OG 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, invocând cauza A. vs ROmania, cauza Ozturk c. Germaniei.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul intimatei și a probei cu doi martori: C. A. M. și D. A..
În drept s-au invocat dispozițiile OG 2/2001.
S-a depus: proces verbal, în original, interogatoriul pentru intimată, dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială, dovada comunicării procesului verbal de contravenție, Sentința civilă nr. 6272/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, invitația nr. 281/17.07.2013 emisă de Poliția L. C., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 231/12.01.2007, încheierea nr._/2013 emisă de OCPI D., extras CF, certificat fiscal, Sentința civilă nr._/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, copie CI a petentului, acțiunile formulate de mama și sora sa, plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/01.07.2013, planșe foto cu privire la imobil.
La data de 01.11.2013, intimatul Poliția L. a Municipiului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A arătat că la data de 02.08.2013 împotriva petentei s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât la controlul efecuat în data de 17.07.2013 pe . Vulcănești, nr. 9, s-a constatat faptul că pârâta a executat o construcție cu regim de înălțime P + M cu o suprafață construită de aproximativ 70 mp, făr a deține documentație tehnică și autorizație de construire.
Arată că sancțiunea se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant; iar potrivit alin. 2 contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă, de la 10.000.000 lei la_ lei, cele de la lit. a);
Arată că dispozițiile art. 3 din legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor, astfel: construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11; în acest sens lucrările executate de contravenientă sunt încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a ca lucrări de construire ce necesita existența autorizației de construire.
Arată că potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor; măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Arată că susținerea petentei că procesul verbal este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din Og 2/2001, este nefondată având în vedere că actul sancționator conține toate mențiunile prevăzute, fiind întocmit cu respectarea art. 35 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora în condițiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei și orei constatării, în conformitate cu dispozițiile art. 31; de asemenea arată că sunt nefondate și susținerile petentei în ceea ce privește nerespectarea art. 19 din OG 2/2001, întrucât agentul constatator a făcut toate mențiunile necesare cu privire la faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent.
Arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea poliției locale nr. 155/2010 Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii:ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor; circulația pe drumurile publice; disciplina în construcții și afișajul stradal; protecția mediului; activitatea comercială; evidența persoanelor; alte domenii stabilite prin lege, iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege: în domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal, poliția locală are următoarele atribuții: efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire sau desființare, după caz, inclusiv a construcțiilor cu caracter provizoriu; efectuează controale pentru identificarea persoanelor care nu respectă autorizația de executare a lucrărilor de reparații ale părții carosabile și pietonale; verifică respectarea normelor legale privind afișajul publicitar, afișajul electoral și orice altă formă de afișaj/reclamă, inclusiv cele referitoare la amplasarea firmei la locul de desfășurare a activității economice; participă la acțiunile de demolare/dezmembrare/dinamitare a construcțiilor efectuate fără autorizație pe domeniul public sau privat al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spații aflate în administrarea autorităților administrației publice locale sau a altor instituții/servicii publice de interes local, prin asigurarea protecției perimetrului și a libertății de acțiune a personalului care participă la aceste operațiuni specifice; constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia.
Intimata a arătat că prin Dispoziția nr. 9283/06.04.2011 Primarul Municipiului C. l-a împuternicit pe șeful Poliției Locale a Municipiului C. să aplice sancțiunile contravenționale constatate în temeiul art. 8 din Lege.
A mai arătat că petenta avea obligația legală de a solicitat și obține autorizația de construire înainte de începerea executării lucrărilor, conform prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea 50/1991, potrivit cărora: executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi; construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor; autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
A mai precizat că dreptul de a constata contravenția și aplica amenda nu a fost prescris, tinând cont de prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație; lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie; construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
A precizat intimata că deși petenta susține că lucrările au fost executate cu mai mulți ani în urmă, din planșele foto depuse la fața locului rezutlă că locuința nu este finalizată, nefiind finisată complet la exterior.
Intimata a arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei saăvârșite.
În dpret s-au invocat dispozițiile art. 205 CPCiv, Legea 50/1991.
A depus la dosar nota de constatare nr._/02.08.2013, dispoziția Primarului Municipiuul C. nr. 9283/06.04.2011, planșele foto, răspunsul la interogatoriul.
Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2014 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorele C. A. M. și D. A., pentru petent, audiate la termenul de judecată din data de 18.02.2014, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 02.08.2013 de către intimata Poliția L. a Municipiului C., petenta C. D. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantum de 3000 lei. S-a stabilit pentru petentă obligația de a întocmi documentația tehnică a imobilului și a de a obține autorizația de construire până la data de 17.10.2013.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut de către agentul constatator: „in data de 17.07.2013 s-a constatat pe Al. I Plaiul Văcărești, nr. 9, loc. C., că s-a executat o construcție cu regim de înalțime P+M cu o suprafață construită de aproximativ 70 mp, fără a deține documentație tehnică și autorizație de construire. La fața locului au fost efectuate fotografii”.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art.26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amenda in cuantumul legal de 3000 lei. Astfel, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea că procesul verbal a fost întocmit la sediul Poliției Locale.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate:
In ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la lipsa datei săvârșirii faptei, instanța reține că este neîntemeiat.
Prin natura sa aceasta contravenție este una continua, iar data săvârșirii ei este data încheierii procesului verbal de contraventie, astfel cum rezulta din art. 13 din OG 2/2001.
Contravenția continua consta într-o succesiune de fapte contravenționale care dăinuie un timp până la . contravenientului, astfel încât s-a simtit nevoia interventiei legiuitorului potrivit art. 13 din OG 2/2001, pentru a statua ad-hoc data savârsirii contraventiei si a da astfel satisfactie si dispozitiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001. Asa fiind, având în vedere ca procesul verbal de contraventie contine data întocmirii sale, respectiv data de 02.08.2013 precum și data constatării faptei respectiv 17.07.2013 si fata de dispozitiile legale mai sus enuntate, ar fi excesiv de formal a se sustine nulitatea acestuia pe motiv ca nu este mentionata data savârsirii contraventiei.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Poliția L. a Municipiului C. nu este intemeiată. Astfel din motivarea excepției, instanța reține că petenta invocă faptul că autorizația de construire nu se poate obține de la Poliția L. a Municipiului C..
Instanța reține că in cuprinsul procesului verbal i s-a pus in vedere petentei faptul că are obligația de a întocmi documentația tehnică a imobilului și a autorizației de construire, insă nu se menționează, contrat susținerilor petentei, ca acestea să fie obținute de la instituția care a intocmit procesul verbal. In baza Legii nr. 50/1991 autorizația de construire se eliberează de Primăria Municipiului C..
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Deși procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, instanța reține că anularea procesului verbal se poate dispune doar in condițiile art. 175 din C.proc.civ., iar petenta nu a făcut dovada unei vătămări.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind încălcarea dispozițiior art. 19 din OG nr. 2/2001, privind prezența unui martor asistent la intocmirea procesului-verbal contravențional.
In ceea ce privește motivul de nelegalitate ca urmare a intervenirii prescripției constatării și aplicării sancțiunii in raport de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001, in forma in vigoare la data constatării săvârșirii faptei " (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale".
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant".
Astfel, fapta contravențională in materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate in comparație cu alte fapte contravenționale, in sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare in timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la obținerea întocmirea documentației tehnice și a autorizației de construire, in măsura in care acestea lipsesc.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a constata contraventiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din lege, art. 31 prevede că acest drept se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei. Pentru a fi analizată prescriptia instanta trebuie să stabilească momentul săvârsirii faptei.
In acest sens este de retinut că dacă respectiva constructie este în executare, nefiind finalizată, data săvârșirii faptei este data constatării contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării constructiei.
Prin recursul in interesul legii nr. 7/2000 Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, ca in cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei, precum si ca obtinerea autorizatiei de construire in timpul executarii lucrarilor sau dupa finalizarea acestora nu inlatura caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o imprejurare ce poate fi avuta in vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale.
Potrivit art. 37 alin. 2 și 5 din Legea nr. 50/1991 "lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Construcțiile realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate in cartea funciară".
Or in condițiile in care petenta nu a prezentat instanței documentația tehnică a imobilului și nici autorizația de construire, reiese că nu a fost finalizată construcția in raport de textele legale mai sus menționate, astfel incât prescripția constatării faptei nu a intervenit.
Verificând din oficiu cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă cerințele de legalitate impuse de dispozițiile OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 50/2001, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind executarea lucrărilor de construcții, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant".
Instanta de fond a apreciat că în spetă nu este vorba de o constructie finalizată, rezultând din probele administrate că petenta nu deține documentație tehnică și nici autorizație de construire pentru imobilul respectiv, acesta fiind și motivul pentru care i s-a stabilit prin procesul verbal și obligația de a intra in legalitate cu imobilul prin obținerea inscrisurilor in acest sens.
Din declarațiile martorilor C. A. M. și D. A. instanța de fond a reținut că petenta ar fi dobândit imobilul in anul 2007, iar in anul 2008 a efectuat câteva renovări la acesta. Încă de la momentul dobândirii in imobil se putea locui. Acesta declarații nu sunt de natură a inlătura temeinicia procesului verbal.
Mai mult nu prezintă relevanță juridică data la care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care a fost sancționată petenta, ci textul de lege sancționează doar proprietarul care nu deține documentația tehnică și autorizația de construire.
De asemenea, deși prin procesul verbal s-a stabilit pentru petentă obligația de a întocmi documentația tehnică și de a obține autorizația de construire până la data de 17.10.2013, aceasta a rămas in pasivitate și nu a demarat incă procedurile legale in acest sens.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța de fonda a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă, respingând-o.
Împotriva sentinței civile nr. 2085/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petenta C. D. A., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate
În motivarea apelului a arătat că situația de fapt reținută de prima instanță este eronată, că unicul argument reținut de prima instanță în vederea aplicării dispozițiilor art. 13 din O.G. 2/2001 a fost acela că imobilul, deși finalizat în anul 2008, s-a apreciat eronat că se află încă în curs de executare, nefiind finalizată și că data săvârșirii faptei este data terminării construcției
A invocat și reiterat că primează dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 pentru că lipsește data comiterii faptei contravenționale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 Ncpc.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază ca fiind nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/apelante de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, apelantei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Pe de altă parte, în mod corect a constatat prima instanță că nu era prescris dreptul de a constata încălcarea prevederilor art. 26 din Legea 50/1991, și de a aplica o sancțiune contravențională pentru nesocotirea respectivelor dispoziții.
Astfel, art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 menționează „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3”, în timp ce art. 31 din actul normativ anterior menționat statuează că "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".
Prin Decizia nr. 7/2000 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, I.C.C.J a stabilit că "1.Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (art. 26 în actuala reglementare) din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției."
La art.37 din același act normativ se prevede că "(1)Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.(2)Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie…(5)Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege".
Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu se consideră finalizate (deci nu începe să curgă termenul de prescripție) construcțiile realizate fără autorizație de construire, astfel încât pentru acestea se aplică în continuare sancțiunile contravenționale.
Cum în speță nu există dovezi privind obținerea autorizației și, bineînțeles, recepția lucrărilor, moment în raport de care începe să se calculeze termenul prescriere a aplicării sancțiunii, în mod corect instanța de fond a considerat că sancțiunea nu era prescrisă.
Se constată, totodată, că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate.
Așa cum a arătat și instanța de fond, în speță este vorba de o contravenție continuă care durează un timp până la . însă nu s-a produs în cauza de față, astfel că data săvârșirii faptei este chiar data constatării faptei, adică data de 17.07.2013 menționată ca atare în conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției, situație față de care nu se poate susține că agentul constatator nu a trecut data când a fost săvârșită fapta.
Cât privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, aceasta nu poate fi admisă având în vedere dispozițiile art.26 alin.6 din Legea nr.50/1991, conform cărora, "În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment".
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petenta C. D. A., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2085/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție_/02.08.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, C. E. I. | |
Grefier, L. D. B. |
RED.JUD. G.V./17.06.2014
TEHNORED 4ex/A.B.
RED.JUD.FOND L.D.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9898/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1836/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
