Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3251/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3251/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 10209/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 572/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului formulat de petenta I. M. împotriva sentinței civile nr. 3251 din 07.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/24.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la odsar înscrisuri de către petentă și întâmpinare formulată de intimat.
Instanța procedează la calificarea căii de atac ca fiind apel, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.03.2013, dosarul urmând a se judeca în complet legal constituit din primii doi judecători din listă și, constatând cererea de apel în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 3251 din 17.03.2014 Judecătoria C. a respinge plângerea formulată de petenta I. M. domiciliată în C., . A, ., . în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. C. cu sediul în C., ., județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.02.2013 petenta a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.02.2013, cu amendă contravențională în sumă de 500 de lei, reținându-se că aflându-se la domiciliul său, a tulburat liniștea locatarilor prin strigăte și larmă, având un comportament neadecvat și la sosirea organelor de poliție, fapta prevăzută de art. 3 pct. 25 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Sub aspectul legalității procesului verbal din punctul de vedere al formei sale, se constată că au fost respectate dispozițiile OG 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, până la proba contrară, procesul verbal contestat face dovada săvârșirii contravenției de către petent,.
Aceasta, întrucât procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloace legale de probă de către contravenient, conform dispozițiilor art. 249 C. care reglementează sarcina probei.
Petenta nu a răsturnat prezumția de autenticitate și veridicitate a procesului verbal prin nici un mijloc de probă, neaducând nici o probă pentru a–și dovedi nevinovăția, la termenul din data de 20.09.2013 petenta fiind prezentă în instanță și învederând instanței că nu înțelege să solicite încuviințarea unor probe întrucât nu are asemenea probe.
Pentru cele expuse, constatând că starea de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta I. M. prin care s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 500 lei, pentru că nu se face vinovată de acuzațiile ce i-au fost aduse prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimat, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria C..
La termenul de azi 08.10.2014, instanța a procedat la calificarea căii de atac ca fiind apel, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.03.2013, dosarul urmând a se judeca de către primii doi judecători din listă și a reținut apelul spre soluționare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și 2 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel, apelanta petentă a arătat că starea de fapt a fost reținută în mod greșit de instanța de fond.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentei, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 R au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, astfel că cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, interesul societății in respectarea acestor reguli fiind de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În mod corect instanța de fond a apreciat că apelanta petentă nu a răsturnat prezumția de autenticitate și veridicitate a procesului verbal prin nici un mijloc de probă, neaducând nici o probă pentru a–și dovedi nevinovăția, iar la termenul din data de 20.09.2013 petenta, fiind prezentă în instanță, a învederat instanței că nu înțelege să solicite încuviințarea unor probe întrucât nu are asemenea probe.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina apelantei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 republicată pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice
În altă ordine de idei, chiar și în fața instanței de control judiciar, apelanta putea proba netemeinicia procesului verbal, însă aceasta nu a depus nici-o dovadă care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3251 din 07.03.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanta-petentă I. M. domiciliată în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3251 din 07.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/24.02.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08.10.2014.
Președinte, Pentru Judecător
J. S. C. E. I.,
transferată la Tribunalul București,
semnează Președinte Complet
J. S.
Grefier,
M. M.
Red. 4 ex./J.S.
M.M. 13 Oct
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 216/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1771/2014. Tribunalul... → |
|---|
