Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 9864/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 258/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestator I. V. împotriva deciziei nr.167 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a atașat dosarul solicitat Judecătoriei C. nr._ și s-a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin Decizia nr.167 pronunțată la data de 06.05.2014 Tribunalul D. – Secția C. a admis recursul declarat de intimata C. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție și a modificat ă sentința atacată în sensul că a respins plângerea.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că recurenta a criticat modul în care prima instanță a interpretat materialul probator și a constat că critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că intimata nu a făcut dovada că autoturismul a fost condus de către petent și că autoturismul a fost înstrăinat de către petent numitului D. N. M. iar această stare de fapt crează dubii serioase asupra autorului faptei, dubiu ce profită petentului.
Reținerile instanței de fond sunt eronate.
În concret, petentul/intimat a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat la data de 20.06.2012 pe DN6B km 23+950m, fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul s-a aparat susținând că a vândut acest autoturism înainte de data de 20.06.2012. Tribunalul constată că obligația de plată a rovinietei revine utilizatorului iar, prin utilizator se înțelege, în accepțiunea OG 15/2002 "persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;"
Așadar, pentru ca fapta să fie imputabilă cumpărătorului, așa cum solicită petentul, era necesar ca acesta să figureze înscris în certificatul de înmatriculare.
Este adevărat că, dispozițiile art. 11 din OUG 195/2003, impun pentru cumpărătorul unui autoturism obligația de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, însă, în același timp dispozițiile art. 19 din același act normativ stabilesc ca procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabileste prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin urmare, sunt aplicabile dispozitiile Ordinului 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor care stabilesc in concret procedura de radiere si inmatriculare in cazul transmiterii dreptului de proprietate. Astfel, dispozitiile art. 24. alin 2 lit d, din acest Ordin prevăd ca proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
În cazul concret, petentul/intimat nu și-a îndeplinit obligația legală, de a solicita radierea pentru ca noul proprietar sa fie, la randul sau, obligat sa solicite înmatricularea si prin urmare menționarea în certificatul de înmatriculare a identității acestuia.
Petentul nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de răspundere.
Așa cum corect susține recurenta/intimata, contractul de vânzare cumpărare întocmit produce efecte între părți, opozabilitatea față de terți asigurându-se, în cazul de față, prin menționarea în certificatul de înmatriculare a identității cumpărătorului, mențiune ce nu a fost făcută.
Omițând să solicite radierea autoturismului, petentul și-a asumat răspunderea pentru faptele care, potrivit legii, sunt săvârșite de către cumpărător.
Cum procesul verbal de contravenție a fost emis prin Sistemul informatic SIEGMCR, după consultarea bazei de date a MAI – Direcția regim permise conducere și înmatriculare a vehiculelor, persoana sancționată a fost petentul, întrucât doar aceasta era cunoscută agentului constatator.
Pentru aceste motive, Tribunalul a apreciat întemeiat recursul declarat, astfel ca l-a admis si, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, a modificat sentința atacata in sensul ca a respins plangerea contraventionala.
Împotriva acestei decizii petentul I. V. a formulat contestație în anulare la data de 30.06.2014 în temeiul art.318 al.1 C.pr. civ.
În motivare s-a susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; legea (art.8 al.1 dinOG 15/2002) sancționează "fapta de a circula fără a deține o rovinetă valabilă și nu "obligația de plată a rovinetei", așa cum greșit a reținut instanța. Apreciază că susținerea instanței potrivit căreia "pentru ca fapta să fie imputabilă cumpărătorului, era necesar ca acesta să figureze înscris în certificatul de înmatriculare" este greșită. Mai susține că nu are nicio legătură cu cel întâmplate în data de 20.06.2012, radierea sau neradierea, înmatricularea sau neînmatricularea, la care face referire instanța nu are nicio legătură cu existența ori inexistența rovinetei, emiterea rovinetei nefiind condiționată de radierea ori neradierea autovehiculului. Ca atare, persoana care a fost surprinsă în data de 20.06.2012 la km 23+950 nr.6B, avea obligația să aibă rovinetă valabilă.
De asemenea, apreciază că susținerea instanței de recurs potrivit căreia procesul-verbal de contravenție fiind emis prin sistemul informatic SIEGMCR, altă soluție nu era decât sancționarea petentului, este total greșită, având în vedere motivele susmenționate, dar și faptul că potrivit Legii OG 2/2001, art.15 orice contravenție se constată la fața locului, iar nu în alt loc, cum e în cazul de față; nerespectarea acestei prevederi legale înseamnă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Contestatorul a mai susținut că executarea procesului-verbal de contravenție este și prescrisă nefiind comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
În concluzie s-a solicitat admiterea contestației și menținerea sentinței Judecătoriei C..
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimat prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei nr.167 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ și în consecință, menținerea amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției ._/20.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor contestației în anulare invocate, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod procedură civilă care reglementează contestația în anulare specială, ,,hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Așadar, fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, ori, în speță, motivele invocate de către contestator în susținerea contestației în anulare nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de textul de lege, nefiind vorba de vreo greșeală a instanței de recurs.
În justificarea existenței acestui caz, contestatorul a arătat că instanța de recurs a interpretat greșit dispozițiile legale, apreciind că răspunderea pentru deținerea rovinietei aparține persoanei care figurează în certificatul de înmatriculare.
Această apărare nu se încadrează în categoria greșelilor materiale, de ordin procedural, la care se referă art.318 C.pr.civ; este vorba despre interpretarea unor dispoziții legale, iar interpretarea dată de către instanța de recus, în cadrul unei hotărâri irevocabile, nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare.
Dezlegarea greșită, în opinia contestatorului, dată recursului, prin aprecierea eronată a probelor administrate și a dispozițiilor legale, reprezintă o critică privind săvârșirea unei erori de judecată, și nu a unei greșeli formale.
A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile lor litigioase, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care aceasta cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotarâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
În fapt, aspectul pe care îl invocă în cerere contestatoarea este greșita apreciere a dispozițiilor legale de către instanța recurs, iar acest aspect nu deschide calea contestației în anulare.
Împrejurarea că petentul nu este mulțumit de soluția dată în recurs nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. pr. civ. si art. 318 C. pr. civ. (greșeala materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive și irevocabile nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ceea ce încearcă petentul să obțină în speță, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătura cu anumite forme procedurale.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că în cauză nu se regăsesc motive de admisibilitate a contestației în anulare deduse judecății, petentul aducând, în esență, hotărârii atacate, critici pe fondul cauzei, care nu pot fi primite în cadrul unei căi extraordinare de atac, respectiv de retractare, precum cea din speță, motiv pentru care contestația va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestator I. V., domiciliat în Comuna P., ., împotriva deciziei nr.167 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C., cu sediul în București, Bldul. I. M., nr.401A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08.10.2014.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. M. |
RED. 2 EX./C.I./M.M./17 Octombrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1771/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2437/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
