Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 19713/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 30/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător M. O.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent Ș. B. M. împotriva sentinței civile nr._ din 04.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. D.-BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. Gornoviceanu pentru recurent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivelor de recurs ,după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. Gornoviceanu pentru recurent solicită admiterea recursului și într-o primă teză solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare conform motivelor întrucât sentința este nemotivată; în a doua teză solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței privind sancțiunea complementară care nu este aplicată prin procesul verbal și în subsidiar admiterea plângerii conform motivelor scrise, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Constată că prin sentința civilă nr._ din 04.10.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul Ș. B. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., ca neîntemeiată .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.07.2012, emis de către intimata I. D. s-a dispus sancționarea petentului Ș. B. M. cu amenda de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R, întrucât la data de 27.07.2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65 Km 19+600, cu viteza de 102 km/h, pe o porțiune de drum cu limitare de 50 km/h .
Conform art.49 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h .
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, limitele maxime de viteză, în afara localităților, sunt: pe autostrăzi-130 km/h, pe drumurile expres sau pe cele național europene (E) 100KM/h, iar pe celelalte categorii de drumuri- 90 km/h .
Astfel, instanța apreciază că petentul Ș. B. M. a circulat cu o viteză de 102 km/h, fapt rezultat din fotografiile radar depuse, depășind practic viteza legală admisă de lege 50 km/h.
Prin urmare, instanța constată că petentul Ș. B. M. se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R, întrucât la data de 27.07.2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65 Km 19+600, cu viteza de 102 km/h, pe o porțiune de drum cu limitare de 50 km/h.
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța a respins plângerea formulată de către petentul Ș. B. M. împotriva procesului verbal contravenție . nr._ din data de 27.07.2012, în contradictoriu cu intimata I. D., ca neântemeiată, menținându-se procesul verbal de constatare a contravenției, ca temeinic și legal .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petent Ș. B. M. admiterea recursului și într-o primă teză solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare conform motivelor întrucât sentința este nemotivată; în a doua teză solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței privind sancțiunea complementară care nu este aplicată prin procesul verbal și în subsidiar admiterea plângerii .
În motivare arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea atacata, in sensul ca nu a răspuns motivelor expuse in plângere. Pe pag. 4 a sentinței nr. 12.771 se arata succint care sunt limitele de viteza stabilite prin UOG 195/2002 si Regulamentul de Aplicare a acestui act normativ, se indica viteza cu care a circulat petentul conform procesului verbal contestat, se face trimitere la fotografiile radar iar, in final, se concluzionează ca petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Or, aceasta nu poate constitui o motivare in sensul expunerii unui raționament logic si juridic de inlaturare a argumentelor expuse, punctual, in cererea cu care a fost investita instanța si care sa stea la baza soluției devreme ce nu au fost analizate deloc susținerile făcute.
Pentru aceste motive, consideră ca sentința trebuie desființată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, in teza principala, sau pronunțarea unei hotărâri cu luarea in considerare integrala a apărărilor făcute si probelor administrate, de admitere a plângerii, in teza subsidiara.
Prin plângerea formulata a susținut nelegalitatea procesului-verbal nr._ din 27.07.2012 pentru motivele invocate la punctele 6,7,8 de pe pagina a doua a plângerii, actul atacat fiind intocmit cu nerespectarea dispozițiilor imperative prev de art.16 alin 1 din OG 2/2001, in sensul ca nu sunt descrise împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Având in vedere lipsa acestor elemente, instanța nu poate cenzura procesul verbal si nu poate aprecia in ce măsura o alta sancțiune ar corespunde gradului de pericol social concret al contravenției pretins săvârșite. Aceasta cu atat mai mult cu cat autoturismul se deplasa pe un drum național, in afara localității si, chiar in ipoteza existentei unei zone de acțiune a indicatorului, starea de pericol nu putea sa derive din probabilitatea de apariție pe carosabil a unor pietoni..
Precizează că a contestat legalitatea procesului verbal si prin prisma faptului ca sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile reprezintă o sancțiune contravenționala complementara care insa nu e aplicata prin procesul verbal de contravenție, contrar legii, ci printr-un alt act, respectiv o adresa care, in realitate, reprezintă o comunicare către contravenient si nu o dispoziție, aspect ce rezulta din forma si conținutul acestui înscris.
Potrivit art. 21 alin 1 din OG 2/2001 in cazul in care legea nu prevede altfel, aplicarea sancțiunii se face prin actul de constatare a contravenției, norma legala fiind imperativa.
Legea, respectiv OUG 195/2002, nu numai ca nu prevede altfel ci reia aceeași teza cu caractei0e drept comun in materie contravenționala, art. 109 alin 1 din OUG 195/2002 având următorul ( conținut: "constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. (...)". O alta dispoziție legala care sa permită aplicarea sancțiunii contravenționale complementare printr-un alt act decât procesul verbal de constatare nu exista, iar adresa nr._ nu îndeplinește condițiile de a fi proces verbal de constatare si sancționare contravenționala, neînțelegându-se nici măcar daca a fost întocmita de către același polițist sau nu.
In concluzie, sancțiunea contravenționala complementara nu a fost aplicata prin procesul verbal, contrar legii, cu consecința nulității actelor contestate.
De altfel, semnătura de la rubrica "agent constatator" este diferita in aceasta adresa fata de procesul verbal de contravenție dar, mai mult decât atât, este diferita si pe prima pagina a procesului verbal de contravenție fata de pagina a doua unde la rubrica "dovada" este o alta semnătura a agentului constatator.
In realitate procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de polițistul rutier ce a semnat dovada . nr._, acesta fiind de fapt cel care a constatat contravenția.
Nici cu privire la existenta contravenției din punct de vedere al laturii obiective, nu sunt întrunite condițiile cerute de lege deoarece, asa cum s-a arătat pe larg la punctele 15-20 ale plângerii viteza înregistrata de aparatul radar se încadrează in eroarea maxima tolerata de +- 4 % specifica aparatelor radar destinate măsurării vitezei atat in regim de staționare cat si in mișcare asa cum rezulta din buletinul de verificare metrologica(fiIa 12), rezultând de aici ca la o viteza înregistrata de 102, viteza reala poate fi de 98km/h.
Prin urmare concluzia instanței in sensul ca viteza era de 102 km/h este eronata, instanța punând semnul egalității intre viteza inregistrata de aparatul radar si cea reala, ce putea fi mai mica conform celor expuse mai sus.
Un ultim argument in susținerea plângerii este acela ca, desi s-au depus planșe
fotografice care atesta vitezele înregistrate in diferite momente de aparatul radar, nu s-a făcut dovada ca viteza inregistrata de 102km/h corespunzătoare orei 17:25:49 este cea cu care petentul circula in zona de acțiune a indicatorului de restricție, sarcina probei in acest sens revenind pârtii adverse. Pentru dovedirea faptului ca s-a circulat cu viteza de 102km/h in zona indicatorului de restricție trebuia probata si locația autoturismului raportat la indicator.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul plangerii contraventionale, petentul a invocat nelegalitatea procesului verbal de contraventie din perspectiva dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, in sensul ca in cuprinsul său nu se arata imprejurarile care pot servi la aprecierea gravitatii faptei.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentul a invocat ca motiv de nulitate nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, arătând că nu au fost inserate imprejurarile care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în textul legal evocat, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În condițiile în care petentul nu a dovedit vătămarea produsă, acest motiv nu est de natură să atragă anularea procesului verbal. Ca atare, prima critica va fi apreciata ca nefondata urmand a fi respinsa ca atare
Tribunalul constata insa ca motivul de recurs privind nelegalitatea procesului verbal de contraventie contestat sub aspectul aplicarii sanctiunii contraventionale complementare este intemeiat.
Astfel, potrivit disp.art. 96 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu modificarile ulterioare, sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat se aplica prin acelasi proces verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului.
Examinând cuprinsul procesului verbal (dosar fond fila 28), Tribunalul constată că în acesta s-au făcut mențiuni despre sancțiunea principală aplicată – amenda in cuantum de 630 lei, fără a se preciza dacă s-a dispus și aplicarea sanctiunii complementare retinerii permisului de conducere
În aceste condiții, instanța constată că dispozițiile legale imperative anterior citate au fost incalcate, intrucat sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere nu a fost aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție, de către agentul constatator, care avea calitatea de polițist rutier.
Ori, în această situație, instanța este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalității respectivele sancțiuni, în sensul dacă au fost aplicate de către un polițist care să fi avut calitatea de polițist rutier. Prin neaplicarea sancțiunilor de către agentul constatator și nemenționarea lor în cuprinsul procesului verbal, practic,suspendarea exercitării dreptului de a conduce rămâne la latitudinea unor angajați ai intimatului, a căror calitate de agent constatator nu poate fi verificată și care nu întocmesc nici un act administrativ prin care aplică sancțiunile, punând instanța în imposibilitatea de a verifica legalitatea lor.
O astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent, de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune și accesul efectiv la o instanță.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 al. 3 C. proc. civ., instanța va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție si da dispune anularea
sanctiunii complementare a reținerii permisului de conducere, urmand sa mentina celelalte dispozitii ale sentintei recurate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petent Ș. B. M. domiciliat în București, ., nr. 54, .. A, ., împotriva sentinței civile nr._ din 04.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. D.-BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/27.07.2012 .
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea și dispune anularea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, M. O. |
Grefier, C. A. |
Red.MO
Tehn.C.A.
Ianuarie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 712/2014. Tribunalul DOLJ | Alte cereri. Sentința nr. 1498/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
