Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 13008/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 316/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier C. N.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul G. I. împotriva sentinței civile nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința, a răspuns numitul apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Apelantul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe în susținerea apelului, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/25.11.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul G. I. împotriva procesului-verbal ., nr._/29.03.2013, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei - pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, și sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 -, fiind luată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 29.03.2013, pe DN 55 (Malu M.), km 9 a condus auto IVECO, cu numărul de înmatriculare_ și a efectuat depășirea unui autoturism care circula în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă", pe marcaj longitudinal continuu vizibil (zona Discoteca M.), tronsonul de mers B.-C..
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, prima instanță a apreciat că nu exista motive de nulitate absolută, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma (art. 17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent - în sensul că, deși agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal că nu au fost identificați martori, petentul se afla în autoturism cu mai multe persoane -, s-a considerat că este neîntemeiat.
Potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acel mod.
Astfel, încheierea procesului verbal fără confirmarea de către un martor a faptului că acela vinovat de săvârșirea contravenției nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care nu a fost semnat de către un martor procesul verbal.
Or, în speță, agentul constatator a respectat condițiile impuse de lege, precizând că nu au fost identificați martori.
Mai mult, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Însă, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea care i s-a produs prin faptul că nu a fost confirmat de către un martor aspectul că a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție, având în vedere că, chiar petentul, prin plângerea contravențională formulată, a învederat faptul că a refuzat să semneze procesul-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, din interpretarea sistematica a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 si în conformitate cu art. 6 CEDO, rezulta ca procesul-verbal de contraventie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el însusi si constituie o dovada a situatiei de fapt retinuta si a vinovatiei contestatorului, cât timp acesta din urma nu este în masura sa prezinte o proba contrara.
Judecătoria C. a considerat că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, petentul nefăcând dovada unei situații de fapt contrare.
Astfel, în ceea ce privește declarația martorului M. I. T. - audiat la propunerea petentului -, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea împrejurărilor săvârșirea contravenției, martorul neputând să precizeze dacă petentul a efectuat depășirea autoturismului aflat în fața sa pe un sector de drum prevăzut cu marcaj longitudinal discontinuu.
În raport de cele menționate anterior, s-a apreciat că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentului încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 120 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, și sancționarea sa în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptelor și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal.
Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel petentul, solicitând anularea hotărârii pronunțate de prima instanță și admiterea plângerii contravenționale.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că procesul verbal nu a conținut un martor – în condițiile în care actul nu a fost semnat de către apelant - motiv pentru consideră că "este absolut nul".
De asemenea, apelantul a invocat faptul că, împrejurarea că martorul nu a putut să precizeze dacă a efectuat depășirea autoturismului aflat în fața sa pe sectorul de drum prevăzut cu marcaj longitudinal discontinuu, nu înseamnă că se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa – ci trebuie "dedus" că nu a efectuat manevra de depășire a autoturismului .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, instanța de control apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la încheierea actului de contravenție cu nesocotirea prevederilor art. art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 – care statuează că "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor" -, este adevărat că procesul verbal nu poartă semnătura recurentei-contraveniente, menționându-se că nu a fost de față la întocmirea actului, iar această împrejurare nu este confirmată de un martor asistent. Însă, după cum a reținut și instanța de fond, agentul constatator a dat eficiență disp alin. 3 al articolului anterior menționat – care stabilește "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod" -, din moment ce a consemnat că actul de contravenție a fost întocmit astfel întrucât "nu au fost identificați martori".
În altă ordine de idei, o eventuală încălcare a prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal – așa cum consideră apelantul. Astfel, nesocotirea disp. legale anterior menționate nu constituie un caz de nulitate absolută a actului de contravenție - art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” –, ci un caz de nulitate relativă, care nu poate atrage desființarea procesului-verbal decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în contextul în care apelantul-petent a avut posibilitatea de a formula plângere contravențională și de a prezenta orice dovezi care să infirme situația de fapt descrisă în actul de contravenție, nu putea susține că ar fi suferit o vătămare chiar dacă ar fi fost nesocotite disp. art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 – ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, în ceea ce privește temeinicia actului de contravenție, contrar susținerilor apelantului, depoziția martorului M. I. T. nu este de natură să infirme situația de fapt descrisă de agentul constatator.
Astfel, persoana anterior menționată a specificat – atunci când a fost audiat de Judecătoria C. -, că "nu știu dacă petentul a efectuat depășirea unui autoturism aflat în fața sa pe marcaj longitudinal continuu". Prin urmare, respectiva depoziția respectivului martorului este irelevantă pentru soluționarea cauzei – cu atât mai mult cu cât apelantul-petent nu a fost sancționat pentru efectuarea manevrei de depășire într-o zonă cu marcaj longitudinal continuu, ci pentru efectuarea unei astfel de manevre în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă".
În aceste circumstanțe, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a actului de contravenție, astfel încât nu exista nici un temei pentru a se dispune anularea procesului-verbal.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de către apelantul G. I., împotriva sentinței civile nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Mai 2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. N. |
Red. C.G./04.06.2014/Jud. fond L. T.
Tehnored. C.N/4 ex/
| ← Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2615/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
