Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 514/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 514/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 8801/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 514/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamantul V. S., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect anulare act administrativ fiscal, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și A. Sociale sub nr._, în data de 29.04.2013 reclamantul V. S. a chemat în judecată pe pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D. menționând că înțelege să conteste Deciziile de Impunere nr. 1706/31.01.2013 și 1707/31.01.2013 și solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie scutit de plata penalităților și a majorărilor de întârziere – în cuantum de 1646,61 lei -, aferente respectivelor Decizii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în conformitate cu Legea nr. 95/2006, art. 222 "fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an prin Casele de asigurări de sănătate asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuții personală, a modalităților de plată precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale". Totodată, art. 270 lit. k prevede că - Atribuțiile CNAS sunt "asigură organizarea Sistemului informațional unic integrat pentru înregistrarea asiguraților și pentru gestionarea și administrarea fondului".
De asemenea, în conformitate cu Regulamentul de Funcționare nr. 4195/19.11.2010 la art. 10 alin 1 - obligația CAS D. este "colectarea contribuțiilor la fond pentru persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea se face de către ANAF".
Art. 22 pct. 30-32 "colectarea de informații de la organele administrației publice centrale ori locale sau de la orice persoană juridică ori fizică pentru derularea eficientă a procedurii de recuperare a creanțelor".
Reclamantul a precizat că declarațiile sale fiscale sunt publice și se află în baza de date a ANAF și CAS D., că în perioada 2006-2013 a fost salariat cu normă întreagă de 8 ore, respectiv pensionat medical grad II cu drept de muncă 4 ore, până în iunie 2011 - când a fost pensionat definitiv -, precum și împrejurarea că, în această perioadă, a achitat contribuția la FNUASS.
În data de 22.10.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării s-a învederat faptul că Deciziile contestate au fost emise în baza art. 215, art. 256, art. 257, art. 261 si art. 288 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, art. 35 alin. 1 si 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fara plata contribuției precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, art. 6, 7, 86 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat cu modificările si completările ulterioare si in baza Protocolului încheiat intre CNAS si ANAF.
Referitor la dreptul de a fi informat al contestatorului, conform art. 222 din Legea nr.
95/2006 „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale." In condițiile in care reclamantul nu si-a respectat obligația declarării veniturilor realizate din activități libere, CAS D. nu avea cum sa cunoască ce fel de venituri realizează aceasta si, cu atat mai mult, nu avea cum sa îl informeze cu privire la nivelul de contribuție personala respectiv la modalitatea de plata. Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada faptului ca s-ar fi prezentat la sediul CAS D. sau ar fi formulat o cerere prin care sa fi solicitat informațiile la care face referire art. 222 din lege.
Drepturile si obligațiile pe care le au asigurații in sistemul asigurărilor sociale de sănătate sunt expres prevăzute de dispozițiile Legii nr. 95/2006 - cu modificările si completările ulterioare. In aceste condiții, invocarea de către contestator a necunoașterii drepturilor si obligațiilor izvorâte din lege încalcă principiul de drept nemo censetur ignorare legem, publicarea actului normativ in Monitorul Oficial al României generând drepturi si obligații cu privire la cetățenii romani cu domiciliul in România care realizează venituri din activități libere.
Referitor la obligația persoanelor care au calitatea de salariat, respectiv de pensionar, de a plăti contribuția la FNUASS si asupra veniturilor realizate din activități independente, art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 prevede ca „In cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. 21 și 22 și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri." Art. 257 alin. 2 din lege stabilește „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar." Conform art. 257 alin. 22 din același act normativ, „Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)."
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 Cod proc. civilă.
În contradovadă, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
În aceeași dată – 22.10.2013 -, pârâta a formulat cerere de chemare in garanție împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
În motivarea acesteia s-a învederat faptul că actele administrative contestate au avut la baza datele privind veniturile impozabile realizate de reclamant - preluate informatic in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007 încheiat intre ANAF si CNAS. Prin urmare, responsabilitatea cu privire la realitatea si corectitudinea datelor in baza cărora instituția pârâtă a întocmit actele administrative contestate revine in mod exclusiv organului fiscal.
Astfel, în opinia pârâtei, sunt întrunite condițiile cerute de art. 60 -63 Cod proc. Civila (art. 72-74 din Legea 143/2010) si se impune introducerea in cauza a ANAF - AFPM C. pentru opozabilitate, deoarece, in eventualitatea in care contestația va fi admisa, instituția anterior menționată sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. V alin 4 din OUG 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, instituția pârâtă a predat Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in vederea colectării, "creanțele reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice (....) stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012."
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 60 -63 Cod proc. Civila (art. 72-74 din Legea 143/2010) și art._ .
În data de 06.11.2013, chemata în garanție A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Prin Sentința nr. 7662/03.12.2013, Secția Conflicte de Muncă și A. Sociale din cadrul Tribunalului D. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost reînregistrat la Secția C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D. sub nr._
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014, reclamantul a precizat că înțelege să solicite și anularea Deciziei nr. 140/29.03.2013, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziilor de impunere nr. 1706 și 1707 din 31.01.2013.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere nr. 1706/31.01.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente - în cuantum de 1.147 lei. Prin Decizia de impunere nr. 1707/31.01.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente – în perioada 2008-2012 -, în cuantum de 2.597 lei. De asemenea, s-a stabilit că reclamantul urmează a achita suma de 1.299,61 lei – cu titlu de majorări de întârziere la suma anterior menționată -, precum și suma de 347 lei – reprezentând penalități de întârziere.
Împotriva acestor Decizii reclamantul a formulat contestație – înregistrată sub nr. 5492/27.02.2013 – însă, prin Decizia nr. 140/29.03.2013, pârâta a respins contestația formulată.
Reclamantul nu a contestat – prin acțiunea formulată -, decât obligarea la plata majorărilor și a penalităților de întârziere, astfel încât instanța nu va analiza decât legalitatea și temeinicia Deciziei de impunere nr. 1707/31.01.2013 – care stabilește în sarcina reclamantului obligația de achitare a respectivelor sume. Cât privește Decizia de impunere nr. 1706/31.01.2013, atâta timp cât reclamantul nu a adus nicio probă care să conducă la concluzia că au fost încălcate anumite prevederi legale la adoptarea respectivului act – de altfel, reclamantul nu face nici un fel de apărări cu privire la această Decizie -, instanța va constata că prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază actul administrativ-fiscal anterior menționat nu a fost răsturnată.
În esență, apărarea reclamantului a vizat faptul că nu a fost informat, cel puțin o dată pe an, cu privire la contribuția datorată la fondul național de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente – așa cum impune art. 222 din Legea 95/2006 -, că respectiva contribuție trebuia colectată de A.N.A.F., și că a achitat contribuția la FNUASS atât pentru veniturile obținute în perioada cât a fost salariat, cât și pentru pensia obținută ulterior încetării raporturilor de muncă.
Instanța reține că art. 211 alin. 1 din Legea 95/2006 statuează că „Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație”, în timp ce art. 215 alin. 3 din același act normativ prevede că „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”.
Totodată, art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006 prevede „Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. 1”, în timp ce alin. 2 lit. b din același act normativ stabilește în mod clar „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
De asemenea, art. 6 alin. 1 din anexa 1 - Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate -, la Ordinul 617/2007 menționează că „Veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică”, în timp ce alin. 3 al aceluiași art. statuează că „Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii”.
Așadar, coroborând disp. legale anterior menționate, instanța reține că, în mod indiscutabil, persoanele care realizează venituri din activități independente – așa cum este de necontestat în speță -, sunt asigurate în mod obligatoriu – prin efectul legii -, și datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate (în raport de veniturile realizate), chiar dacă nu au încheiat un contract cu C. de asigurări de sănătate județeană în a cărei rază de competență teritorială domiciliază – de altfel, respectivul contract urmează a fi întocmit doar după achitarea contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Este adevărat că art. 27 din O.G. 86/2003 prevede că, "începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar", însă alin. 2 al aceluiași text de lege menționează "Contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1) se cuvin în continuare bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, după caz, și sunt reglementate prin dispozițiile legale specifice".
Or, conform dispozițiilor art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 „.............colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări". De asemenea,potrivit prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 " În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”.
De asemenea, este de remarcat că a fost invocată excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 17/2007 însă, prin Decizia 3878/2010, ICCJ a respins excepția cu motivarea că „Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. Națională de A. de Sănătate.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, astfel cum corect au arătat și recurentele, gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.”
Prin protocolul încheiat C.N.A.S și A.N.A.F. în luna octombrie a anului 2007 se stabilește – la art. 1 alin. 1 -, faptul că: „obiectul prezentului protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la persoanele care fac parte din următoarele categorii:persoane care realizează venituri din profesii libere…”.
Prin urmare, pârâta a calculat cota de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorată de reclamant pentru veniturile realizate din activități independente dând eficiență prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate -, care reglementează o astfel de posibilitate, făcând referire în mod explicit la posibilitatea încheierii unui astfel de protocol "... Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF".
Referitor la faptul că reclamantul a achitat contribuții de asigurări de sănătate și pentru veniturile realizate în calitate de salariat sau pentru veniturile obținute din pensie, aceste împrejurări nu sunt de natură a-l exonera de contribuțiile datorate și pentru veniturile realizate din activități independente, nici un text de lege neprevăzând o astfel de scutire. Dimpotrivă, dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. a și b din Legea 95/2006 – forma în vigoare la data de 31.01.2013, momentul emiterii Deciziilor de Impunere contestate -, menționează "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor...; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit...", în timp ceprevederile alin. 22 al aceluiași articol prevăd că "Persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare". Totodată,alin. 3 al art. 257 din Legea 95/2006 statuează că „În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (21) și (22) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri".
Prin urmare, este indubitabil că, în cazul persoanelor care, în același timp, primesc salariu pentru munca prestată, obțin venituri din pensii, și realizează și venituri din activități independente, se datorează contribuția pentru asigurările sociale de sănătate pentru toate categoriile de venituri obținute.
Cu privire la dreptul reclamantului de a fi ascultat și informat cu privire la obligațiile datorate către fondul național de asigurări de sănătate, este adevărat că art. 222 din Legea nr. 95/2006 stabilește că „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale." Calitatea de asigurat a reclamantului este insa condiționată, potrivit art. 211 din legea anterior menționată, de dovada plații contribuției la fond or, in condițiile in care acesta nu si-a declarat calitatea de plătitor de contribuție pentru veniturile obținute din exercitarea activităților independente, nu figura in evidentele CAS D. cu sumele pe care trebuia să la achite drept contribuție de asigurări de sănătate. De asemenea, coroborând prevederile art. 7 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit cărora "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția (...)" cu cele ale alin. 3 al aceluiași articol "Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează", se reține că reclamantul avea obligația de a vira trimestrial contribuția la fondul asigurărilor de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente în perioada 2008-2012, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Mai mult, legea nu instituie o obligație a CAS de a informa contribuabilii cu privire la nivelului de contribuție personală ceea ce conduce la concluzia că, pentru a primi informațiile prevăzute de art. 222 din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată trebuie să le solicite, or reclamantul nu a adus nicio dovadă că ar fi formulat o cerere în acest sens..
În sfârșit, cu privire la majorările și penalitățile de întârziere, instanța constată că Legea 95/2006 este clară și instituie o obligație a persoanelor care realizează venituri din activități independente de a achita o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate, iar ignorarea prevederilor acestui act normativ constituie culpa reclamantului și nu a pârâtei. Prin urmare, fiind încălcate prevederile art. 215 alin. 3 din Legea 95/2006 -, pârâta era îndreptățită a calcula majorări – în conformitate cu prevederile 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 -, pentru neachitarea, la scadență, a contribuțiilor datorate la fondul asigurărilor de sănătate.
În mod similar, în ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea au fost calculate în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 39/2010, anexa la decizia de impunere intitulată "situația calculului penalităților conf. OUG 39/2010" atestând faptul că respectivele penalități au fost percepute începând cu 01.07.2010, adică ulterioare intrării in vigoare a actului normativ anterior menționat.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că nu există nici un temei pentru a dispune anularea Deciziilor de impunere nr. 1706/31.01.2013 și nr. 1707/31.01.2013 – privind obligațiile la Fondul Național de A. de Sănătate nedeclarate de persoana fizică – și, pe cale de consecință, nici a Deciziei nr. 140/29.03.2013, prin care pârâta a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziilor de impunere anterior menționată – nefiind adusă proba că respectivele acte ar fi fost întocmite în mod netemeinic sau cu nesocotirea prevederilor legale imperative.
Ca atare, acțiunea formulată de reclamant apare ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, din moment ce aceasta nu a căzut în pretenții, respectiva cerere apare ca fiind rămasă fără obiect.
Prin urmare, ca o consecință a respingerii cererii de chemare în judecată, urmează a fi respinsă cererea de chemare în garanție intentată de pârâtă în contradictoriu cu A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. S., domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D., cu sediul în C., ., nr. 8, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D., ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 04 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./19.02.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 22/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
