Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 22/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 8488/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 312/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier C. N.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul P. S. D., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Considerând apelul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/22.11.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul P. S. D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/23.02.2013, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amenda (în valoare de 300 lei) și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 și 100 alin 3 lit. e din O.U.G. 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 23.02.2013, ora 1141, a condus auto cu nr._ pe ., la intersecția cu . depășit neregulamentar autoturismul cu nr._, trecând peste marcajul continuu - fiind efectuată filmare video .
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificata în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, s-a reținut ca acesta fusese întocmit cu respectarea prev art. 16 si 17 din O.G. 2/2001, conținând toate elementele obligatorii prevăzute de aceste texte de lege.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a menționat ca actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simpla de legalitate si temeinicie - care permite petentului ca, prin probele pe care le propune in fata instanței, sa dovedească faptul ca situația de fapt reținută nu corespunde realității.
Din declarația martorului Ș. Lorian C. - propus de petent -, rezulta ca se afla în autoturismul condus de acesta si, . luna februarie a anului 2013 (la sfârșitul lunii, după data de 20), se deplasau pe . cart. Rovine, iar la o mică distanță între sensul giratoriu și intersecția acestei străzi cu . mașină echipată taxi a oprit (din câte își amintește fără să semnalizeze dreapta) pe . petentul, ca să evite o coliziune, a virat stânga înainte de zona în care ar fi trebuit să vireze potrivit traseului. După ce a intrat pe . fost oprit de politie. Mai rezulta ca este posibil ca, în cadrul acestor manevre, să fi încălcat marcajul continuu, iar dacă s-a întâmplat acest lucru, consideră că era normal, deoarece nu s-ar fi putut evita coeziunea cu taximetrul care se afla parcat chiar în zona unde trebuia să înceapă virajul spre stânga. Martorul a precizat că nu cunoaște dacă la fața locului se afla și martorul asistent și nici motivul opririi taximetrului în acea zonă.
Starea de fapt din procesul-verbal este insa confirmata de fotografiile depuse in copie de intimat, de unde rezulta ca, la data si ora trecute in actul de contravenție, autoturismul condus de petent a încălcat marcajul continuu. Nu rezultă insa - așa cum a susținut martorul -, ca petentul s-a aflat in imposibilitate de a circula pe banda sa din cauza unei alte mașini echipata taxi care ar fi oprit si ar fi blocat circulația (așa cum s-a susținut si in plângere), ci dimpotrivă, se observă că acea mașina era in mișcare si se deplasa normal, dar petentul nu a păstrat direcția, ci a scurtat distanta trecând peste marcaj.
De altfel se remarca faptul ca, deși la încheierea procesului-verbal, petentul a menționat ca nu este de acord cu cele consemnate, nu a precizat nimic cu privire la vreo manevra a taximetrului.
Din declarația martorului B. M. - martorul asistent din procesul – verbal - rezulta ca respectiva persoană nu are cunoștință despre cele menționate în actul de contravenție cu privire la starea de fapt si nu își amintește nici daca a fost oprit pentru a atesta vreun eventual refuz de semnare a actului, deși recunoaște semnătura sa pe procesul-verbal. Mai rezulta ca nu își amintește despre procesul-verbal din speța, deoarece a semnat mai multe astfel de acte ca martor .
Pentru considerentele expuse, deoarece din coroborarea probelor administrate nu a rezultat o stare de fapt contrara celei retinute in procesul-verbal, Judecătoria C. a apreciat plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, solicitând schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond – în sensul admiterii plângerii, anulării actului de contravenție, exonerării de plata amenzii aplicate și restituirii permisului de conducere.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că prima instanță ar fi apreciat în mod eronat ansamblul probelor administrate în cauză, reținând o stare de fapt neconformă cu realitatea.
Din pozele depuse la dosar rezulta cu certitudine ca manevra acestuia de depășire s-a datorat exclusiv faptului ca o alta mașina care circula in regim de taxi - care oprise pentru a prelua o comanda sau pentru a lăsa un client staționase practic pe carosabil -, iar acest lucru se poate observa cu ochiul liber din planșele foto.
Aceasta ipoteza susținuta de apelantul-petent a fost confirmata si de declarația martorului audiat - practic singura proba administrata in cauza, având in vedere ca intimata nu a probat in nici un fel susținerile decât printr-o simpla întâmpinare cu un conținut generic.
Prin urmare, declarația martorului se coroborează cu fotografiile depuse de către intimat, martorul relatând faptul ca o mașina echipata taxi a oprit fara sa semnalizeze pe dreapta, iar apelantul, aflându-se in imposibilitate de a circula pe banda sa fara a intra in coliziune cu mașina de taxi a trebuit să ocolească si să încalce marcajul respectiv.
Cu alte cuvinte, apelantul s-a aflat . necesitate.
Prin urmare, Judecătoria C. in mod greșit retine faptul ca din planșele foto rezulta cu certitudine ca aspectele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității.
Mai mult, apelantul pretinde că a cerut agentului constatator să consemneze dezacordul său, iar în actul de contravenție s-a consemnat că prezumtivul contravenient nu este de acord cu cele reținute si ca are obiecțiuni.
Ca atare, în opinia apelantului-petent, prin probatoriul administrat in cauza a fost răsturnata prezumția de temeinicie a procesului verbal și s-a demonstrat că nu a fost încălcată nicio regula de circulație - manevra de depășire fiind efectuată în condiții regulamentare.
Practic, toata motivarea instanței de fond s-a bazat pe simple prezumții si a acordat valoare probatorie absoluta "prezumției de vinovăție" si unui proces verbal de contravenție încheiat doar pe baza unor constatări personale ale unui agent constatator, cu toate ca intimata nu produs nicio proba care sa confirme cele susținute in actul de contravenție - nici măcar poze de la fata locului sau eventual înregistrare video care sa demonstreze cursivitatea manevrelor efectuate si locul săvârșirii contravenției.
Dimpotrivă, apelantul a demonstrat pe deplin contrariul celor reținute în procesul-verbal contestat. Astfel, manevra de depășire a fost efectuata din cauza unei alte mașini oprite neregulamentar pe carosabil, prin urmare contravenția nu există.
Apelantul a invocat și faptul că prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 - potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite -, coroborate cu prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ - care prevede faptul că la aplicarea sancțiunii trebuie să se tină cont și de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, modalitatea de săvârșire, scopul, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Așadar, în subsidiar, solicită - conform art. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor -, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedura civilă.
În data de 17.03.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria C. ca fiind legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, recurentul-petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 – constând în aceea că a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire, încălcând marcajul continuu.
Contrar susținerilor apelantului-petent – în sensul că "toată motivarea instanței de fond s-a bazat pe simple prezumții și a acordat valoare probatorie absolută prezumției de vinovăție si unui proces verbal de contravenție" -, așa cum în mod corect a statuat și prima instanță, actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, prin urmare îi incumbă persoanei sancționate sarcina de a administra probe prin care să răstoarne această prezumție și să demonstreze că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității. Susținerile recurentului (din cuprinsul plângerii contravenționale) în sensul că nu a săvârșit contravenția imputată rămân simple afirmații, în contextul în care nu se prezintă dovezi care să conducă la concluzia că respectiva faptă este nereală, astfel încât nu exista o justificare pentru ca recurentul-petent să fie sancționat contravențional.
Cu alte cuvinte, procesul-verbal reprezintă un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte, după o procedură specială prevăzută de lege – astfel încât se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă, și poate fi răsturnată prin probe de către presupusul contravenient.
În altă ordine de idei, afirmația că "procesul-verbal de contravenție a fost încheiat doar pe baza unor constatări personale ale unui agent constatator" este falsă, situația de fapt descrisă de agentul constatator nefiind constată de acesta "ex propriis sensibus" (cu propriile simțuri), ci derularea evenimentelor a fost filmată, iar planșele fotografice au fost depuse la dosarul judecătoriei C. – filele 13-17.
Așadar, fapta imputată apelantului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice -, iar cinemometrul de control rutier tip Python II, montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ – care a efectuat înregistrarea video -, fusese verificat metrologic în data de 20.08.2012 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an – fapt certificat de buletinul de verificare metrologică nr._/20.08.2012, aflat la fila 18 din dosarul instanței de fond.
Or, analizând respectivele planșe foto se observă – în mod indubitabil -, că autoturismul condus de apelantul-petent a trecut peste marcajul continuu, așadar a efectuat într-un mod incorect manevra de depășire.
Apelantul a încercat să acrediteze ideea că efectuarea manevrei de depășire a fost determinată de faptul că "o mașină echipată taxi a oprit fără sa semnalizeze pe dreapta și, aflându-se in imposibilitate de a circula pe banda sa fără a intra in coliziune cu respectivul autovehicul, a trebuit să ocolească și să încalce marcajul respectiv – existând așadar o stare de necesitate" - și face referire la faptul că depoziția numitului Ș. Lorian C. este de natură să-i confirme afirmațiile -, însă aceste susțineri nu pot fi primite.
În ceea ce privește depoziția persoanei anterior menționate, instanța de judecată are libertatea de a aprecia în ce măsură depoziția unui martor este concludentă, după cum poate considera și că o declarație este nesinceră și că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză – având însă obligația de a motiva care au fost considerentele pentru care a ajuns la o astfel de concluzie.
Astfel, deși martorul Ș. Lorian C. a specificat că "la o mică distanță între sensul giratoriu și intersecția acestei străzi cu . mașină echipată taxi a oprit (din câte își amintește fără să semnalizeze dreapta) pe . petentul, ca să evite o coliziune, a virat stânga", prima instanță a considerat – în mod justificat -, că respectiva depoziție este infirmată de planșele fotografice care, surprinzând deplasarea autoturismului condus de apelantul-petent (având nr. de înmatriculare_ ) într-un interval foarte scurt (de doar o secundă, între ora 14, 41 minute 16 secunde și ora 14, 41 minute 17 secunde) atestă în mod clar că și automobilul echipat taxi având nr. de înmatriculare_ era în mișcare și a urmat aceeași rută ca și vehiculul al cărui conducător auto era apelantul.
De altfel, versiunea oferită de martor nu se coroborează nici cu susținerile apelantului din cuprinsul plângerii contravenționale – din moment ce apelantul-petent nu face referire la un autoturism echipat taxi care ar fi "oprit brusc pe . la automobil care "staționa pur și simplu în intersecție".
Referitor la invocarea "stării de necesitate", potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din O.G 2/2001 „Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită ”.
Respectiva stare de necesitate constă într-o împrejurare de fapt, de natură a constrânge o persoană să săvârșească o faptă pe care altfel nu ar fi săvârșit-o, în scopul de a evita sau de a limita consecințele unui pericol grav și iminent care amenință viața, integritatea corporală ori sănătatea sa ori a altei persoane apropiate, bunuri ale sale ori ale altor persoane sau bunuri ori interese publice, pericol ce nu putea fi înlăturat altfel.
Or, în speță, chiar dacă conducătorul autovehiculului echipat taxi ar fi încălcat la rândul său regulile de circulație și ar fi staționat incorect – aspect care nu este dovedit, cu certitudine -, o astfel de împrejurare nu reprezenta "un pericol grav și iminent care amenința viața, integritatea corporală, sănătatea ori bunurile apelantului-petent ori ale unei altei persoane, sau bunuri ori interese publice", din moment ce nimic nu îl împiedica pe apelant să oprească în spatele acestuia (pentru câteva secunde), iar ulterior, după punerea în mișcare a respectivului automobil să-și continue deplasarea într-un mod regulamentar.
Așadar, nu se poate susține – în nici un caz -, că apelantul "a fost constrâns să efectueze manevra de depășire a fost efectuata din cauza unei alte mașini oprite neregulamentar pe carosabil, prin urmare contravenția nu există" ci, pur și simplu, apelantul-petent nu a înțeles să se conformeze regulilor de circulație, astfel încât pe bună dreptate a fost sancționat contravențional.
Referitor la solicitarea de a fi înlocuită sancțiunea amenzii și sancțiunea complementară cu sancțiunea avertisment, nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de criteriile instituite de textele de lege anterior menționate, Tribunalul apreciază – așa cum a considerat și Judecătoria C. -, că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a acestora la individualizarea sancțiunii. Astfel, luând în considerare gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite – efectuarea unei manevre de depășire a unui autoturism într-un mod neregulamentar prezentând un risc serios de producere a unui accident de circulație, o astfel de coliziune putând avea drept consecință avarierea unor autoturisme, distrugerea unor bunuri sau vătămarea integrității corporale a unor persoane -, instanța de control consideră că se impunea aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Luând în considerare că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 pentru contravenția săvârșită – 4 puncte-amendă -, și ținând seama că, dacă n-ar fi aplicată o sancțiune pecuniară nu ar avea nici o eficiență încercarea de a-i constrânge pe conducătorii auto să respecte limitele de viteză instituite de legiuitor, Tribunalul consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a-l determina pe recurentul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de către apelanta P. S. D., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.05.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. N. |
Red. C.G./05.06.2014/Jud. fond C-C. M.
Tehnored. C.N./4 ex./
| ← Pretentii. Sentința nr. 2384/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2105/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
