Obligaţia de a face. Sentința nr. 1794/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1794/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1834/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1794/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET ȘI M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE - având ca obiect obligație de a face și pretenții -, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. I. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării apărătorului reclamantei.
Având în vedere prevederile art. 74 alin. 2, coroborate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța pune în discuția părților admisibilitatea, în principiu, a cererii de chemare în garanție.
Avocat T. I., pentru reclamantă, consideră că este admisibilă, în principiu, cererea de chemare în garanție.
Instanța apreciază că pârâta U. "S. Haret" justifică un interes pentru a formula cerere de chemare în garanție – dat fiind că, în ipoteza în care va fi admisă cererea reclamantei de a fi obligată pârâta anterior menționată să-i elibereze Diploma de Licență și Suplimentul la respectiva Diplomă, respectiva obligație va fi corelativă obligației M.E.N. de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în actele anterior menționate -, astfel încât urmează a încuviința, în principiu, cererea de chemare în garanție.
Apărătorul reclamantei menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale – în ceea ce privește cererea de chemare în judecată -, asupra excepției inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție – invocată de M.E.N. prin întâmpinare -, asupra acțiunii principale, precum și asupra cererii de chemare în garanție.
Avocat T. I., pentru reclamantă, solicită respingerea ambelor excepții și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată – în sensul obligării pârâților de a elibera părții pe care o reprezintă Diploma de licență și suplimentul la respectiva Diplomă și de a-i achita atât daune morale – în cuantum de 100.000 lei -, cât și daune materiale – în valoare de 70.000 lei. Referitor la cererea de chemare în garanție, solicită admiterea acesteia. De asemene, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 05.02.2014 reclamanta S. A. a chemat în judecată pe pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i elibereze diploma de licența si suplimentul la respectiva diplomă, să-i achite atât daune daunelor morale - în cuantum de 100.000 lei -, cât și "prejudiciul nerealizat" - în valoare de 100.000 lei -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în luna septembrie 2006 s-a înscris la Facultatea de D. și Administrație Publică - specializare D. -, din cadrul Universității S. Haret, încheind un contract de studii cu instituția de învățământ - in fiecare an de studii, întrucât își lua obligația de a achita studiile pe anul respectiv.
Reclamanta a menționat că a urmat in cadrul facultății 3 ani de studii, iar in anul universitar 2008/2009 a comasat 2 ani de studii - respectiv anul 3 cu 4 – si, in anul 2009, a susținut și promovat examenul de licență cu nota 9,60, obținând titlul de licențiată in D..
În urma acestui examen, Facultatea avea obligația de a-i elibera diploma de studii, într-o perioada de un an de zile de la absolvire. La data de 09.07.2009, prin adresa nr. 3721, parata i-a eliberat o adeverința prin care confirma ca reclamanta a absolvit, susținut si promovat examenul de licența - sesiunea iulie 2009.
Reclamanta a menționat că, în perioada 2006 - 2009 - când a urmat cursurile Facultății de D. si Administrație Publica, forma de învățământ ID -, a promovat toate examenele in toții anii de studii, în sesiunile organizate în aceleași condiții ca pentru studenții care urmau cursurile la zi, având subiecte comune cu aceștia, pentru respectarea standardelor de exigență impuse de Carta Universității, așa cum a stabilit Senatul Universității prin Regulamentul de Funcționare pentru Departamentul de învățământ la Distanță și Frecvență Redusă (hotărârea nr. 425/23.06.2004), completat de Senatul U.S.H. București în data de 15 septembrie 2008, și prin „Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor - examen de licență/ diplomă / disertație" aprobată de Senatul U.S.H. București în data 13 mai 2009.
În urma promovării examenului de licență, s-a eliberat adeverința de licență, care confirmă Titlul de licențiat în D., dobândit conform cu art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995.
Reclamanta a precizat că, până în prezent, nu i s-a eliberat diploma de licență și anexele, cu toate că s-a adresat, în nenumărate rânduri, atât M.E.C.T.S., cât și la U.S.H. București și Facultății de D..
Or, dacă ar fi existat neclarități în desfășurarea programului de studii parcurs în perioada 2006 - 2009 la U.S.H. București, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.) avea responsabilitatea legală - conform art. 34 din O.U.G. nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației -, de a lua unele măsuri care puteau merge până la încetarea școlarizării începând cu anul 1 de studii 2006; acest lucru nu s-a întâmplat nici până la finalizarea studiilor și a examenului de licență din sesiunea iulie 2009, ceea ce presupune că s-a parcurs un program de studii de licență acreditat la nivelul standardului de calitate impus de lege.
De altfel, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi."
Conform art. 67 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 "Absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și specializarea urmate", acest fapt este un drept dobândit în urma finalizării studiilor de licență și, ca urmare firească, este eliberarea diplomei de licență, prevăzută la art. 58 - 60 din Regulamentul Studenților nr. 3096/28.11.2008, fiind practic o formalitate protocolară ce trebuia îndeplinită de Minister și Universitate, cu obligația legală de a asigura toate condițiile tehnice (asigurarea la timp cu formularele tipizate și ștampilă) pentru eliberarea diplomelor de licență absolvenților licențiați, în termen de un an de la data absolvirii, conform Ordinului M.E.C.T.S. anterior menționat.
Întrucât toate actele de studii eliberate de către pârâta U.S.H. București sunt acte administrative unilaterale și cu caracter individual - care au fost emise în scopul de a produce efecte juridice -, iar aceste acte nu au fost anulate de către emitent și nici de către o instanță competentă, sunt deci acte valide care produc în continuare efecte juridice. Prin acestea se recunoaște calitatea de licențiat dobândită.
Pe cale de consecință, reclamanta se consideră îndreptățită a intra în posesia Diplomei de Licență - aceasta reprezentând un act juridic cu caracter oficial, recunoscut de orice persoană juridică din țară sau străinătate -, întrucât a dobândit acest drept conferit de legea învățământului aplicabilă de la data înmatriculării până la data absolvirii și promovării examenului de licență din sesiune iulie 2009 (drept dobândit ca urmare a promovării acestui examen de licență).
Eliberarea diplomei de licență este o cerință necesară atestării unui titlu oficial de calificare român în condițiile aplicării art. 1 din Legea nr. 200/2004, drept cetățeni europeni absolvenți ai unei universități acreditate dintr-o țară membră a Uniunii Europene, pentru a se oferi accesul exercitării profesiei oriunde în Spațiul Economic European, acces blocat de mai bine de 4 ani de zile, prin lipsa diplomei de studii.
Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret,, București, prevede la art. 1 și 2 „ înființarea Universității S. Haret București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, universitate înființând o . facultăți și specialități acreditate, printre care se regăsește și Facultatea de D. si Administrație Publica, cu predare în limba română".
Legea aplicabilă atunci când reclamanta a început studiile era cea având nr. 84/1995 - privind învățământul -, respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Potrivit art. 15 alin. 10 din Legea nr. 84/1995 „formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă, la distanță, comasat ...„ legea menționată neavând reglementări care să vizeze durata studiilor la distanță și nici autoritatea competentă să reglementeze această problematică.
Ulterior art. 4 alin. 1 din Legea nr. 288/2004 reglementează studiile universitare de licență care corespund unui număr între 180 și 240 de credite transferabile conform MECTS, iar în alin. 5 s-a prevăzut că durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanță se reglementează prin hotărâre de guvern.
Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004 - în vigoare la momentul admiterii reclamantei la studii -, conțineau dispoziții în care M. Educației actualiza periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre de guvern.
Art. 5 din H.G. nr. 1175/2006 prevedea că durata ciclului de licență la formele de învățământ de zi, cu frecvență redusă și la distanță este aceeași iar în anexa 1 a hotărârii de guvern este prevăzută și specializarea „drept" ca domeniu de studiu universitar de licență, cu 180 credite transferabile.
Raportat la aceeași dată, prin HG 916/2005 s-a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditat și specializările acestora iar U. S. Haret București cu Facultatea de D. si Administrație Publica se regăsește în acest act normativ.
Toate actele normative anterior menționate - și în vigoare la data înmatriculării reclamantei -, nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță ) pentru specializările acreditate/autorizate, așa încât domeniul acesta a rămas la competența de reglementare a fiecărei instituții superioare de învățământ, în considerarea autonomiei universitare.
Este adevărat că ulterior a apărut și HG 676/2007 care a adus reglementări clare cu privire la actualizarea nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora cu privire la credite transferabile însă, în cauză, nu pot fi opuse reclamantei decât acele acte normative în vigoare la data înmatriculării deoarece la acea dată putea în mod legitim să considere că admiterea și parcurgerea studiilor universitare - în forma și coordonatele legale raportate la acea dată -, asigura legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare, fără ca, prin acte normative ulterioare, să fie invalidate retroactiv.
Refuzul M.E.C.T.S. de a tipări diplomele de licență și supliment la diplome apare ca un „refuz nejustificat", în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554 /2004.
Pe de altă parte, trebuie reținut că în mod constant s-a statuat - în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal -, în litigii de aceeași natură, că Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (Deciziile nr. 5386/15 noiembrie 2011, nr. 5656/24 noiembrie 2011, nr. 5722/29 noiembrie 2011, nr. 628/ 8 februarie 2012, nr. 690/9 februarie 2012, nr. 708/10 februarie 2012 și nr. 709/10 februarie 2012). Ca atare, trebuie respectat principiul coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza B. c. României).
Reclamanta a pretins că i se cuvin și daune morale, precum și plata "prejudiciul nerealizat", întrucât ii-a fost știrbită onoarea si demnitatea .
Astfel, nu a reușit să se angajeze si sa poată profesa meseria de jurist sau avocat – întrucât nu putea aduce dovada studiilor absolvite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. NCPC, art. 8 si urm. din legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, legea învățământului nr. 84/1995 și orice alte acte normative in vigoare.
În data de 21.02.2014, pârâtul M.E.N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În cuprinsul acesteia a învederat faptul că a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5289/2008 privind diploma de licență si suplimentul la diplomă.
De asemenea, M.E.N. a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate, prin O.M.Ed.C. nr. 3569/2002, respectiv .>
Pârâtul a menționat că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 si 2010 - prin adresele_/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență si care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
U. S. Haret a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 si 2010.
Prin urmare, M. Educației Naționale si-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M.E.N.
Pârâtul a pretins că nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece o astfel de aprobare ar însemna că organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul învățământului confirmă o fraudă organizată de o instituție de învățământ superior.
MEN si-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licența pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2008, 2009 si 2010 si numai parata USH este vinovata de situația actuala a reclamantei, deoarece numai această instituție a individualizat in concret beneficiarii tipizatelor avizate – iar reclamanta nu s-a numărat printre aceștia.
Pârâtul a invocat faptul că instanța trebuie sa constate ca solicitarea reclamantei de obligare a MEN la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului la aceasta, nu poate fi formulata de absolvenți, întrucât aceasta este parte a procedurii de eliberare a diplomei care se desfășoară intre doua instituții, fara intervenția reclamantei.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicita de către reclamanta obligarea MEN la plata daunelor morale in valoare de 100.000 RON si la plata prejudiciului nerealizat in valoare de 100.000 RON, pârâtul a arătat că, în opinia sa, este inadmisibil. Astfel, în materia acordării daunelor morale, trebuie dovedită existența unei fapte ilicite și care a cauzat un prejudiciu – or, în speță, nu au fost aduse dovezi în acest sens.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod de procedura civila.
În data de 24.02.2014, pârâta U. "S. Haret" a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.N (fosta denumire fiind M.E.C.T.S.).
Prin întâmpinare, pârâta anterior menționată a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamantă - in sensul ca, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acesteia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către pârâtă sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007 .
Astfel, potrivit art. 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr. 2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "
Pârâta U. "S. Haret" a menționat că a informat si Romdidac SA - Compania de material didactic desemnata de MECTS -, aducându-le la cunoștința ca solicită tipărirea unor formulare tipizate, insa respectiva societate, prin mai multe adrese, a comunicat, ca nu poate sa tipărească si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS - Direcția Generala Juridica si Control.
MECTS, in calitatea sa de autoritate publica, gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de către reclamant, iar pârâta U. "S. Haret" a făcut demersurile legale către M. - in sensul ca a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009 -, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
De asemenea, pârâta U. "S. Haret" a pretins că s-a adresat Ministerului - prin adresele nr. 385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 -, și a solicitat sa îi fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Prin urmare, pârâta U. "S. Haret" se află în imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, din cauza refuzului MECTS.
Întrucât, la data înscrierii reclamantei la cursurilor Universității S. Haret, MECTS, avea posibilitatea - potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995 (in vigoare la acea data) -, sa invoce nelegalitati in organizarea de către pârâta U. "S. Haret" a studiilor acestuia - dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens -, nu se justifica refuzul de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Prin adresele nr. 385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010;nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 - emise către MECTS -, nu a fost aprobat tot necesarul de formulare tipizate pentru a li se elibera tuturor absolvenților diplome, deși obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat al acestora, opozabil oricărui subiect de drept.
Prin cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, pârâta U. "S. Haret" a solicitat obligarea chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantă, precum și a sumelor solicitate – cu orice titlu -, de către reclamantă pârâtei U. "S. Haret". De asemenea, s-a solicitat obligarea MEN la plata cheltuielilor de judecată – constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales -, în temeiul prevederilor art. 453 N.C.pr.civ.
In motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta U. S. Haret a menționat că a fost înființata prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 si nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licența: drept; sociologie; psihologie; management; științe ale educației; matematica; informatica si altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1995 "activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: zi, cu frecventa redusa si la distant. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distant pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. S. Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr. 940/2004.
In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca "Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studii de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca „Formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate. "
Specializarea urmata de reclamant la forma de învățământ arătata a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Pârâta U. S. Haret a pretins că s-a conformat cu promptitudine si întocmai condițiilor impuse de Minister - prin adresa nr._/25.06.2009 -, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele trimise, pârâta a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata - in cuprinsul căreia se impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoarei....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior. "
Potrivit art. 2 din H.G. 366/18 aprilie 2007 - in vigoare la data când reclamantul a parcurs studiile superioare si a susținut licența -, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret si cercetare, exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate ", iar conform art. 3 si 4 din H.G. 366/18 aprilie 2007 "... evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, după caz, masuri de corectare a lor, controlează si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de învățământ particular".
Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a pârâtei U. S. Haret - prevăzută de art. 8 din Leg. nr. 443/2002 -, nici după emiterea HG nr. 676/2007 si a HG nr. 635/2008 si nici după . OUG nr. 75/2005 - privind asigurarea calității educației.
Prin urmare, chematul in garanție MECTS, in baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa avertizeze pârâta ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia, prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS ca pârâta a funcționat ., care a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.
Din adresa nr. 278/05.08.2010 - trimisa de pârâtă către MECTS -, reiese faptul ca din 27.000 bucăți formulare tipizate - solicitate prin adresa 31/21.06.2010, înregistrata la MECTS sub nr._/21.06.2010 -, s-au primit numai 10.325 bucăți, conform adresei nr._/21.06.2010 a MECTS către ROMDIDAC SA.
Atâta vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept iar, pe de alta parte, nu se poate face discriminare intre reclamant si alți absolvenți, câta vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.
De altfel, asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat înalta Curte de Casație si Justiție, după cum urmează: Dosar nr._ ; Dosar nr._ ; Dosar nr. l_ ; Dosar nr._ ; Dosar nr._ ; Dosar nr._ ; Dosar nr._ ; Dosar nr._ ; Dosar nr._/2/2010 și Dosar nr._, in sensul admiterii cererii de chemare in garanție a MECTS.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72-74 N.C.pr.civ. și ale art. 18 și 28 din Legea nr. 554/2004.
Pentru termenul de judecată din data de 20.05.2014, chematul M.E.N. a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității respectivei cereri.
În susținerea excepției, chematul în garanție a invocat faptul că adeverința eliberată reclamantei dă naștere unui raport juridic doar între emitentul respectivul act și reclamantă, iar pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale – dat fiind contractul de studii încheiat de reclamantă cu USH -, însă nu poate da naștere unei obligații corelative în sarcina unui terț (MEN), de a emite acte de studii.
Referitor la fondul cererii de chemare în garanție, s-a precizat că Legea nr. 84/1995, la art. 10, alin. 2 prevedea: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementata inițial prin Legea nr. 88/1993, și ulterior, prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecventă redusă (FR) si la distantă (ID) trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică"
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la FR și ID dacă universitatea respectivă nu arc organizate și cursuri Ia zi la disciplina respectivă. Aceste prevederi legale nu exonerează însă instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare efectuată de către ARACIS în vederea autorizării/acreditării și a acestor forme de învățământ.
Potrivit prevederilor art. 19 din H.G. nr. 1214/2000: "Acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a Guvernului pe baza raportului Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M. Educației...", în timp ce conform disp. art. 17din H.G. nr. 1011/2001: "Procedura de evaluare academica a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată". În prezent, sunt în vigoare prevederile OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea 87/2006, care a abrogat Legea nr. 88/1993.
În ceea ce privește U. "S. Haret" din București, exista Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4726/29 octombrie 2009 – irevocabilă -, care hotărăște că "faptul că există un program de studiu de licență acreditat, care se desfășoară pentru o anumită formă de învățământ, respectiv zi, nu conduce la ideea că pentru același program este viabilă și poate fi organizată de aceeași instituție de învățământ superior o altă formă de învățământ la aceleași standarde cerute de legislația în vigoare (respectiv "ID"/"FR") .... Prin urmare, instanța a considerat în mod nelegal că programele de învățământ la distanță și fără frecvență pot fi organizate fură a urma procedura de evaluare, considerând în locul autorității competente A.R.A.CLS. că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea acestor forme de învățământ".
Examenul de licență din sesiunea iulie 2009, la U. "S. Haret" a fost organizat în baza O.M. nr. 295 din 5 februarie 2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor in învățământul care la art. 2 (I) statuează: "Examenele pot fi organizate numai de către instituțiile de învățământ superior acreditate în condițiile legii denumite, in continuare, instituții organizatoare "
De asemenea art. 6 din aceeași lege specifică "Pot susține, după caz, examen de absolvire sau de licență/diplomă: 1) absolvenții de învățământ superior ai specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu; 2) absolvenții de învățământ superior particular înmatriculați la specializări autorizate să funcționeze provizoriu, cărora ulterior li s-a retras autorizarea de funcționare provizorie sau care au intrat în lichidare; 3) absolvenții de învățământ superior particular, care au început studiile la specializări neautorizate, dar care sunt autorizate să funcționeze provizoriu sau sunt acreditate la data susținerii examenului de licență ori de absolvire."
În ceea ce privește O.G. nr. 10/2009, aceasta a fost declarată constituționala - pentru perioada în care si-a produs efectele -, prin Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 119/16 februarie 2011.
MEN, în baza principiului aparenței în drept a propus și Guvernul a adoptat ordonanța menționată anterior, în vederea acordării unei șanse persoanelor care nu au dobândit legal statutul de student, în sensul de a finaliza studiile.
De asemenea, s-a invocat faptul că MECTS ar fi aprobat tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii în condițiile legii - adresele nr._/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/2010 și_/1010 demonstrează că instituția chemată în garanție a transmis către Romdidac avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității S. Haret, însă numai pentru acele specializări care au funcționat legal, aprobate prin Hotărâri de Guvern.
Chematul în garanție a făcut referire și la O.M. nr. 3952 din 3 mai 2012 pentru reglementarea unor măsuri privind finalizarea studiilor in învățământul superior pentru situațiile prevăzute la art. 361 alin (4) și (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011 și a precizat că sunt recunoscute de către M.E.C.T.S., fără nicio altă formalitate, numai diplomele și adeverințele eliberate in conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților cu diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditata/autorizată prevăzută în Nomenclator.
Pe de altă parte, pentru absolvenții cu diploma de licență comunicată de către U. "Spriru Haret", M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv al învățământului superior, potrivit prevederilor Hotărârilor de Guvern privind organizarea și funcționarea ministerului, nu are atribuții si nici calitatea de a anula diplome de licență eliberate de către universități sau adeverințe provizorii de studiu.
Prin adresa nr. 31/21.06.2010 U. S. Haret din București a revenit asupra adresei inițiale nr. 769/25.08.2009 și a solicitat un număr mult mai redus de tipizate pentru actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. După cum lesne se poate observa, prin adresa nr. 31/21.06.2010 U. S. Haret din București a solicitat 24.823 de tipizate pentru absolvenții promoției 2009 iar M.E.C.T.S. a aprobat prin adresele menționate anterior un număr de 27.975 de tipizate.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului tu vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret.
Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, in conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi", dar USH dat o interpretare abuzivă a legii;
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza in cadrul facilităților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.
Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate Iară respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. „S. Haret" are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de USH.
Art. 60 C.pr.civ. (art. 72 N.C.pr.civ.) impune cerința existenței unui raport juridic între persoana căzută în pretenții și chematul în garanție or, între pârâta U. S. Haret și MEN nu exista un asemenea raport juridic de natură să conducă la admiterea unei cereri de chemare în garanție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 N.C.pr.civ.; Legea nr. 84/1995, nr. 443/2002, nr. 88/1993 și nr. 288/2004; H.G. nr. 1011/2011, 536/2011, 1418/2006, 676/2007, 635/2008, 1175/2006 și 749/2009; O.U.G. 75/2005 și O.M.E.C.T. nr. 2248/2007.
Au fost depuse la dosar: copii după adeverințele nr. 3721/09.07.2009, respectiv_/12.11.2009 - eliberate de pârâta U. S. Haret; copia unui înscris intitulat "contract anual de studii" – încheiat de reclamantă cu pârâta USH în data de 22.09.2006; copii după înscrisurile intitulate "fișă de înscriere" (în anii II, III și IV), respectiv "fișă de înscriere la examenul de licență – iulie 2009; copii după mai multe înscrisuri intitulate "contract de studii " – încheiate de reclamantă cu pârâta USH; copie după certificatul de naștere al reclamantei; copia unui înscris intitulat "Situație Școlară"; copii după cererile de eliberare a Diplomei de licență – adresate de reclamantă pârâtei și înregistrate sub nr._/27.12.2010, respectiv 1958/07.11.2013 -, și răspunsul la aceasta din urmă, exprimat în cuprinsul adresei nr. 1958/13.11.2013; o . adrese trimise de către pârâta U. S. Haret chematului în garanție MECTS și societății S.C. Romdidac S.A; o . adrese trimise de către chematul în garanție MECTS societății S.C Romdidac S.A.; o . Decizii pronunțate de I.C.C.J.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în cuprinsul adeverințelor nr. 3721/09.07.2009 și nr._/12.11.2009, reclamanta a absolvit cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret – specializarea D., nr. de credite (ECTS) 240, promoția 2009 -, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, astfel încât a dobândit titlul de licențiată în D..
Reclamanta a solicitat a-i fi eliberată Diploma de licență însă, prin adresa nr. 1958/13.11.2013, pârâta U. S. Haret i-a comunicat faptul că, deși a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la MECTS a aprobărilor legale pentru tipărirea diplomelor de licență pentru absolvenții promoției 2009, comanda de formulare de diplomă nu a fost onorată decât parțial.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEN – cu privire la cerea de eliberare a Diplomei de Licență și a Suplimentului la respectiva diplomă -, instanța reține că, potrivit disp. art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 75/2005 " Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat."
Cum pârâta U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002 - ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ -, având o . facultăți și specializări acreditate, iar actul normativ anterior menționat prevedea și posibilitatea ca "în structura Universității "S. Haret" să intre și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului", rezultă că respectiva instituție de învățământ superior are dreptul de a elibera diplome de licență.
Faptul că art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 536/2011 stabilește că MEN "organizează și conduce sistemul național de educație, învățământ, cercetare, tineret și sport, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate", nu poate avea semnificația că respectivul organ de specialitate al administrației publice centrale are obligația de a elibera diplome de licență absolvenților unei instituțiilor de învățământ acreditate, această atribuție revenind instituției furnizoare de educație.
Prin urmare, MEN neavând obligația de a emite diplome de licență absolvenților Universității S. Haret – respectiva atribuție revenind instituției de învățământ superior care a organizat programele de studii -, nu există identitate între acest pârât și persoana care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Deși este adevărat că pârâtul MEN are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor (conferită de art. 7 din anexa 1 la Ordinul nr. 2284/2007) – iar această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către pârâta U. S. Haret a diplomelor de licență -, acest fapt nu este de natură a-i conferi reclamantei calitatea de creditor al obligației de a face în raport de MEN și, ca atare, pârâtul anterior menționat nu are calitatea de debitor al unei asemenea obligații.
Ca o consecință logică, din moment ce M.E.N. nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere principal - eliberarea diplomei de licență și a Suplimentului la respectiva diplomă -, nu poate avea calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar – obligarea la plata daunelor morale și a despăgubirilor materiale -, acest din urmă capăt de cerere neputând fi admis decât în ipoteza admiterii capătului de cerere principal.
Pentru aceste considerente, instanța consideră excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEN ca fiind întemeiată și, prin urmare, o va admite, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâtului anterior menționat - având ca obiect obligație de a face și pretenții -, ca fiind intentată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, potrivit art. 2 din Legea 443/2002 – privind înființarea Universității "S. Haret" din București -, statuează că "U. "S. Haret" din București se înființează cu următoarele facultăți și specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română", în timp ce art. 3 din aceeași lege prevede că "După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii".
De asemenea, prin anexa 2 din H.G. nr. 693/2003, anexa 3 din H.G. nr. 676/2007, anexa 3 din H.G. 635/2008 și anexa 3 din H.G. 749/2009, legiuitorul a stabilit acreditarea a facultății de D. din cadrul Universității S. Haret – specializarea D. -, pentru organizarea programelor de studii la zi.
Or, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Ca atare, prevederile legale anterior menționate conferă Facultății de D. din cadrul Universității "S. Haret" posibilitatea de a înființa și forme de învățământ la distanță, atâta timp cât era acreditată pentru organizarea programelor de studii la zi la respectiva facultate.
D. fiind că reclamanta a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență - fiindu-i eliberate adeverințele nr. 3721/09.07.2009 și nr._/12.11.2009 -, pârâta USH are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
De altfel, adeverințele prin care reclamantei i se recunoaște calitatea de licențiat - nefiind revocate sau anulate -, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că, pe de o parte, prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare stabilesc că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării” iar, pe de altă parte, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare.
Însă, aspectele referitoare la calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată (în conformitate cu prevederile legii), a Universității S. Haret – adoptarea de către legiuitor a O.G. nr. 10/2009 care la art. 1 alin. 1 stabilea că "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. Haret" din București, înființată prin Legea nr. 443/2002, încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță" -, vizează în mod exclusiv raporturile dintre instituția de învățământ superior și MEN, însă nu pot prejudicia drepturile reclamantei.
Aceasta, cu bună credință, s-a încrezut în situația prezentată de pârâtă – care, în mod public organiza programe de studii -, și a încheiat un contract de studii cu aceasta, astfel încât eventualele deficiențe de acreditare a facultăților care intră în structura pârâtei Universității S. Haret nu-i sunt imputabile.
De altfel, art. 8 din Legea nr. 443/2002 stabilește că "Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării" or, nici în respectiva perioadă de monitorizare, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008 și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 - privind asigurarea calității educației -, MECTS nu a considerat că există nereguli în ceea ce privește acreditarea facultăților ce intră în componența Universității S. Haret ori respectarea standardelor de calitate specifice învățământului superior, deși avea prerogative în acest sens, conferite de art. 141 lit. a din Legea nr. 84/1995 - de a "coordona și controla sistemul național de învățământ" -, precum și de art. 4 alin. 1 din H.G. 366/ 2007 - care stabilea că MECTS exercită funcția de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de învățământ particular.
În baza atribuțiilor legale care ii revin, MEN (fosta denumire fiind MECTS) avea posibilitatea de a avertiza pârâta (furnizor de educație) să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care deficiențele – constate prin rapoarte de evaluare -, ar fi persistat, să elaboreze și să promoveze un act normativ care să dispună încetarea definitivă a școlarizării in cadrul respectivului program.
Reclamanta, în calitate de student al Universității S. Haret pe o durată de 3 ani (2006-2009), și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate - respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor (inclusiv a celui de licență susținut în sesiunea iulie 2009) anterior apariției O.G. nr. 10/2009 -, iar instituția de învățământ, la rândul său, a procedat la eliberarea actelor de studii (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. "S. Haret" a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți), aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestei forme de învățământ - facultatea de sociologie-psihologie, forma de învățământ ID -, ceea ce conduce la concluzia că reclamanta era îndreptățită să considere – fiind de bună credință -, că este absolventa unei instituții de învățământ superior acreditată în condițiile legii.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS - și, implicit, nici de alte autorități ale statului -, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră și să suporte serioase repercursiuni și în viața socială.
Date fiind aceste considerente instanța, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, va admite în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta U. "S. Haret", și o va obliga pe aceasta să-i elibereze diploma de licență și suplimentul la respectiva Diplomă.
Referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei USH la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale, instanța consideră că nu există temei pentru admiterea acestuia.
Astfel, art. 253 alin. 1 și 4 C.civ. prevăd că – "(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței ... (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive" -, în timp ce art. 1349 alin. 1 și 2 statuează - ”(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".
Coroborând prevederile legale anterior menționate se reține că prejudiciul produs unei persoane poate fi atât patrimonial – reprezentând pierderea efectiv suferită sau beneficiul nerealizat -, cât și nepatrimonial – reprezentând atingerea adusă onoarei, demnității, bunei reputații a unei persoane sau suferințele psihice îndurate.
În primul rând, în ceea ce privește prejudiciul efectiv suferit sau beneficiul nerealizat – deși reclamanta folosește, în mod impropriu expresia "prejudiciul nerealizat", instanța consideră că a înțeles să facă referire fie la prejudiciul efectiv suferit fie la beneficiul nerealizat, conform prevederilor art. 1531 alin. 2 cod civil "Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit" -, pentru a putea fi acordat echivalentul material al acestora se cere, în primul rând, să existe un prejudiciu cert. Or, în speță, nu există un astfel de prejudiciu, reclamanta făcând referire la un prejudiciu virtual – și anume veniturile pe care le-ar fi obținut dacă s-ar fi angajat în calitate de consilier juridic ori dacă și-ar fi desfășurat activitatea ca avocat. Însă, chiar dacă i s-ar fi eliberat diploma de licență în termen de un an de la momentul susținerii examenului de licență, nu există nicio certitudine că reclamanta ar fi obținut efectiv un post de consilier juridic sau că ar fi promovat examenele de intrare într-un barou – deținerea unei diplome de licențiat în drept reprezentând o condiție necesară dar nu și suficientă pentru a exercita respectivele profesii.
În altă ordine de idei, deși reclamanta are calitatea de creditor al pârâtei USH, nu este creditorul al unei obligații de a da – plata unui anumit salariu -, ci creditor al unei obligații de a face – eliberarea Diplomei de licență și a suplimentului la respectiva Diplomă -, în temeiul contractului de studii încheiat între părți.
Chiar dacă pârâta – debitor al obligației de a face -, nu și-a îndeplinit obligația de a-i elibera reclamantei actele de studii anterior menționate, nu se poate reține că este în culpă pentru acest lucru – întrucât nu a existat un refuz nejustificat în acest sens -, în contextul în care M.E.N. nu a aprobat tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomele de licență și suplimentele la respectivele Diplome pentru toți absolvenții USH, deși pârâta îi adresase mai multe cereri în acest sens. De altfel, aceasta a fost și rațiunea pentru care, în cadrul prezentei acțiuni, pârâta USH a formulat cerere de chemare în garanție împotriva M.E.N., realizând că, în ipoteza admiterii acțiunii principale, obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul la respectiva Diplomă pentru reclamantă este corelativă obligației chematului în garanție MEN de a aproba tipărirea formularele tipizate constând în aceste acte de studii.
Referitor la daunele morale, instanța apreciază că neeliberarea Diplomei de licență și a suplimentului la respectiva Diplomă nu a fost de natură a-i "știrbi onoarea si demnitatea" reclamantei, așa cum se susține în acțiune – fără a fi adusă însă și vreo probă în sprijinul unor astfel de afirmații.
De asemenea, reclamanta nu a prezentat dovezi care să certifice faptul că ar fi îndurat suferințe psihice a căror durată și intensitate să poată fi cuantificată în echivalent material și să justifice acordarea unei sume de bani cu titlu de despăgubiri.
Prin urmare, instanța consideră că fapta pârâtei USH – care, așa cum s-a demonstrat anterior, nu era una culpabilă, ci fusese determinată de refuzul M.E.N. de a aprobat tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomele de licență și suplimentele la respectivele Diplome pentru toți absolvenții unității de învățământ anterior menționate -, nu i-a cauzat reclamantei un prejudiciu moral și, în consecință, cererea de obligare a acesteia la plata unor daune morale nu poate fi primită.
În altă ordine de idei, este de remarcat și faptul că nimic nu o împiedica pe reclamantă să o acționeze în judecată pe pârâtă încă de la momentul expirării valabilității adeverinței nr._/12.11.2009 – 12.11.2010 -, însă reclamanta a preferat să rămână în pasivitate, intentând cererea de chemare în judecată abia după trecerea unui interval de peste 3 ani de la momentul respectiv, respectiv în data de 05.02.2014.
Pentru aceste considerente, capătul de cerere având ca obiect pretenții - obligarea la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale -, formulat în contradictoriu cu pârâta USH, apare ca fiind neîntemeiat și, în consecință, urmează a fi respins.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, potrivit disp. art. 72 alin. 1 N.C.pr.civ., „Partea poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte, cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”.
Conform prevederilor art. 7 din anexa 1 la Ordinul nr. 2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ -, "Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "
Din cuprinsul adreselor înregistrate la MECTS sub nr._/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, rezultă că pârâta U. S. Haret a solicitat aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac – în vederea eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții promoției 2009 -, însă chematul în garanție a comunicat S.C. Romdidac S.A. faptul că nu a aprobat decât 10.325 bucăți formulare tipizate din cele 27.000 bucăți solicitate.
Or, aprobarea unui număr de bucăți formulare tipizate mai mic decât cel solicitat a pus-o pe pârâta U. S. Haret în imposibilitatea de a-i elibera diploma de licență și suplimentul la respectiva Diplomă reclamantei și, în contextul în care instanța a admis cererea reclamantei în acest sens, pârâta anterior menționată - căzută în pretenții -, este îndreptățită să formuleze cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu instituția publică centrală care are autoritatea de a aproba tipărirea respectivelor formulare tipizate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție, susținerile M.E.N. - în sensul că "adeverința eliberată reclamantei dă naștere unui raport juridic doar între emitentul respectivul act și reclamantă iar, pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale (dat fiind contractul de studii încheiat de reclamantă cu USH), însă nu poate da naștere unei obligații corelative în sarcina unui terț (MEN), de a emite acte de studii" -, apar ca fiind lipsite de relevanță juridică, în contextul admiterii acțiunii și a existenței prevederilor anterior menționate (art. 7 din anexa 1 la Ordinul nr. 2284/2007).
Prin urmare, instanța va respinge – ca fiind neîntemeiată -, excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție.
Prin urmare, întrucât obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera diploma de licență și suplimentul la respectiva Diplomă reclamante0i este corelativă obligației chematului în garanție MEN de a aproba tipărirea formularele tipizate, cererea de chemare în garanție apare ca fiind întemeiată și, în consecință, va fi admisă.
Ca atare, va fi obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentul la respectiva Diplomă pentru reclamantă.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, art. 453 alin. 2 N. C.pr.civ menționează „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată"
Ținând seama de prevederile textului de lege anterior menționat, instanța va acorda reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, în mod integral, contravaloarea taxei de timbru – în cuantum de 50 lei. Referitor la onorariul avocatului – în cuantum de 3.000 lei -, instanța va acorda doar parțial aceste cheltuieli – apreciind că, în raport de măsura în care a fost admisă acțiunea principală (și anume doar în privința capătului de cerere având ca obiect obligație de a face), și luând în considerare și dispozițiile art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ – onorariul pretins, chiar în ipoteza în care ar fi fost admisă în totalitate acțiunea, apărând ca fiind disproporționat, în raport de natura și complexitatea cauzei și de munca îndeplinită de avocat - suma de 300 lei reprezintă cota din onorariul apărătorului ales care trebuie suportată de pârâta U. S. Haret.
Așadar, dând eficiență prevederilor art. 453 alin. 1 și 2 N. C.pr.civ., coroborate cu disp. art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ, va fi obligată pârâta anterior menționată să achite reclamantei suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, examinând sumele pretinse de pârâta USH de la chematul în garanție MEN cu titlu de cheltuieli de judecată, se reține că pârâta anterior menționată a adus dovada că a achitat taxă de timbru în cuantum de 50 lei și onorariu apărător ales, în cuantum de 500 lei. În legătură cu acest onorariu, art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ prevede că „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”. Ca atare, făcând aplicarea acestor prevederi legale, instanța – ținând seama de natura și complexitatea cauzei și de munca îndeplinită de avocat -, consideră că plata unei sume de 500 lei este disproporționată și că suma de 300 lei reprezintă o justă contraprestație a activității desfășurate de apărătorul ales. Prin urmare, fără a interveni asupra clauzelor contractului de asistență juridică încheiat între pârâta USH și avocatul său – care își va produce toate efectele între părțile contractante -, instanța nu îl va obliga pe chematul în garanție MEN să achite pârâtei anterior menționate cu titlu de onorariu al apărătorului ales decât suma anterior menționată – 300 lei -, și nu întregul onorariu – 500 lei -, achitat de pârâtă avocatului, conform celor convenite prin contractul de asistență juridică.
În consecință, dând eficiență disp. art. 453 alin 1 C.pr.civ., coroborate cu disp. art. art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ, instanța va obliga obligă chematul în garanție M.E.N. să achite pârâtei U. S. Haret suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales – micșorat în mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului M.E.N. (fosta titulatură fiind M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), cu sediul în Buucrești, .. 28-30, sector 1, având ca obiect obligație de a face - eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la respectiva Diplomă -, ca fiind intentată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A., având domiciliul procesual ales în București, .. 210, sector 6 – la Cabinetul de Avocatură T. I. -, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, cu sediul în București, .. 13, sector 3, având ca obiect obligație de a face și pretenții.
Admite capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, și obligă pârâta anterior menționată să elibereze reclamatei Diploma de licență și suplimentul la respectiva diplomă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pretenții – obligarea la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale.
Respinge excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale, având ca obiect obligație de a face.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la respectiva diplomă, pentru reclamantă.
În baza art. 453 alin 1 și 2 C.pr.civ., coroborat cu disp. art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ, obligă pârâta U. S. Haret să achite reclamantei suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 453 alin 1 C.pr.civ., coroborat cu disp. art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ, obligă chematul în garanție M.E.N. să achite pârâtei U. S. Haret suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 20 mai 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./29.05.2014
Tehnored. M.M/5 ex/
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 24/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2494/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
