Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 8341/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 101/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă M. C. M. împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Față de cererea intimatei prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a i se comunica un exemplar de pe motivele de apel, instanța respinge cererea având în vedere că motivele de apel au fost comunicate în procedura de regularizare, intimata formulând întâmpinare. De asemenea instanța constată că apelanta prin cererea de apel a solicitat încuviințarea probei testimoniale, cererea de probatorii urmează a fi respinsă având în vedere că martorii nominalizați în cererea de apel au fost audiați la instanța de fond iar prin cerere nu au fost invocate motive care să impună reaudierea martorilor .
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocat N.C. pentru apelantă care apreciază că se impune audierea martorilor nominalizați în cererea de apel.
Instanța a respins cererea de probatorii având în vedere că martorii nominalizați în cererea de apel au fost audiați la instanța de fond și prin cerere nu au fost invocate motive care să impună reaudierea martorilor .
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat N.C. pentru apelantă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței iar pe fond admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii cu consecința restituirii permisului de conducere conform motivelor invocate.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 24.09.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta M. C. M., în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petenta M. C. M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 300 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 15.02.2013 ora 10.30 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C. din direcția 1 Mai către Ford, și la intersecția semaforizată cu . respectat culoarea roșie a semaforului la efectuarea virajului la stânga, nu a avut asupra sa actele de identitate și nu a purtat centura de siguranță in timpul mersului.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în ,, nerespectarea regulilor privind depășirea,, cu o amendă în cuantum de 300 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent iar la rubrica “alte mențiuni ” s-a consemnat „cu obiecțiuni”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu cerințele de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de savârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentei în sensul nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Declarațiilor martorelor Vătău L. L. și P. V. R. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorele sunt prietene cu petenta, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestora; 2. martorele au declarat că petenta a trecut intersecția pe culoarea verde a semaforului electric; 3. este si mai putin plauzibil ca martorele sa îsi aminteasca cu exactitate data la care s-a savârsit fapta, cu exceptia situatiei în care declaratia a fost pregatita împreuna cu petenta care detinea procesul-verbal; 4. este neplauzibil ca martorele să fi observat cu atenție semaforul electric si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petenta urma sa fie sancționată.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins ca atare plângerea petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta M. C. M. criticând instanța de fond că a reținut in mod nejustificat ca depozițiile celor doua martore V. L. L. si P. V. R. nu au un fundament real, fiind înlăturate, ulterior instanța de fond facand o motivare halucinanta cu privire la faptul ca martorele erau prietene cu subsemnata si ca este puțin probabil ca acestea sa-si amintească cu exactitate culoarea semaforului la momentul cand am fost sancționată contravențional, intrucat nu exista niciun motiv plauzibil pentru care ele sa fie atente la trafic si la contextual existent.
Onorata instanța, nu cred ca se retine undeva in practica judiciara si nici in doctrina de specialitate ca un martor nu poate avea relații de prietenie cu un petent/reclamant si nici nu ne aflam . care audierea unui martor sa fie prohibita de lege.
Pe de alta parte, nu exista in practica nici obiceiul ca un magistrat sa conteste depoziția unui martor ca nefiind veridical, numai pentru faptul ca acel magistrate are reprezentarea ca martorul nu avea niciun motiv sa fie atent la o situație faptica in desfășurare.
Cele doua martore indicate anterior au fost in autovehiculul subsemnatei in data de 15.02.2013 si, nefiind angrenate . mașina, intrucat eu in calitate de șofer nu am voie sa port discuții in timpul sofatului si nici nu trebuie sa imi fie distrasa atenția de la șofat pentru a evita producerea unui eveniment rutier neplăcut, erau ., una poziționată in dreapta mea si cealaltă pe bancheta din spate.
Daca instanța de judecata avea dubii cu privire la depozițiile martorelor avea posibilitatea sa se sesizeze din oficiu pentru mărturie mincinoasa, fapta prevăzuta si pedepsita de legea penala si nu sa aiba o motivație puerile, absurda de-a dreptul conform căreia martorele nu aveau niciun motiv sa fíe atente la condițiile de trafic si de drum.
Aceasta practica de-a dreptul păguboasa pe care instanțele de judecata o alimentează de ani intregi, conferind o temeinicie si o legalitate absoluta unui proces-verbal de contravenție încheiat de un agent constatator ar trebui stopata; maia mult in aceasta cauza intimatul, respectiv I. D. arata in mod neechivoc in întâmpinarea nr._/02.04.2013, depusa la dosarul cauzei ca nu deține material probator si reiterează mențiunea conform căreia abaterea a fost constatata in mod direct de agentul de politie.
In jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului fapta contravenționala este considerata de regula, o fapta de natura penala, indiferent de calificarea existenta în dreptul intern. Daca dreptul intern penal nu cuprinde în domeniul sau comportamentul examinat, se va utiliza criteriul naturii faptei sancționate, ce presupune o verificare a destinației normei care incriminează fapta în discuție.
In măsura in care norma in cauza are o sfera de aplicare limitata la anumite categorii de persoane si nu este de gravitate ridicata, fapta incriminata este considerata ca aparține materiei dreptului disciplinar. In ipoteza in care norma incriminatoare analizata are destinatari necalificati, aceasta trebuie considerata ca aparține dreptului penal (a se vedea cauza Cambell si Fell c. Marii Britanii, A. contra României).
De asemenea, prin prisma criteriului scopului si al gravitații sancțiunii aplicate, trebuie analizata finalitatea sancțiunii aplicate, ceea ce înseamnă ca fapta este considerata aparținând domeniului dreptului penal, daca sancțiunea are caracter punitiv (aflictiv) sau preventiv. Iar în cazul în care sancțiunea aplicata are un caracter prevalent reparator fapta trebuie exclusa din materia dreptului penal.
Astfel, se retine ca fapta contravenționala incriminata prin art. 100 alin. 3 lit. "d" din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv "nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului", nu este limitata la anumite categorii de persoane, prezentând caracter general, si este sancționată cu amenda, de unde rezulta scopul punitiv al sancțiunii Pe baza celor doua criterii aplicate în concret la cauza de fata, se distinge clar ca fapta aparține domeniului penal in sensul art. 6 din Convenție, astfel incat petentul trebuie sa beneficieze de toate garanțiile conferite de aceasta norma, respectiv de prezumția de nevinovăție prevăzuta de paragraful 2.
Prin urmare, sarcina probei aparține celui ce acuza, iar orice indoiala trebuie sa profite celui acuzat.
Potrivit art. 11 din Constituția României "Statul român se obliga sa îndeplinească intocmai si cu buna-credinta obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" (Convenția europeana a drepturilor omului a fost ratificata de România în iunie 1994). De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constituție prevede ca "Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
In aceste condiții, instanța are obligația de a da eficienta cu prioritate dreptului internațional si de a analiza fapta contravenționala dedusa judecații conform criteriilor statuate în jurisprudenta CEDO.
In aceste condiții, din moment ce intimatul nu deține material probator, nu se poate retine vinovăția unei persoane doar dupa aprecierea directa a unui agent constatator, aceste aprecieri putând sa aibă si o natura subiectiva. Si astfel revenim la susținerea vehiculata de Curte conform căreia "orice dubiu, orice îndoiala profita celui acuzat".
Solicită a se avea in vedere ca atitudinea a fost una ferma si constanta atât in momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, cat si in momentul in care cauza mea a fost dedusa judecații; la momentul in care am fost amendata, am indicat ca nu sunt de acord cu susținerile agentului constatator.
La data 19 decembrie 2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Tribunalul constată că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.02.2013, apelanta/petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 300 lei, avertisment și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1, 147 alin. 1 din RA OUG 195/2002 și art. 36 alin 1 din OUG 195/2002, reținându-se că, la data de 15.02.2013 ora 10.30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C. din direcția 1 Mai către Ford, și la intersecția semaforizată cu . respectat culoarea roșie a semaforului la efectuarea virajului la stânga, nu a avut asupra sa actele de identitate și nu a purtat centura de siguranță in timpul mersului.
Prin plangerea formulata apelanta petenta a contestat numai contraventia prevazuta de art. 52 alin 1 din RA OUG 195/2002, in sensul ca a respectat culoarea roșie a semaforului aflat in functiune.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei procesului verbal, instanța de fond, a reținut că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
A reținut că susținerile petentei în sensul nu se face vinovata de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă iar declarațiile martorelor audiate la propunerea petentei au fost înlăturate apreciindu-se că există dubii cu privire la obiectivitatea acestora și că, deși martorele au declarat că petenta a trecut intersecția pe culoarea verde a semaforului electric, este si mai putin plauzibil ca martorele sa îsi aminteasca cu exactitate data la care s-a savârsit fapta, cu exceptia situatiei în care declaratia a fost pregatita împreuna cu petenta care detinea procesul-verbal si este neplauzibil ca martorele să fi observat cu atenție semaforul electric.
Este adevărat că forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței de judecată care evaluează declarația martorului și se pronunță asupra faptelor și împrejurărilor relatate, însă instanța are datoria de a aprecia în mod obiectiv și realist declarația martorului, ținând cont de gradul de dezvoltare emoțional și intelectual al acestuia, de elementele obiective (grad de vizibilitate, locul, timpul, condițiile perceperii faptelor etc.) dar și de factorul timp, care poate sau nu influența memoria martorului.
Se constată că, în mod eronat, instanța de fond a înlăturat depozițiile martorelor audiate reținând că există dubii cu privire la obiectivitatea acestora, fără ca, la aprecierea obiectivității martorelor, să se aibă în vedere gradul de vizibilitate sau condițiile perceperii faptelor ci doar "probabilitatea" cu privire la atenția martorelor în momentul perceperii faptelor.
În speță, se constată că, faptele reținute în sarcina apelantei/petent au fost constatate personal de către agentul constatator iar, la întocmirea procesului verbal, petenta a menționat în cuprinsul procesului verbal că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric.
Prin plângerea formulată, petenta a arătat că traversarea intersecție a avut loc pe culoarea verde a semaforului și in condiții bune, fără a pune in pericol viața sa sau a celorlalți, urmând să dovedească această stare de fapt cu depoziția martorelor, Vătău L. L. și P. V. R..
Tribunalul apreciază că depoziția martorelor, Vătău L. L. și P. V. R. (filele 22, 24 din dosarul de fond), audiate de către instanța de fond, care au relatat că se aflau în autoturismul condus de petenta, ce se deplasa din direcția Bănie către Mall iar la intersecția semaforizată aflată în apropierea complexului Bănie, petenta a efectuat virajul la stânga, virajul fiind efectuat pe culoarea verde a semaforului electric, este reală, faptul probat fiind dovedit și nu lasă nicio îndoială.
Prin urmare, în cauză, a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. 1 din RA OUG 195/2002, petenta făcând dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia cu privire al această contravenție, astfel că Tribunalul apreciază că, neîntemeiat, s-a reținut, de catre instanta de fond temeinicia procesului verbal cu privire la contraventia prevazuta de dispozitiile art. 52 alin. 1 din RA OUG 195/2002, retinuta de agentul constatator in sarcina petentei.
In privinta celorlalte contravenții reținute în sarcina petentei prin procesul verbal și pentru care agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, Tribunalul constata ca apelanta/petenta, prin plangerea formulata nu a contestat săvârșirea acestora.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, astfel că în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.civ., acesta va fi admis și schimbata sentința în sensul că, pe fond, va fi admisă în parte plângerea contravențională și anulat în parte procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.02.2013, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 52 alin. 1 din RA OUG 195/2002, petenta fiind exonerată de plata amenzii aplicate, fiind înlăturată și măsura complementare a reținerii permisului de conducere. Vor fi menținute restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă M. C. M., domiciliată în C., ., .. 1, ., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. C., C., . 5, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. D. - Serviciul Politiei Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea contravențională și dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenție în ceea ce privește contravenția prev.de art.52 al.1 RA OUG 195/2002 și dispune exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate și înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./14.03.2014
Tehn.C.A.
Martie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 03/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1794/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
