Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 968/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 968/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 11341/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 54/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. D. I.
Judecător C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta .. împotriva sentinței civile nr. 9681/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Coge M. pentru recurentă și consilier juridic T. A. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat apărătorului societății-recurente.
Avocat Coge M., pentru recurentă, acordarea unui alt termen pentru a observa întâmpinarea.
Consilier juridic T. A., pentru intimat, menționează că nu se opune amânării judecății.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 9681/21.06.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.05.2012 emis de intimata I. T. DE MUNCĂ D. s-a dispus sancționarea petenta ., cu amenda de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit e din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și completată, întrucât la data de 03.05.2011, cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei s-a constatat că numiții M. I. și P. S. I., desfășurau activitate la sediul petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 angajatorul avea obligația de a încheia contract individual de muncă, în baza consimțământului părților în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, deci anterior datei menționate în declarație, respectiv 03.05.2012.
Totodată, potrivit art.32 alin.4 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii prevede că tocmai perioada de probă constituie vechime în muncă, prin urmare nu numai munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă.
Astfel, instanța de fond, a apreciat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la data de 03.05.2012 inspectorii de muncă din cadrul intimatei I. T. DE MUNCĂ dol au efectuat un control în vederea identificării și combaterii munci fără forme legale de angajare în localitatea Ghercești, la punctul de lucru al petentei . unde a fost depistat numiții M. I. și P. S. I., fără a avea întocmite contracte individuale de muncă, conform declarațiilor extrajudiciare date de aceștia cu ocazia controlului, declarațiile date având un regim special fiind dată la locul de muncă.
Controlul efectuat de agentul constatator a avut ca obiective clare identificarea și combaterea muncii fără forme legale, iar specificațiile date în declarația scrisă de persoana menționată mai sus neadevărate și reflectă starea de fapt existentă la societate la data efectuării controlului, dată la care numiților M. I. și P. S. I. nu li se încheiase contract individual de muncă.
Totodată, instanța de fond a constatat că petenta . nu a încheiat contracte individuale de muncă numiții M. I. și P. S. I. anterior începerii raporturilor de muncă, contracte pe care nici nu l-a semnat, fapte recunoscute de aceștia în declarațiile date cu ocazia controlului și depuse la dosar.
Astfel, este dovedit faptul că petenta ., prin reprezentantul legal nu a respectat nici dispozițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din HG nr. 161/2006 actualizată, potrivit căruia angajatorul avea obligația de a trimite registrul în formă electronică la ITM D., cel târziu în ziua lucrătoare anterior începerii activității, obligație legală pe care aceasta nu a respectat-o.
Existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită destul de elocvent prin declarația persoanei depistate prestând activitate în folosul societății fără forme legale de angajare, cât și procesului verbal de contravenție . nr. nr._/04.05.2012, document în care agentul constatator a menționat deficiențele constatate și măsurile pe care petenta era obligată să le realizeze.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că petenta . se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 276 alin. 1 lit e din Legea 53/2001 privind Codul Muncii, modificată și completată, întrucât cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei la data de 03.05.2012 s-a constatat că numiții M. I. și P. S. I. desfășurau activitate la sediul petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta considerând sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare arată că în fapt,prin sentința atacată instanța de fond a respins plângerea contravențională pe care societatea noastră a formulat-o împotriva procesului verbal de constatare a contravenției prin care a fost aplicată o amendă în cuantum de 20.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a stabilit în mod neîntemeiat că unitatea noastră nu a încheiat contracte individuale de muncă pentru numiții M. I. și P. S. I.. în realitate, salariatul nostru M. I. avea,la data controlului întocmit și semnat Contractul individual de muncă Nr. 11/01.05.2012,document existent la dosarul cauzei,dovadă clară a îndeplinirii de noi a obligației prevăzute de art. 16, alin. 2 din Legea Nr. 53/2003 - Codul muncii. Mai mult decât atât,chiar și prin mărturia susținută în fața instanței sub prestare de jurământ,numitul M. I. a arătat că la data efectuării controlului semnase contractul individual de muncă.
În ceea ce îl privește pe numitul P. Sorinei I., menționează că acesta nu a lucrat niciodată pentru societate iar prezența sa la punctul nostru de lucru se datora faptului că își manifestase dorința să lucreze,urmând ca,după ce se cădea de acord asupra lucrării ce urma să fie executată și a salariului, acestuia să-i fie întocmit și contractul individual de muncă. Așa cum rezultă și din declarația sa susținută în fața instanței de fond,persoana respectivă se afla în zona șantierului pentru prima dată și nu ca lucrător ci doar pentru a-i fi prezentat viitorul loc de muncă unde urma să lucreze ca fierar betonist. De asemenea i s-a comunicat de către administratorul societății că nu poate începe lucrul în acces zi și deci,nu poate fi angajat,întrucât nu are încă toate documentele necesare angajării.
Un element important din depoziția acestui martor îl constituie faptul că la ora și data când a semnat fișa de identificare prezentată de inspectorii de muncă acesta se afla îmbrăcat în ținuta de stradă,neavând un echipament specific unui șantier. Această afirmație constituie o altă dovadă a faptului că numitul P. S. I. nu se afla în acea locație pentru a lucra și chiar nu lucra întrucât dacă ar fi fost găsit lucrând fără echipamentul de lucru corespunzător societatea noastră ar fi fost sancționată și pentru această faptă sau măcar în procesul verbal de control s-ar fi menționat acest fapt și s-ar fi dispus ca măsură echiparea corespunzătoare a lucrătorului. După cum se poate observa din procesul verbal .,Nr._/04.05.2012, în acest document nu se face vreo referire la echipamentul de lucru și de protecție al salariaților.
Consideră că instanța de fond nu a luat în considerare depozițiile susținute de cele două persoane ca martori și astfel a ajuns la o concluzie eronată în ceea ce privește situația de fapt.
Din cele arătate rezultă că societatea noastră nu se face vinovată de săvârșirea faptei de primire la lucru a unor persoane iar procesul verbal prin care am fost sancționați este neîntemeiat întrucât,așa cum a arătat numitul M. I. avea încheiat și semnat contract individual de muncă iar numitul P. S. I. nu a lucrat niciodată pentru societatea noastră.
Din aceste motive, în baza art. 304,indice 1 din codul de procedură civilă aplicabil la data formulării plângerii contravenționale, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și rejudecând cauza pe fond, admiterea plângerii contravențională,să anulați procesul verbal .,Nr._/04.05.2012 ca neîntemeiat și să ne exonerați de plata amenzii aplicate.
în subsidiaran măsura în care veți considera că unitatea noastră se face vinovată de primirea la lucru a unuia sau a ambilor salariați solicită ca,în baza art. 21,alin. 3 coroborat cu art. 34,alin. l și art. 5,alin. 5 din OG Nr. 2/2001,să dispuneți reindividualizarea sancțiunii ținând cont de situația concretă în care s-a constatat contravenția,de gradul de pericol social redus al faptei și de faptul că societatea noastră nu a mai fost vreodată sancționată.
În drept,invocă prevederile art. 34,alin. 2 din OG nr. 2/2001 actualizată și cele ale art. 299 - 308 din Codul de procedură civilă aplicabil.
Intimata formulat și depus la dosar întâmpinare prin care arată că consideră recursul formulat ca fiind netemeinic si nelegal din următoarele:
În cuprinsul acesteia arată că hotărârea recurenta este temeinica si legala iar instanța de fond a respins plângerea contravenționala formulata împotriva actului sancționator . nr._ din data de 04.05.2013 prin care unitatea a fost sancționată potrivit art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 respectiv primirea la munca a doua persoane fara a avea forme legale de angajare pana in momentul controlului si s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum minim având in vedere ca au depistate persoanele M. I. si P. S. I. prestând activitate in folosul unității potrivit propriilor declarații, la momentul controlului fara forme legale de angajare încât societatea nu a respectat dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 53/2003 si sancțiunea aplicata este proporționala cu gravitatea faptei săvârșite iar sancționarea acesteia a avut drept rol de a proteja persoanele încadrate in munca pentru a nu mai fi puse in situația de a presta munca fara a beneficia de protecția sociala cuvenita.
Solicită respingerea ca neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea instanței de fond este netemeinica, având in vedere ca instanța de fond in baza rolului activ a analizat cauza dedusa judecații si legalitatea actului sancționator si a apreciat in mod corect in baza probelor propuse de care recurenta si încuviințate de către instanța respectiv proba cu înscrisuri si proba testimoniala. Instanța de fond pe parcursul termenelor acordate a analizat întregul probatoriu administrat de către recurenta si analizând temeinicia procesului verbal a constatat ca situația de fapt descrisa si reținuta de agentul constatator este corecta si corespunde realității găsite pe teren cu ocazia controlului efectuat. La dosarul cauzei exista întregul material probator care a stat la baza sancționării unității ce reprezintă înscrisuri pertinente .concludente si utile soluționării cauzei si din care rezulta fara nici un dubiu săvârșirea contravenției reținute in mod corect in sarcina unității. Astfel s-a realizat o motivare detaliata a celor reținute si a fost analizata situația de fapt de către instanța de fond in baza rolului activ ca urmare a întregului material administrat in cauza si s-a pronunțat pe toate probele încuviințate si a pronunțat o hotărâre legala si temeinica având la baza probatoriu administrat.
3. Actul sancționator face dovada clara a faptei săvârșite de către societate precum si întregul material probator care a stat la baza sancționării acesteia si starea de fapt a fost analizata in mod corect de instanța de fond pe parcursul termenelor acordate in baza rolului activ si a reținut ca procesul verbal de contravenție este legal si temeinic deoarece se constata ca recurenta a încălcat prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003 încât este corecta si se înscrie in conținutul textului de lege in baza căruia a fost aplicata sancțiunea contravenționala.
Instanța de fond a apreciat ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 jar conduita recurentei se situează in sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale, încât nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003.
4. Instanța de fond a analizat temeinicia procesului verbal contestat in baza "art. 34 din O.G. nr. 2/2001 si a reținut in mod corect starea de fapt evidențiata in cuprinsul actului sancționator având in vedere ca întregul material probator ce a stat la baza sancționării unității. Recurenta nu a reușit pe parcursul termenelor acordate si prin probatoriu administrat in cauza sa răstoarne prezumția de temeinicie si legalitate a actului sancționator si instanța de fond a ținut cont de întregul probatoriu administrat si-a exercitat rolul activ in soluționarea cauzei prin administrarea tuturor probele solicitate de către recurenta încât a motivat in mod detaliat hotărârea ce cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază in cuprinsul celor patru pagini ale hotărârii. Actul sancționator prezintă situația concreta găsita pe teren de către agentul constatator cu ocazia controlului si fapta ilicita săvârșita de recurent prezintă un grad de pericol social ridicat.
Hotărârea pronunțata a fost data cu respectarea si coroborarea tuturor probelor administrate iar fapta prevăzuta in cuprinsul actului sancționator exista si a fost dovedita prin înscrisuri pertinente .concludente si utile cauzei precum si din întregul material probator administrat in cauza încât nu a fost răsturnata prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
5. Cu privire la celelalte aspectele invocate in recursul formulat va rugam sa-le respingeți ca neîntemeiate ținând cont de faptul ca întreaga motivare a instanței de fond cuprinde motivele de fapt si de drept încât este temeinica si legala si corespunde realității găsite pe teren cu ocazia controlului si a interpretat in mod corect actul dedus judecații si a procedat la o interpretare corecta a probelor administrate. După cum se poate constatata pe parcursul termenelor acordate s-au respectat in totalitate principiile fundamentale ale procesului civil.
6. Cu privire la susținerea recurentei potrivit căruia nu exista nici o încălcare a dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 va rugam sa o respingeți având in vedere ca instanța de fond pe parcursul termenelor acordate a încuviințat toate probele solicitate si a analizat toate probele ->administrate prin care recurenta nu a dovedit contrariul celor reținute in procesul verbal de contravenție si astfel a pronunțat o hotărâre temeinica si legala datorita faptului ca din probele administrate in cauza a rezultat ca cele constatate de organul de control corespund cu realitatea incot instanța de fond a făcut toate diligentele in vederea aflării adevărului.
Instanța de fond a ținut cont de declarațiile date de cele doua persoane precum si de declarațiile martorilor încât a analizat ce meticulozitate cauza dedusa judecații si a pronunțat o hotărâre corecta.
7. Agentul de control a sancționat petenta cu amenda minima apreciind in mod corect gradul de pericol social, iar recurenta a desfășurat activitate cu doua persoane fara forme legale de angajare astfel încât societatea face vinovata de nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborate cu art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 actualizata, iar prin admiterea recursului formulat s-ar încuraja astfel fenomenul muncii fara forme legale de angajare.
Cu privire la susținerea recurentei potrivit căreia fapta prezintă un "grad de pericol social redus incat se poate aplica societății sancțiunea AVERTSMENTULUI va rugam sa constatați ca legiuitorul nu a prevăzut prin dispozițiile art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003 si nici in alte dispoziții din Legea nr. 53/2003 aplicarea AVERTISMENTULUI pentru săvârșirea acestei fapte contravenționale iar pericolul social precum si împrejurările săvârșirii acesteia nu impune aplicarea Avertismentului având in vederea combaterea muncii la negru.
In drept .întâmpinarea este întemeiată pe art. 205 din Noul Cod de Procedura Civila, totodată, în baza art.411 alin. 1 punctul 2 din N.C.p.c. fiind solicitată judecarea cauzei si in lipsa.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.05.2012 s-a dispus sancționarea petenta ., cu amenda de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit e din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și completată, întrucât la data de 03.05.2011, cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei s-a constatat că numiții M. I. și P. S. I., desfășurau activitate la sediul petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Recurenta nu a contestat faptul că nu încheiase contract individual de muncă numitului P. S. I., însă a susținut că nu era ținută a face acest lucru întrucât acesta nu a lucrat niciodată pentru societate iar în ceea ce-l privește pe M. I. acesta avea la data controlului încheiat contractul de muncă nr.11/1.05.2012.
În acord cu instanța de fond; Tribunalul consideră că materialul probator administrat în cauză nu este de natură să confirme susținerile societății-recurente și să conducă la concluzia că situația de fapt reținută în procesul –verbal de contravenție nu ar fi conformă realității.
Art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 statuează în mod clar „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: … primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)” în timp ce art. 16 alin. 1 din același act normativ stabilește că „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”.
Or, în condițiile în care sus-numiții au specificat în mod clar, în cuprinsul declarației date în fața inspectorilor de muncă în data de 03.05.2012 că prestează activitate pentru societate din data de 02.05.2012, societatea-recurentă avea obligația de a întocmi contract individual de muncă respectivei persoane cel mai târziu în ziua anterioară începeriiraporturilor de muncă - respectiv 01.05.2012.
Referitor la faptul că instanța de fond a înlăturat în mod eronat declarațiile martorilor este de remarcat faptul că legiuitorul român nu instituie nici o ierarhie în ceea ce privește probele administrate – în sensul că instanța este datoare să analizeze întreg materialul probator și să motiveze de ce dă eficiență unor mijloace de probă și le înlătură pe altele, fără ca vreuna dintre probe să aibă o valoare prestabilită, superioară altora. Tribunalul consideră că declarația dată de susnumiții reflectă adevărul, înlăturând depozițiile date în fața instanței de persoanele anterior menționate.
În privința martorului M. I., trebuie menționat că el este angajat al societății-recurente, astfel încât, în mod inevitabil, depoziția sa conține o doză de subiectivism, în încercarea de a fi evitată angajarea răspunderii contravenționale a societății.
În ceea ce-i privește pe sus-numiții M. I. și P. S. I., în fața Judecătoriei C. acesta a pretins că nu presta activitate pentru societatea-recurentă ci venise numai cu intenția de ase angaja, și că ar fi explicat aceste aspecte reprezenților I.T.M.. Tribunalul consideră că justificarea oferită de persoanele anterior menționate pentru cele declarate în fața inspectorilor I.T.M., nu este una plauzibilă, fiind greu de acceptat ideea că o persoană majoră ar accepta să relateze despre lucruri care nu corespund realității fără să realizeze consecințele pe care le poate avea o astfel de conduită. De altfel, dacă lucrurile stăteau așa cum le-a înfățișat martorul este greu de găsit o explicație pentru faptul că au fost menționate atât funcția ocupată –zidar-, cât și programul de lucru – 8 ore/zi, în intervalul 8-1630 -, cât și faptul că "se află în probe".
În altă ordine de idei, dacă persoana depistată ca prestând activitate fără a avea încheiat un contract individual de muncă -, dorea să verifice practic dacă își poate îndeplini atribuțiile în raport de obiectul de activitate al societății-recurente, nimic nu împiedica părțile să stipuleze în cuprinsul contractul de muncă o perioadă de probă – dând eficiență prevederilor art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 53/2003, nici acest argument nefiind de natură a conduce la concluzia că, în mod obiectiv, nu se putea încheia un contract de muncă .
Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod just materialul probator și a stabilit că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel încât nu există nici un temei pentru a se dispune anularea procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a faptului că M. I. avea,la data controlului întocmit și semnat Contractul individual de muncă Nr. 11/01.05.2012, Tribunalul apreciază că acest contract a fost întocmit procausa, chiar numitul M. I. declarând că nu a semnat contract de muncă, ori dacă acest contract exista in materialitatea lui la data controlului putea fii prezentat și în plus nu s-a făcut dovada transmiterii acestuia în Revisal anterior începerii activității.
Însă, în ceea ce privește sancțiunea aplicată, criticile recurentei sunt neîntemeiate, instanța de fond făcând o greșită apreciere a gradului de pericol social concret al faptei.
Astfel, potrivit art 21 alin 3 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul apreciază că agentul constatator a apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei savârșite, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind în măsură să încurajeze fenomenul nerespectării drepturilor salariaților, nerespectarea dispozițiilor legale în materie având consecințe majore asupra calității traiului angajatului, a unei economii eficiente și, nu în ultimul rând, asupra fiscalității.
Împrejurarea că recurenta petentă ar fi încheiat contract individual de muncă martorului M. I. nu este de natură să înlăture pericolul social al faptei săvârșite, aceasta fiind o obligație a angajatorului ca o consecință a constatării faptei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurenta .. împotriva sentinței civile nr. 9681/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. D. I. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. MI/11.03.2014 /2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 3282/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
