Pretentii. Sentința nr. 2550/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2550/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 6931/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2550/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta I. I. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În aplicarea dispozițiilor art.131 NCPC, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art.10 din această lege.
Față de solicitarea reclamantei, de judecare a cauzei în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 mai 2014 reclamanta I. I. M., a chemat în judecată pe parații C. L. al M. Băilești si P. M. Băilești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr.2239, pronunțata în ședința publică de la 05 mai 2009, de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în Dosar nr._/63/2008, de la data formulării primei cereri in cauzele mai sus menționate si pana la data plații efective.
În motivarea cererii, s-a învederat că, în fapt, prin hotărârea judecătoreasca invocată, parații au fost obligați să acorde reclamantului suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25% fiecare, începând cu data de 01.11.2007 si in continuare pana la încetarea raporturilor de funcție.
Desi decizia menționata este irevocabila, prin OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare, s-a stabilit ca drepturile obținute sa fie acordate eșalonat. Așadar, nici pana in prezent reclamantul nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecata. S-a considerat ca e evident ca s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul ca a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de Curte, in plus fata de prejudiciul creat inițial in patrimoniul propriu, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Împrejurarea ca prin dispozițiile art. 1, alin. 3 din OUG nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele preturilor de consum, comunicat de INS, nu reprezintă un impediment legal in acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrala a obligației de plata la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide si exigibile, s-a produs in patrimoniul meu un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
S-a considerat că, in conformitate cu prevederile art. 1082, art. 1088 din vechiul cod civil si ale art. 1531, alin. 1 si alin. 2, teza I si art. 1535, alin. 1 din noul cod civil, reclamantul este îndreptățit sa-i se acorde daune- interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Art. 1.531. - (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Art. 1.535. - (1) In cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plații, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fara a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii plații ar fi mai mic.
Aceste texte legale consacra principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent daca a acționat cu intenție sau din culpa. Răspunderea sa civila va fi atrasa ori de cate ori nu se dovedește existenta unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentata fie de cazul fortuit, forța majora, fapta creditorului insusi ori fapta unui tert pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. In plus, pentru ca fapta unui tert sa producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta sa aiba caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Ori, eșalonarea plații instituita prin OUG 71/2009 nu este o cauza exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, desi il puteau prevedea, nu au luat masuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Totodată, prin decizia nr. 2/2014 ICCJ, s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție, stabilind ca: "In aplicarea dispozițiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul Civil din anul 1864, respectiv art. 1531, alin. 1, alin. 2 teza I si art. 1535 alin. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si art. 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare."
Coroborând textele de lege menționate anterior cu dispozițiile art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatorie pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: "In cazul in care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către parti, se va plati dobânda legala aferenta fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale invocate anterior rezulta ca duanele-interese constau in dobânda legala, ce curge de drept, fara punerea in intarziere, de la data scadentei drepturilor salariale.
Având in vedere cele expuse anterior s-a solicitat sa-admiterea cererii asa cum a fost formulata si obligarea paraților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei nr. 2239, pronunțata in ședința publica de la 05 mai 2009, de Curtea de Apel C., in dosar nr._/63/2008, de la data formulării cererii in cauza menționata anterior si pana la data plații efective.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 112 c. proc.civ., art. 1082, art. 1088 din vechiul cod civil, art. 1531, alin. 1 si 2, teza I si art. 1535 din n.c.civ.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte, depunând la dosar copia Deciziei civile nr.2239, pronunțata de Curtea de Ape! C..
In conformitate cu prevederile art. 411, alin. 1, pct. 2 din n.c.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa părților.
În cauză s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat admiterea cererii reclamantului.
In fapt, prin decizia nr.2239/2009 pronunțata de Curtea de Apel C., instituția a fost obligata sa-i acorde reclamantului suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25% fiecare din salariul de incadrare incepand cu data de 01.11.2007 si in continuare pana la încetarea raporturilor de funcție.
Desi prin art. 1 si 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, se stabilește plata eșalonată a acestor drepturi, prin Decizia nr.2/2014, ICCI a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție, stabilind ca "In aplicarea dispozițiilor art. 1082 si 1088 din codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.l, alin.2 teza I si art.1535 alin.l din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art.l si 2 din OUG 71/2009".
Având in vedere Decizia ICCJ, s-a considerat ca se impune admiterea cererii reclamantului.
In drept, pârâții au invocat prevederile art.205 n.c.p.c.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin sentinta nr.419/25.02.2009 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr,_/63/2008 astfel cum a fost modificata in parte prin decizia nr.2239/05.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel C. in acelasi dosar, a fost admisa actiunea formulata de reclamantă, fiind obligati paratii C. L. AL MUN. BĂILEȘTI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și P. M. BĂILEȘTI la plata catre aceasta a suplimentului de post și suplimentul de treaptă, incepand cu data de 01.11.2007 pana la modificarea sau stingerea obligatiei de plata actualizata in raport de indicile de inflatie, pana la data platii efective.
Se constată că deși sumele datorate au fost parțial achitate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, nu se poate susține că, în acest fel, ar fi exclus să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul sentinței anterior menționate
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 Cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin sentința menționată anterior s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a sentințelor menționate anterior sau data la care a fost formulată cererea soluționată prin aceasta sentință, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată în prezenta cauză.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă".
În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea reclamantei, cu consecința obligarii paratilor sa calculeze si sa plateasca reclamantei dobanda legala aferenta creantei stabilita prin sentința nr. 419/25.02.2009 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr,_/63/2008 astfel cum a fost modificata in parte prin decizia nr.2239/05.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel C. in acelasi dosar, incepand cu data formularii prezentei actiuni – 07.05.2014 și pana la data plății efective
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta I. I. M., domiciliată în Mun. Băilești, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI, ambii cu sediul în Mun. Băilești, ., jud. D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin sentința nr. 419/25.02.2009, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, și decizia nr. 2239/05.05.2009 pronunțata de Curtea de Apel C. in același dosar, începând cu data formulării prezentei acțiuni – 07.05.2014 și până la data plății efective.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11.09.2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, M. M. |
Red. M.O./ 5 ex.
Ttenored. M.M.
26.09.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3473/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 2551/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
