Pretentii. Sentința nr. 3531/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3531/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 12730/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3531/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. S. și pe pârâtul P. M.. CALAFAT, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Constatând dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ reclamanta P. S., a chemat in judecată P. Municipiului Calafat pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa obligați pârâtul, la plata dobânzii legale pentru suma acordata prin Sentința 143/21 ianuarie 2009 a Tribunalului D., definitiva si irevocabila, cu titlul de daune moratorii de la data pronunțării sentinței si lina la data plații.
In fapt, prin aceasta sentința, instanța a admis cererea funcționarilor publici lin Primăria Municipiului Calafat, intre care si subsemnata, a obligat P. Municipiului Calafat la plata unor sume reprezentând suplimentul postului in procent le 25% si suplimentul treptei in procent de 25% in perioada 01.11._09.
Plata integrala a acestor drepturi a fost împiedicata de adoptarea O U G 71/2009 :are a eșalonat plata acestor sume.
Conform art. 1 531 din Codul civil „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutării ,(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiva suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit".
Prin Decizia nr. 2/2014 înalta Curte de Casație si Justitie a fost de acord cu acea >arte a practicii Judecătorești care a acordat daune moratorii constând in dobânda egala, chiar daca OUG 71/2009 a prevăzut actualizarea sumelor cu inflația.
In mod corect, si in acord cu doctrina de specialitate, actualizarea cu inflația "ace parte din „pierderea efectiva" iar daunele moratorii din beneficiul nerealizat.
Pentru aceste considerente va rog sa admiteți cererea sa obligați P. Municipiului Calafat la plata dobânzii legale la si^mele acordate de instanța pe perioada 01.11._09 de la pronunțarea Sentinței 143/21.01.2009 si până la data plații.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1531 alin. 1 si 2 si 1535 alin. 1 din Codul Civil, art. 2 si 3 alin. 2 din OG 13/2011.
In temeiul art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civila, solicit judecarea cererii si in lipsa mea.
Anexez la prezenta:
- C. Sentința nr. 143/21.01.2009 a Tribunalului D.
- C. Decizie nr. 1569/01.04.2009 a Curții de Apel C..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința nr. 143/2009 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1569/2009, pronunțată de Curtea de Apel C. -, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să-i plătească suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază -, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază -, pentru perioada 01.10.2005 – 21.01.2009, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune instanta constata ca aceasta este neintemeiata urmand a fi respinsa avand in vedere ca termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâtul a făcut-o prin plata esalonata a debitului după cum a fost stipulat în Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 71/2009.
Este adevărat că pârâtul a achitat în mod parțial sumele datorate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, însă nu se poate susține că, în acest fel, ar fi exclus să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul Sentinței nr. 143/2009
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin Sentința nr. 143 s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței nr. 143 – așa cum a pretins reclamanta -, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată. Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă". În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
F. de aceste aspecte,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de parat prin întâmpinare
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. S., domiciliata in Calafat . . . județul D. în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Calafat cu sediul in Calafat, .. 24 județul D..
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 143/2009, pronunțată de Tribunalul D. și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – începând cu data intentării acțiunii (03.10.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. M. |
Red.G.P./4ex
L.M. 12 Decembrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3456/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 935/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
