Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 67/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 67/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 16054/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 67/2014

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. S.

Grefier L. V. N.

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta A.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reprezentată de cons. jur. Pupazan I. și pârâta, reprezentată de cons. jur. U. N.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către pârâtă documentația avută în vedere la emiterea actelor contestate.

Cons. jur. U. N. pentru pârâtă învederează că nu mai are alte acte de depus în afară de cele depus la dosarul cauzei.

Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Cons. jur. U. N., pentru pârâtă, susține excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., dat fiind că suma ce face obiectul prezentei cauze este de peste 1.000.000 de lei și, referitor la această sumă, competența de soluționare a cauze îi revine Curții de Apel C..

Cons. jur. Pupazan I., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției, învederând că actele administrative contestate nu privesc taxe și impozite, contribuții sau accesorii ale acestora, ci un prejudiciu, iar suma nu trebuia virată la bugetul statul. Față de aceste motive, apreciază că este competent Tribunalul D. cu soluționarea cauzei.

Instanța respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., invocată de pârâtă, constatându-se că actul administrativ atacat nu privește taxe și impozite, pentru a ne referi la valoarea obiectului acțiunii în stabilirea instanței competente, ci are ca obiect obligația reclamantei la luarea unor măsuri, între care și aceea de recuperare a sumei de 1.492.014,10 lei reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate în funcție de tariful orar realizat de operatorul economic și cotele de cheltuieli indirect și profit prevăzute prin devizul ofertă, de la client sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății.

Așadar, actul administrativ atacat – procesul-verbal nr. 8797/31.10.2013 - nu are ca obiect un impozit sau o taxă, o contribuție sau o datorie vamală, nefiind astfel relevant cuantumul debitului pentru stabilirea competenței, ci vizează recuperarea unui prejudiciu suferit de către societatea reclamantei, fiind astfel aplicabile regula prevăzută de art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004 privind competența materială în funcție de rangul autorității publice emitente.

În speță, autoritatea emitentă a actului contestat fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., se constată competența Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D. în soluționarea cauzei pendinte, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Codul de procedură civilă.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Cons. jur. U. N. pentru pârâtă solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a numitului B. C. și respingerea acțiunii ca fiind promovată de către o persoană care nu are calitate procesuală pasivă de a reprezenta societatea . SA.

Cons. jur. Pupazan I. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, întrucât prin Hotărârea Consiliului de Administrație al . SA nr. 18/11.11.2013, conducerea societății s-a delegat dlui B. C. și s-a dispus ca acesta să parcurgă toate procedurile legale.

Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului B. C., invocată de pârâtă, având în vedere că, la fila 282 din dosar, pârâta a depus Hotărârea Consiliului de Administrație al . SA nr. 18/11.11.2013, din care rezultă că s-a dispus delegarea conducerii . SA d-lui B. C., prin preluarea atribuțiilor, sarcinilor și responsabilităților funcției de director general al . de 12.11.2013 până la data de 29.11.2013, astfel că acesta și-a dovedit calitatea de reprezentant al societății reclamante la data formulării prezentei acțiuni – 28.11.2013.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a actelor administrative contestate.

Cons. jur. Pupazan I. pentru reclamantă solicită admiterea cererii de suspendare și să se dispună suspendarea actelor administrare, cu motivarea că actul administrativ emis de către organul fiscal produce prejudicii, care conduc la imposibilitatea desfășurării acestor contracte, contracte care reprezintă 62% din programul de activitate. De asemenea, societatea nu ar putea să asigure mâna de lucru și nici salariile personalului.

În ceea ce privește cazul bine justificat, învederează că a susținut motivele în răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar, iar actului administrativ este nelegal. La dosarul cauzei s-a depus și raport de expertiză extrajudiciară din care rezultă că interpretarea organului fiscal nu este legală.

Cons. jur. U. N. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii și mențiunea actelor administrativ fiscale, învederând că reclamantul nu a îndeplinit cumulativ cele două condiții cerute de lege, respectiv dispozițiile art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, arată că nici cazul bine justificat nu a fost dovedit.

INSTANȚA

La data de 29 noiembrie 2013, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâta A. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., formulând cerere de suspendare a Procesului Verbal încheiat in data de 31.10.2013, înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013, Raportului de inspecție economico-financiara încheiat in data de 31.10.2013, înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013 si Dispoziției Obligatorie înregistrata sub nr. CV 9455/06.11.2013 emise de intimată, solicitând suspendarea în parte a actelor administrative contestate in sensul suspendării următoarelor masuri din dispoziția obligatorie.

I. Măsura dispusa la punctul 3.2 " Conducerea Societății va lua masurile necesare pentru recuperarea sumei totale de 1.492.014,10 lei reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate in funcție de tariful orar realizat de operatorul economic si cotele de cheltuieli indirect si profit prevăzute prin devizul oferta, de la client sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății".

II. Măsura dispusa la punctul 3.3. "Conducerea Societății va analiza necesitatea, economicitatea, eficacitatea si eficienta încheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii si de executare de lucrări si va sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale."

III. Măsura dispusa la punctul 3.4." Conducerea Societății va lua masurile necesare pentru recuperarea sumei de 10.500 lei (14 ședințe x 750 lei) acordata si încasata necuvenit de către una dintre secretarele Consiliul de Administrație."

În motivare arată că în urma controlului efectuat asupra activității derulate de . SA pentru anul 2012, organele de control din cadrul A.-Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. au încheiat Procesul-Verbal înregistrat sub nr. CV 8797/ 31.10.2013, Raportul de inspecție economico - financiară înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013 și Dispoziția Obligatorie înregistrată sub nr. CV 9455/06.11.2013.

F. de constatările efectuate a fost emisa Dispoziția Obligatorie înregistrată sub nr. CV 9455/06.11.2013. prin care au fost dispuse mai multe masuri, inclusiv:

I. Măsura dispusă la punctul 3.2: "Conducerea Societății va lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei totale de 1.492.014,10 lei reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate în funcție de tariful orar realizat de operatorul economic și cotele de cheltuieli indirecte și profit prevăzute prin devizul ofertă, de la clienți sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății".

II. Măsura dispusă la punctul 3.3.: "Conducerea Societății va analiza necesitatea, economicitatea, eficacitatea și eficiența încheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii și de executare de lucrări și va sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale".

III. Măsura dispusă la punctul 3.4.: "Conducerea Societății va lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei de 10.500 lei (14 ședințe x 750 lei) acordată și încasată necuvenit de către una dintre secretarele Consiliul de Administrație",

Împotriva actelor administrative menționate mai sus, in temeiul art. art. 7 din Legea 554/2004 . SA reclamanta a formulat plângere prealabila la A. -Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., aceasta fiind înregistrata sub nr. CV_ din 27.11.2013. Arată că . SA s-a înființat in baza HG. 760/2010, in data de 25.11.2011, prin divizarea . SA.

În respectarea HG 760/2010 a fost încheiat Protocolul de Predare - Preluare din 14.02.2012, prin care . SA a preluat drepturi și obligații de la . SA precum: Acorduri - cadru în derulare, Contractul colectiv de muncă, Contractele individuale de muncă pentru un număr de 550 salariați, precum și obligațiile către aceștia.

Prin Anexa 12 la Protocolul de Predare - Preluare au fost preluate Acordurile - cadru nr. 276/ 14.01.2011 și nr. 279/ 28.01.2011 privind - Revizii tehnice (Rl), reparații accidentale (RA), reparații la nivel 1 (Rl), reparații echipamente energetice (REE), managementul deranjamentelor ocazionale, reparații de tip R2, RA2 pentru instalațiile de înaltă și medie tensiune din RED aparținând ., încheiate de ." SA cu . și respectiv cu ..

Pentru respectarea dispozițiilor art. 4 din HG 760/2010, având în vedere ca au fost preluate Acordurile - cadru menționate mai sus, societatea prin reprezentanții săi legali a nominalizat o comisie care a întocmit un Raport final ce a stat la baza Notei de Fundamentare nr. 1920/26.03.2012 adresată Consiliului de Administrație al societății, fiind emisă HCA nr. 5/2012 prin care se aprobă încheierea contractelor subsecvente de prestări servicii de mentenanță și se acordă mandatul directorului general pentru semnarea acestor contracte. În acest sens au fost încheiate Contractele Subsecvente nr.74/ 27.04.2012 cu . și nr.75/ 27.04.2012 cu . în baza cărora au fost efectuate lucrări de revizii, reparații accidentale, reparații de tip R2, RA2 pentru instalațiile de înaltă și medie tensiune.

Prin actele administrative contestate, organul de control a stabilit ca aceste Acorduri cadru nu sunt eficiente economic si produc prejudicii societății.

Prin contestația împotriva actelor administrative au fost criticate constatările inspecției fiscale ce a analizat oportunitatea încheierii acestor contracte, inspectorii apreciind ca o posibilitate încheierea contractelor subsecvente și nu ca o obligație comercială a SE Oltenia, fără a avea in vedere dispozițiile HG 760/2010. De asemenea, au fost ignorate prevederile art.5.3., art.5.4., art.6.1. și 6.2. din ambele Acorduri - cadru preluate care prevăd durata acestora de 48 luni, că vor fi realizate prin contracte subsecvente de prestări servicii ce se vor încheia pe o perioadă de 12 luni, iar tarifele unitare, modelele de deviz, tarifele de transport și utilaj, manopera indirectă, profitul nu pot fi modificate în primii doi ani, deși organul de inspecție le citează conținutul în cuprinsul raportului, la pag. 16). Astfel, la data preluării prin Protocolul de Predare - Preluare, SE Oltenia avea obligația respectării Acordurilor - cadru pentru o perioadă de încă 36 luni, precum și a tarifelor preluate, mai ales că aceste contracte asigurau peste 60% din veniturile necesare desfășurării corespunzătoare a activității societății. De asemenea, nu a fost avut în vedere și faptul că preluând un număr mare de salariați, SE Oltenia trebuia să asigure portofoliul de lucrări necesar realizării veniturilor, încheierea acestor contracte fiind imperios necesară pentru desfășurarea activității societății (din veniturile realizate în anul 2012 prin activitatea de mentenanță, 62% au fost realizate prin cele două contracte incriminate)

Menționează ca prin masurile dispuse m actele administrative contestate sunt aduse grave prejudicii societății, aceasta fund in imposibilitatea de a derula activitatea curenta, având in vedere ca majoritatea veniturilor acesteia sunt realizate din contractele descrise mai sus.

Arătă că potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea ni. 55 C/2304, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat."

In privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede ca "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, duppă sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)". In privința definițiilor legale ale pagubei iminente si cazurilor bine justificate, se observă ca, potrivit art. 2 alin. 1 lit. s) si t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite: "s) paguba iminenta - prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - Împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ".

Având în vedere cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, consideră că constatările din actul de inspecție privind ineficienta economica a contractelor încheiate implica încetarea raporturilor contractuale cu societățile contractante, având drept consecința chiar încetarea activității societății si imposibilitatea efectuării plaților salariale. Astfel,masurile dispuse de organele fiscale produc consecințe financiare imediate societății, in sensul lipsirii acesteia de venituri, cu atât mai mult cu cat acestea sunt realizate in procent de peste 62 % din contractele constatate ca fiind ineficiente. De asemenea, va rugam sa constatați ca cererea îndeplinește si condiția cazului bine justificat, prin raportate la prevederile art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, atâta timp cat prin contestația formulata împotriva actelor administrative depusa la sediul intimatei sunt invocate si motive de nelegalitate ce au drept consecința nulitate absoluta a acestora si care impun verificarea de către o instanța de judecata a legalității actelor administrative.

Având in vedere aceste împrejurări, apreciază că in cauza sunt îndeplinite condițiile referitoare la existenta cazului bine justificat si a iminentei producerii unei pagube prin executarea actelor administrative atacate. In acest sens, apreciază că prezumția de legalitate a actului administrativ este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrarie, instanța urmând a analiza succint cauza, fără a soluționa fondul acesteia, verificând „aparența în drept".

In ceea ce privește condiția privind paguba iminentă., apreciază ca instituția suspendării acrului administrativ este singura care folosește această noțiune, pe care o definește în art.2 lit. s din Legea nr. 554/2004, definiția fiind elaborată special pentru această procedură, coate caracteristicile surprinse în ea referindu-se la ipoteze care pot fi întâlnite în practică și care Impun constatarea pagubei iminente.

Astfel, paguba iminentă este prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciul public.

În speță, echipa de inspecție fiscala a stabilit în cuprinsul masurilor contestate, ca contractele subsecvente trebuiau denunțate, nefiind eficiente pentru petenta si totodată sa se recupereze prejudiciul de 1.492.014,10 lei, de la cele doua societăți contractante sau de la persoanele responsabile de producerea acestuia. Cu alte cuvinte, având în vedere definiția pagubei, iminente, este de necontestat că, ne aflăm în fața unui prejudiciu material viitor,deoarece măsura dispusă este de natură a conduce ia prejudicierea iminentă și gravă a angajaților, prin imposibilitatea desfășurării in continuare a activității societății si implicit imposibilitatea asigurării drepturilor salariale ale angajaților.

Apreciază că actele administrative contestate determină în mod direct prejudiciul iminent al intereselor societății si al salariaților. Astfel, trebuie avute in vedere disp. art. 2 lit."ș" din Legea nr. 554/2004 care prevede două sensuri alternative ale conceptului de prejudiciu iminent, după cum urmează: primul sens se referă la prejudiciu material viitor și previzibil"; al doilea sens se referă la „perturbarea previzibil gravă a funcționării unei autorități sau unui serviciu public".

Ambele condiții sunt îndeplinite în speță, atât timp cât, toți salariații ar suporta un prejudiciu material viitor și previzibil, prin imposibilitatea achitării salariilor, iar din punct de vedere economic ar apare o perturbare gravă a funcționării societății, cu consecința suportării de dobânzi, penalități sau a altor daune interese generate de imposibilitatea de a respectarea clauzele asumate tata de terți agenți economici cu care sunt încheiate contracte comerciale.

Argumentele de mai sus sunt justificate și prin împrejurarea că, noțiunea de „perturbare" nu este definită de lege, ceea ce îndeamnă că aceasta este folosită în înțelesul său din limbajul obișnuit și care înseamnă conform Dicționarului explicativ ai limbii române „deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucrul, al unui fenomen". Astfel, consideră că este perturbată funcționarea societății, deci o distorsionare în curs ce amenință însăși existată acesteia, iar nu simpla sa activitate.

Mai mult, rezultatele controlului au stabilit sume greșite care au stat la baza si calcule eronate bazate si pe date inexacte furnizate de serviciul resurse umane din cadrul societății, in timpul controlului, aceștia comunicând venitul salariaților mediu efectiv din lunile in care s-au efectuat lucrările si nu manopera pentru personalul direct productiv din activitatea de mentenanță.

Mai mult, calculul trebuia sa aibă in vedere diferența dintre veniturile certe realizate cu facturi si custurile electiv înregistrate pentru realizarea veniturilor respective.

Menționează că din analiza efectuată de societate, rezultatul final înregistrat in programul de lucrări SAP este pozitiv, acesta având o valoare de 76.621,37 lei, Acordurile cadiu precum si lucrările executate in baza acestora, menționate de A. ca fiind păguboase, au adus profit societății, din veniturile rezultate fiind plătite salariile angajaților precum si alte datorii ale societății.

F. de cele expuse mai sus solicită admiterea cererii de suspendare a executării Procesului Verbal încheiat in data de 31.10.2013, înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013, Raportului de inspecție economico-financiară, încheiat in data de 31.10.2013, înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013 si Dispoziției Obligatorie înregistrata sub nr. CV 9455/06.11.2013, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva actelor administrative unilaterale enumerate.

La data de 16 decembrie 2013 pârâta a formulat întâmpinare.

A invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., motivat de faptul că suma care face obiectul prezentei cauze este în cuantum de 1.492.014,10 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrative aceste litigii sunt soluționate în primă instanță de Curțile de Apel.

În speța de față, prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită, se stabilește o obligație de plată în cuantum de 1.492.014,10 lei, competența după obiectul cauzei revenind Curții de Apel.

În consecință, instanța competentă de a soluționa acțiunea formulată de reclamantă este Curtea de Apel C., situație în care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel.

A invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui B. C. și solicită, plecând de la acest aspect anularea acțiunii, ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitatea de a formula și introduce această cerere de chemare în judecată în numele . SA.

Pe fond, a menționat că prin Dispoziția nr._/08.06.2012 s-au stabilit creanțe fiscale în cuantum total de 1.492.014,10 lei.

Având în vedere ca obiectul acțiunii îl constituie suspendarea unui act administrativ-fiscal, arată că reclamanții vor trebui sa îndeplinească o obligație legala prevăzuta de art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala. Precizează că, in cauze similare Înalta Curte de Casație si Justiție a dispus achitarea unei cauțiuni de pana la 20%.

În ceea ce privește fondul cererii, arată că reclamanta nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.

Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ - fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu si, in consecința, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor anume reglementate de aceasta.

Instanța trebuie să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în cererea de suspendare nu se pot reține aspecte legate de legalitatea actului contestat.

Suspendarea este o situație de excepție ce poate fi acordată de către instanță cu respectarea condițiilor legale. În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ si condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă .

Este evident că aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.

1)Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamanta ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie dovedite.

Apărările formulate cu privire la situația de fapt reținută în raportul de inspecție fiscală nu privesc legalitatea actului a cărui suspendare se solicită. Arată că reclamanta nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale. Reclamanta nu poate aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.

Presupusele cazuri bine justificate, în opinia reclamantei le reprezintă împrejurarea că executarea unui act administrative fiscal nu poate fi începută înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.

Apreciază că pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal este necesară dovedirea în primul rând a existenței unui caz bine justificat, în sensul creării unei .puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Din motivul de nelegalitate invocat de contestatoare precum și înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.

2)Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi fost supusă reclamanta.

În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art. 2 lit. ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit. Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil. Reclamanta nu dovedește în nici un fel prejudiciul efectiv, cu atât mai mult perturbarea activității sale care ar putea fi blocată economic și financiar.

Apreciază că, reclamanta nu poate demonstra producerea unui prejudiciu in patrimoniul ei.

În consecință, este evident că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Instanța are posibilitatea sa verifice situația concreta a reclamantei si efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora pe baza probelor existente la dosarul cauzei. Simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ - fiscale, reclamanta ar fi grav prejudiciata, nu poate conduce la îndeplinirea celor doua condiții .

În speță, având în vedere că din acțiunea formulată rezultă că reclamanta nu înțelege să administreze nici o probă cu privire la îndeplinirea celor condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, nu este dovedită acea pagubă iminentă de care face vorbire și care, împreună cu cazul bine justificat, ar putea conduce la acordarea suspendării.

De asemenea, așa cum am precizat anterior apărările de fond, legate de contestația formulată împotriva actelor administrative, nu sunt de natura a convinge că, într-adevăr, executarea silită a creanțelor bugetare ar aduce grave prejudicii reclamantei.

Oricum, aplicarea unor forme de executare silită, în eventualitatea neachitării creanțelor bugetare la scadență, pentru recuperarea acestor creanțe nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Neachitarea creanțelor bugetare scadente, conduce la concluzia că singurul prejudiciat este bugetul de stat.

În sensul respingerii cererilor de suspendare a unor acte administrativ fiscale s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 5191 din 27.10.2005, Decizia nr. 419/07.02.2006, Decizia nr. 343/17.10.2006 și altele.

În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 din NCPC.

Solicită judecarea cauzei în condițiile art. 223 alin. 2 NCPC.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2014 instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și a lipsei calității de reprezentant a numitului B. C..

Instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., invocată de pârâtă, constatându-se că actul administrativ atacat nu privește taxe și impozite, pentru a ne referi la valoarea obiectului acțiunii în stabilirea instanței competente, ci are ca obiect obligația reclamantei la luarea unor măsuri, între care și aceea de recuperare a sumei de 1.492.014,10 lei reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate în funcție de tariful orar realizat de operatorul economic și cotele de cheltuieli indirect și profit prevăzute prin devizul ofertă, de la client sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății.

În speță, autoritatea emitentă a actului contestat fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., s-a constatat competența Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D. în soluționarea cauzei pendinte, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Codul de procedură civilă.

Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a d-lui B. C., invocată de pârâtă, având în vedere că, la fila 282 din dosar, pârâta a depus Hotărârea Consiliului de Administrație al . SA nr. 18/11.11.2013, din care rezultă că s-a dispus delegarea conducerii . SA d-lui B. C., prin preluarea atribuțiilor, sarcinilor și responsabilităților funcției de director general al . de 12.11.2013 până la data de 29.11.2013, astfel că acesta și-a dovedit calitatea de reprezentant al societății reclamante la data formulării prezentei acțiuni – 28.11.2013.

Analizând cererea de suspendare a executării actului administrative, instanța reține că, în urma controlului efectuat asupra activității derulate de . SA pentru anul 2012, organele de control din cadrul A. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. au încheiat procesul-verbal înregistrat sub nr. CV 8797/ 31.10.2013, raportul de inspecție economico - financiară înregistrat sub nr. CV 8797/31.10.2013 și dispoziția obligatorie înregistrată sub nr. CV 9455/06.11.2013, s-a stabilit în sarcina reclamanta . SA obligația de a îndeplini o . măsuri, fiind contestate de către reclamantă punctele 3.2, 3.3 și 3.4, care prevedeau următoarele:

- 3.2: ,,conducerea societății va lua masurile necesare pentru recuperarea sumei totale de 1.492.014,10 lei reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate in funcție de tariful orar realizat de operatorul economic si cotele de cheltuieli indirect si profit prevăzute prin devizul oferta, de la client sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății";

- 3.3: ,,conducerea societății va analiza necesitatea, economicitatea, eficacitatea si eficienta încheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii si de executare de lucrări si va sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale";

- 3.4: ,,conducerea societății va lua masurile necesare pentru recuperarea sumei de 10.500 lei (14 ședințe x 750 lei) acordata si încasata necuvenit de către una dintre secretarele Consiliul de Administrație".

Împotriva actelor administrative menționate supra, în temeiul art. art. 7 din Legea 554/2004 reclamanta a formulat plângere prealabila înregistrata la A. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. sub nr. CV_ din 27.11.2013.

În drept, cererea de suspendare formulată de către reclamanta . SA nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

Textul cere ca, pe lângă ,,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de ,,un caz bine justificat".

Se are în vedere totodată și caracterul executoriu de drept al actelor administrative, precum și faptul că suspendarea executării acestora are un caracter excepțional.

Cât privește ,,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, fiind o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor si intereselor particularilor pană la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, legea prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Suspendarea nu intervine, însă, de drept. Condițiile impuse de dispozițiile art. 14 trebuie sa fie dovedite, petenta trebuind să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.

În cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției necesității suspendării executării actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente, apărările reclamantei privitoare la prejudiciul constând în imposibilitatea de plată a salariaților acesteia.

Așadar, paguba iminentă, astfel cum a fost definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea 554/2004, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, situație în care nu se poate susține că se află petenta, de vreme ce prin actele contestate nu se stabilește obligarea suportării sumei de recuperat de 1.492.014.10 de lei din patrimoniul societății reclamante, ci dispozițiile actelor administrative vizează luarea măsurilor de către reclamantă în vederea recuperării prejudiciului ,,de la client sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății" (pct. 3.2).

Astfel, nu se poate susține că reclamanta se găsește în situația unei pagube iminente, prin faptul că i s-a impus luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului în sumă de 1.492.014.10 de lei - la care a fost obligată reclamanta prin actele administrative atacate, ceea ce ar însemna, de principiu, noi resurse financiare ale societății, iar legalitatea cuantumului prejudiciului stabilit de către autoritatea pârâtă presupune administrarea de probatorii și verificări de fond posibile doar în cadrul unei acțiuni de analizare a fondului pretenției reclamantei.

Nici îndeplinirea măsurii dispuse la pct. 3.3 din actele contestate nu este de natură a prejudicia societatea reclamantă, dat fiind că s-a dispus analizarea necesității, economicitatea, eficacitatea și eficiența încheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii și de executare de lucrări, în vederea sesizării organelor abilitate ale statului, conform prevederilor legale, măsură menită să urmărească eficiența activității reclamantei.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 3.4 din dosar privind luarea măsurilor necesare pentru recuperarea sumei de 10.500 de lei (14 ședințe x 750 de lei) acordată și încasată necuvenit de către una din secretarele Consiliului de administrație, nu se poate susține că reclamanta se găsește în situația unei pagube iminente, dat fiind și cuantumul sumei de restituit, paguba trebuind să aibă o anumită gravitate în ceea ce privește partea.

Deși, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, iar simplele afirmații ale reclamantului cu privire la iminența pagubei, nesusținute de probe (reclamantei revenindu-i sarcina de a face dovada îndeplinirii in concret a condițiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004), fiind străine de filosofia prevederilor art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 care se referă la un prejudiciu viitor și previzibil.

Totodată, în ceea ce privește această măsură, prin acțiunea formulată, reclamanta nu a justificat în niciun fel existența vreunui caz bine justificat care să determine suspendarea executării actului administrativ, nefiind formulate critici cu privire la această măsură, astfel încât instanța este în imposibilitate de a efectua verificări cu privire la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act.

Ori, în analizarea condiției ,,cazului bine justificat" se pornește de la definiția dată de Legea 554/2004 prin art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 “cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Așadar, nici condiția existenței unui caz bine justificat nu a fost dovedită în cauză, simpla susținere a formulării contestației administrative și a motivelor de nelegalitate a actelor administrative, nefiind de natură să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ.

Analiza îndeplinirii acestei condiții presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

În cauză, instanța apreciază ca nefiind dovedite împrejurările de fapt care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului a cărui suspendare s-a cerut, ori, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 și a se dispune suspendarea actului administrativ contestat, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile existenței unui caz bine justificat și paguba iminentă, chiar și lipsa uneia dintre acestea ducând la respingerea cererii de suspendare.

Așadar, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, cererea formulată de reclamanta . SA nefiind întemeiată, urmând a fi respinsă pe cale de consecință

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.

Președinte,

N. S.

Grefier,

L. V. N.

Red. N.S./ 4 ex./L.N. 23 Ianuarie 2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 293/2014....		Obligaţia de a face. Sentința nr. 1084/2014. Tribunalul DOLJ →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 67/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 67/2014. Tribunalul DOLJ