Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3608/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3608/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 14462/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3608/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul ..R.L. și pe pârâtul ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU - DIRECȚIA VENITURI ȘI SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în baza art. 223 c.pr.civ. s-a solicitat judecata în lipsă și că reclamantul ..R.L. a fost citat cu copia încheierii din 4.12.2014 prin care s-a dispus ca acesta să achite cauțiune în cuantum de 11.931 lei, acesta nu și-a îndeplinit obligația, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 09.09.2014, sub nr._, reclamanta . contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU - DIRECȚIA VENITURI ȘI SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 153 din data de 05.08.2014 privind obligațiile suplimentare de plată și accesoriile la Fondul pentru Mediu până la pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri privind anularea.
La data de 27.10.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâta Administrația F. pentru Mediu, invocând pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 N.cod.proc.civ., excepția necompetenței materiale, Curtea de Apel - Secția C. Administrativ și Fiscal a constatat că excepția este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a învestit Curtea de Apel ca – secția contencios administrativ și fiscal ca instanța de fond competentă să soluționeze cererea privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 153 din data de 05.08.2014 privind obligațiile suplimentare de plată și accesoriile la Fondul pentru Mediu în valoare de 238.639 lei până la pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri privind anularea acestui act.
Urmând să se pronunțe asupra excepției lipsei competenței materiale invocată de pârâtă, Curtea are în vedere următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ - fiscal.
Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ - fiscal, competența materială va aparține instanței de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a curții de apel, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală cu 1.000.000 lei ori o valoare mai mare de 1.000.000 lei.
În concluzie, în cazul actelor administrativ - fiscale, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum valoarea contestată este mai mică sau egală cu 1.000.000 lei, ori este mai mare de această sumă. Așadar, dacă obligația fiscală contestată este mai mică de 1.000.000 lei, așa cum este cazul în speță, tribunalul este competent să soluționeze litigiul în primă instanță.
Mai mult, conform art. 28 din LCA dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile și interesele lor legitime, pe de altă parte.
Ori, potrivit art. 98 alin. 1 NCPC competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Față de cele expuse mai sus, în conformitate cu prevederile art. 132 N.C.P.C., Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Primind cauza spre competentă soluționare a fost înregistrată sub nr._ și prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2014 s-a stabilit în sarcina reclamantului cauțiune în cuantum de 11.931 lei.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ, instanța reține că prin Decizia de impunere nr. 153 din data de 05.08.2014 s-au stabilit in baza OG 92/2003 in sarcina reclamantei obligațiile suplimentare de plată și accesoriile la Fondul pentru Mediu în valoare de 238.639 lei Împotriva acestei decizii, a formulat contestație reclamanta (fila 178 din dosar).
În drept, cererea formulată de către reclamanta urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Prin urmare, pentru a fi dispusă suspendarea executării actului contestat, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și o a treia de ordin procedural, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii administrative prealabile. În plus pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal potrivit dispozițiilor art 215 alin.2 /OG 92/2003 este obligatorie depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Astfel anterior verificării îndeplinirii cumulativ a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ fiscal trebuie să verifice îndeplinirea procedurii administrative prealabile precum și îndeplinirea obligației de plata a cauțiunii.
În speță se constată că prin încheierea de sedinta de la 04.12.2014 s-a stabilit o cauțiune de_ lei în sarcina reclamantei, fiind acordat termen pentru achitarea acesteia la 18.12.2014, termen la care reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plata a cauțiunii.
Față de toate aceste considerente, instanța constatând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plata a cauțiunii în cuantum de_ lei va respinge cererea formulată, îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 nemaifiind necesar a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul ..R.L., cu sediul în Filiași, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU - DIRECȚIA VENITURI ȘI SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2014.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
MI/C.P.
05.01.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2709/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
