Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 534/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 534/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 840/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 534/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. S.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ț. I. G., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Oraș Novaci, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează
Instanța făcând aplicarea art. 131 alin.1 din C.p.civ. procedează la verificarea competenței generale, materiale, teritoriale și funcționale, se declară competentă general, material, teritorial și funcțional.
De asemenea, se constată că la dosarul cauzei a fost depusă prin serviciul arhivă registratură o cerere de renunțare la judecată, formulată de reclamantul Ț. I. G., precum și o cerere formulată de pârâtă din care rezultă acordul său cu privire la renunțarea la judecată.
Tribunalul, față de cererea de renunțare la judecată, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 10.02.2015, sub nr._, reclamantul Ț. I. G., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Oraș Novaci, a solicitat soluționarea următoarelor capete de cerere: anularea actelor administrativ fiscale individuale, mai jos menționate, ca nelegale si restituirea sumei de 8.030 lei, achitate ca impozit pe clădiri, nedatorat; excepția de nelegalitate privind impozitarea unei clădiri cu destinația de locuința, proprietate persoană fizică, realizată in proporție de 50%, ce nu poate fi utilizată, potrivit legii, in acest scop; anularea "dispoziției" nr._/19X1 2014, emisă de primăria Novaci, ca răspuns la contestația formulată privind nelegalitatea impozitării, care, deși nu îndeplinește cerințele de formă si conținut prevăzute de art. 211 c.pr.fiscală, reprezintă un răspuns negativ din partea autorității fiscale competente.
S-a arătat că s-a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.544/2004.
În fapt s-a arătat că, în perioada 2003-2005, in baza autorizației nr.21/2003, reclamantul a realizat o construcție cu destinația de locuință in orașul Novaci, ..
La expirarea autorizației de construire (24.06.2005) clădirea a fost realizată in faza de ziduri și acoperiș. Din lipsă de posibilități financiare, clădirea a intrat in conservare, stadiu in care se afla și in prezent.
După zece ani, organul fiscal, la data de 07 oct. 2014, a procedat la impozitarea retroactivă, pe cinci ani, cu penalități și dobânzi aferente.
S-a arătat că plata impozitului s-a făcut sub presiune și șantaj, la solicitarea sa (nr.9424/30.09.2014) pentru eliberarea certificatului fiscal în vederea înscrierii imobilului în cartea funciară.
Actele administrativ fiscale atacate sunt: a) decizia de impunere nr.9572/06 oct 2014, impozit 2014 = 939 lei; b) decizia de impunere nr.9572/06 oct 2014, impozit 2014 = 137 lei; c)extrasul de rol din 08 oct 2014; rămășită 2009-2013 = 3717 lei; dobânzi 2009-2013 = 36 lei; majorări 2009-2013 = 2486 lei; actualizare autorizație de construcție =715 lei; TOTAL: baza de impozit 5508+36+2486 lei = 8030 lei
S-a învederat că sumele cu titlu de impozit pe clădiri au fost achitate cu chitanțele de plata nr. 3/07 oct. 2014 (7315 lei), chitanța nr.6/07 oct 2014 (715 lei).
Pentru sumele de la punctul c) organul fiscal a refuzat emiterea deciziei de impunere (adresa nr.9763/2014) motivând ca sumele reprezintă restanțe, deși acestea au fost stabilite la data de 06 oct. 2014.
In drept, reclamantul Ț. I. G. a arătat că nelegalitatea actelor administrativ fiscale de impunere pe care le invocă, încălcă legislația fiscală si alte acte normative conexe:
1. Codul fiscal - Art.249 al (5) „ In înțelesul acestui titlu, clădire este orice construcție (..) ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente si alte ase¬menea, iar elementele structurale de baza ale construcției sunt pereții si acoperișul".
Din analiza textului (litera legii) se observă că legiuitorul clasifică clădirile in funcție de destinația lor: "ce pot servi la adăpostirea de oameni" (exemplu: case, apartamente, spitale, școli, etc.) "animale" (grajduri, șoproane, saivane, etc.) "materiale" (depozite, magazii, garaje, etc.) s.a.m.d.
per a contrario, dacă voința legiuitorului (spiritul legii)era ca toate clădirile să fie supuse impozitării, o făcea in mod expres in sensul că toate clădirile având ca elemente structurale de bază pereți și acoperiș sunt supuse impozitării.
Partea a doua a textului raportată la prima parte rezultă că nu toate clădirile având pereți și acoperiș sunt supuse impozitării ci doar acelea ce "pot servi" destinației date de lege. O casă, un apartament, un spital, o școală etc. nu pot fi utilizate având, ca elemente structurale de baza "pereți si acoperiș". Un șopron, un grajd, un saivan, magazie,depozit etc. pot fi utilizate având ca elemente structurale de bază "pereți si acoperiș"
2. Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Interpretarea legală, obligatorie, având aceeași forță juridică ca și legea pe care o interpretează, o dă însuși legiuitorul in art.251 pct.32 din Norme metodologice: "In categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorate de persoane fizice se cuprind: a) construcțiile utilizate ca locuința ( )"
Per a contrario, construcțiile ce nu pot fi utilizate ca locuință deținute de persoane fizice nu sunt supuse impozitării.
Construcțiile prevăzute la literele b) - e) din acest articol sunt supuse impozitării pentru că, potrivit art. 249 Cod fiscal pot servi la adăpostirea de animale, materiale, obiecte, etc. având ca elemente structurale de baza "pereți si acoperiș".
Prevederile art.251 Norme metodologice, pct.32, reprezintă o norma juridică specială privind impozitarea clădirilor ce pot fi utilizate ca locuință deținute de persoane fizice care derogă de la normele generale in materie fiscală potrivit principiului de drept "specialia generalibus derogant", in sensul că normele speciale derogă de la normele generale având un regim special și derogatoriu.
Acest principiu de drept este consacrat de legiuitor in acest articol, reglementând in mod special impozitarea clădirilor cu destinația de locuință deținute de persoane fizice.
Expresia folosita in lege "construcțiile utilizate ca locuință" se completează cu explicațiile date in DEX "a utiliza" - a întrebuința cu folos, a folosi".
Invocarea de către organul fiscal a unor norme cu caracter general din Codul Fiscal sau alte acte normative, nu sunt aplicabile in stabilirea și impozitarea clădirilor deținute de persoane fizice ce nu pot fi utilizate ca locuință, având doar pereți și acoperiș.
3. Codul de procedura fiscala
Se încalcă art.13 prin interpretarea și aplicarea greșită a legii: "Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată in lege".
Ori, voința legiuitorului este expres prevăzută in art.249 Cod fiscal și art.251 Norme metodologice că numai construcțiile ce pot fi utilizate ca locuință sunt supuse impozitării.
4. Legea locuinței nr.114/1996, actualizată ce definește locuința:
Art. 2 lit. (a)" Construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit cu dependințele, dotările și instalațiile necesare care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii", lit.(b) "Locuința care acoperă necesitățile esențiale de odihnă, preparare și servire a hranei, educație și igienă, asigurând exigentele minimale prevăzute in Anexa 1 ( spațiu pentru odihna, spatii si dotări minimale de pregătirea hranei, grup sanitar cu dotări minimale,instalații electrice, termice, canalizare, etc."
In concluzie, o clădire cu destinația de locuință nu poate fi, potrivit legii, utilizată in acest scop având doar "pereți si acoperiș".
5. Se încalcă Constituția, legislația naționala, Tratatele E Convențiile internaționale la care România este parte, privind nediscriminarea sub orice formă de manifestare.
In speță, o persoană fizică ce deține o clădire cu destinația de locuință in stadiul de realizare "pereți si acoperiș", ce nu o poate utiliza i se calculează și plătește același impozit ca și o persoană fizică ce deține o clădire ce o poate utiliza pentru locuit sau alte moduri de folosință (închiriere, spații comerciale, etc.).
Mai mult, s-a calculat impozitul pe clădire finalizată cu proces verbal de recepție definitivă și dare in folosință.
In realitate, clădirea este realizată in proporție de 50 % așa cum rezultă din procesul verbal de recepție parțială și extrasul de carte funciara (documente anexate in copie xeroxata).
6.Legea nr.50/1991» privind autorizarea construcțiilor
Art.39 "Toate construcțiile proprietate particulară se declară, in vederea impunerii la organele financiare teritoriale, după terminarea lucrărilor completa și nu mai târziu de 15 zile de la data expirării termenului de valabilitate a autorizației de construire".
In speță, la expirarea termenului autorizației la 23.06.2005, clădirea fiind realizată in proporție de 50 %, lucrările nefiind complet terminate așa cum prevede legea, nu aveam obligația de a o declara la organele fiscale și prin urmare nu putea fi legal impozitată.
7. Regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire in valoare de 715 lei este nelegală.
La eliberarea autorizației de construire nr. 25/2003, s-a plătit aceasta taxă la valoare finalizată a construcției. La expirarea termenului acesteia, 23.06.2005, lucrările erau executate in proporție de 50 % (pereți si acoperiș) și prin urmare nu era posibilă regularizarea pentru că nu se cunoștea valoarea construcției finalizate și oricum ar fi fost o regularizare negativă.
După zece ani, organul fiscal a actualizat taxa la nivelul anului 2014, la o clădire realizată 50 % fără a exista un proces verbal de recepție finală și de dare in folosință care să ateste valoarea finală a clădirii. A arătat reclamantul că este silit să plătească a doua oara această taxă, iar la obținerea unei noi autorizații pentru continuarea lucrărilor să achite a treia taxă, toate la valoarea finalizată a clădirii. O aberație fiscală ce denota fie necunoașterea legislației fiscale și aplicarea greșita a legii sau reaua credință.
În dovedire, s-au depus următoarele înscrisuri: actele administrativ fiscale atacate; răspunsul autorității fiscale nr._/19.11.2014, in procedura prealabila administrativa; proces verbal de recepție nr.9795/13.10.2014; extras de carte funciară, chitanțe de plată din data de 07.10.2014.
La data de 26.03.2015 pârâta Instituția P. Oraș Novaci, a depus întâmpinare la acțiunea formulată de reclamant, solicitând respingerea cererii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitatea procesuală de folosință, iar pe fond ca neîntemeiată. S-a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: în primul rând pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei capacității procesuale de folosința a instituției P. Orașului Novaci sau a Primăriei Orașului Novaci in baza art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1 si 2, art. 62 și art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locală și in care se organizează, funcționează autorități ale administrației publice locale". Art. 21 din aceeași lege dispune la art. 1 că: "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat in care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii."
Potrivit alin. 2 al art. 21 din lege "In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt prezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevede ca "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala in relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum si in justiție." Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ teritorială, in speță Orașul Novaci are personalitate juridică și poate sta in nume propriu in judecată, fiind prezentată de către Primarul Orașului Novaci.
Primăria unității administrativ teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structura funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Se deduce că primăria sau instituția primarului nu are personalitate juridică pentru a avea calitatea de parte in judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. 1 NCPC "poate fi parte in judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile".
Din cele arătate, reiese că este întemeiata excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Orașului Novaci sau a Instituției P. orașului Novaci, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitatea de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte in judecată.
Pe fondul cauzei s-au făcut următoarele precizări:
Imobilul proprietatea reclamantului amplasat in orașul Novaci, . înregistrat in evidențele fiscale ale instituției noastre ca urmare a solicitării acestuia nr. J/9564/06.10.2014, însoțită de schițele cadastrale, autorizații de construire, declarația fiscală și declarația privind valoarea reală a lucrărilor executate in baza autorizației de construire, ambele înregistrate sub nr. 9572/06.10.2014, urmate de emiterea deciziilor de impunere nr. 9572/ 06.10.2014.
Impunerea s-a efectuat in conformitate cu prevederile art. 91 Cod procedură fiscală, respectiv începând cu data de 31.12.2009, coroborat cu prevederile art. 249 pct. 5 din Legea nr. 571/2003 si declarația fiscală a reclamantului, astfel încât pe baza acestor prevederi legale s-a solicitat și respingerea excepției de nelegalitate a actelor administrative emise de UAT Novaci.
Conform art. 86 alin. 4 Cod procedură fiscală: Declarația fiscală emisă potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia".
La aplicarea prevederilor art. 91 Cod procedura fiscală s-au avut in vedere termenele de execuție din cele două autorizații de construire, respectiv autorizația de construire nr. 36 din 30.06.1997 având ca obiect "construire casă + împrejmuire" și autorizația de construire . 21 din 24.06.2003 având ca obiect "continuare lucrări". Durata de execuție impusă de ultima autorizație de construire este de 24 luni. Raportat la acest termen, s-a apreciat că imobilul casă de locuit trebuia impus încă din anul 2005.
Așa cum rezultă atât din cererea de chemare in judecată, cât si din cercetarea la fața locului, imobilul prezintă elementele structurale prevăzute de art. 249 pct. 5 Cod fiscal, respectiv ziduri si acoperiș. Conform art. 249 pct. 5 din Legea nr. 571/2003 "in înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului si/sau sub nivelul acestuia, indiferent de numirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente si altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul mei clădiri".
Conform Normelor metodologice pct. 24 alin. 1 la art. 250 Cod fiscal "Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu întrunesc elementele constitutive ale unei clădiri, prevăzute de art. 249 alin. 5".
Întrucât imobilul proprietatea reclamantului întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 249 alin. 5 Cod fiscal, respectiv pereți si acoperiș, acesta este supus impozitării.
A mai menționat ca reclamantul a achitat de buna voie întregul debit de 8102 lei in data de 07.10.2014, respectiv atât pe cel curent, cat si pe cel restant.
Conform art. 86 Cod procedura fiscala decizia de impunere se emite la data impunerii sau ori de cate ori se modifică baza de impunere.
In ceea ce privește taxa de regularizare s-a menționat ca aceasta s-a calculat la valoarea impozabilă a clădirii rezultată in urma impozitării, având in vedere declarația fiscala si declarația privind valoarea reala a lucrărilor înregistrate sub nr. 9572/06.10.2014.
In ceea ce privește procesul verbal nr. 9795 din 13.10.2014 întocmit de UAT Novaci, s-a menționat ca procentele indicate la fundație, zidărie, șarpanta si învelitoare, arată cât la suta (%) reprezintă fiecare din întreaga clădire, rezultând un total de 50%, însă imobilul prezintă toate elementele necesare impozitării, conform art. 249 pct. 5 din Legea nr. 571/2003, respectiv pereți și acoperiș.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat ca cererea reclamantului este neîntemeiată, drept pentru care a solicitat respingerea acesteia.
In drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și a anexat alăturat in copie xerox următoarele înscrisuri: cererea reclamantului de înscriere in evidentele fiscale a unei case de locuit, înregistrată sub nr. 9572/06.10.2014; adresa UAT Novaci nr. 9762/ 22.10.2014; declarație speciala de impunere si declarație fiscala nr. 9572/06.10.2014; declarație privind valoarea reala a lucrărilor executate in baza autorizației de construire nr. 9572/ 06.10.2014; proces verbal - înștiințare de plata; plan de amplasament si delimitare a imobilului; autorizație de construire nr. 36/30.06.1997; autorizație de construire nr. 21/24.06.2003.
La data de 08 aprilie 2015, s-a depus prin compartimentul registratură al instanței, o cerere de renunțare la judecată formulată de reclamant, prin care a solicitat să se ia act că înțelege să renunțe la judecată, în baza art. 406 Cod de procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 406 C.pr.civ. „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere dispoziția legală menționată, văzând și manifestarea de voință a reclamantului, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.406 alin.1 și 2 cod procedură civilă, astfel că va lua act că reclamantul Ț. I. G. renunță la judecarea acțiunii promovate în cauza de față, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Oraș Novaci.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantul Ț. I. G., cu domiciliul în oraș Novaci, ., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Oraș Novaci, cu sediul în oraș Novaci, ., jud. Gorj.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. S. S. | ||
Grefier, N. C. |
Red. S.AS
Tehnored. N.C.
4 ex./04.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 537/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6067/2015.... → |
|---|
