Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1087/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1087/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 9042/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1087/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. S.
Judecător O. C. S.
Grefier N. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., împotriva sentinței civile nr. 4750 din data de 01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent G. C. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus prin compartimentul registratură al instanței răspunsul solicitat la termenul anterior.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul reține cauza spre soluționarea cererii de apel deduse judecății
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4750 din data de 01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petentul G. C. M., CNP_, cu domiciliul în C., .. 24 B, județul D., împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/20.05.2013 încheiat de Poliția orașului Turceni și în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., C._, a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/20.05.2013 încheiat de Poliția orașului Turceni.
A reținut prima instanță că Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 20.05.2013 de Poliția orașului Turceni, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei, luându-se și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002 rep., reținându-se în sarcina sa că în data de 20.05.2013, ora 0840, a condus autoturismul marca Audi 16 cu număr de înmatriculare_ pe raza localității Broșteni, cu viteza de 105 km/h, fiind înregistrat de aparatul video-radar marca Pyton II, montat pe auto MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat „eram în afara localității”.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”
Potrivit art. 19 din OG 2/2001, “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 din Codul de procedură civilă.
În speță, petentul a invocat ca și cauze de nelegalitate a actului sancționator: încălcarea art.16 din OG 2/2001, în sensul neindicării actului sancționator incriminator și al neconsemnării vitezei maxim admise încălcate, ci doar a vitezei cu care a circulat petentul; întocmirea procesului verbal de contravenție contestat pe formularul prevăzut în anexa 1A, în loc de formularul prevăzut de anexa 1D.
În ceea ce privește susținerea petentului că la întocmirea procesului verbal de contravenție au fost încălcate prevederile art.16 OG 2/2001, în sensul neindicării actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și în sensul unei insuficiente descrieri a faptei contravenționale, instanța reține că este neîntemeiată, în cuprinsul actului sancționator regăsindu-se atât actul normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția, cât și o suficientă descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
În ceea ce privește nerespectarea tipului de proces verbal, aceasta nu este prevăzută ca și cauză de nulitate absolută, astfel încât aceasta poate constitui doar o cauză de nulitate relativă, care poate fi invocată numai în condițiile în care se face dovada unui prejudiciu care nu poate fi înlăturat altfel decât prin anularea actului.
In speță, petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu, dar nici nu a invocat un astfel de prejudiciu care i s-a cauzat prin folosirea unui alt tip de proces verbal.
În concluzie, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție contestat cuprinde toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă întemeiate, drept pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere prevederile art.102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002 rep., potrivit cărora constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Sub aspect probator, instanța a observat următoarele:
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În concluzie, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
S-a reținut că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României, subliniind în Decizia nr.70/21.02.2013 că „procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului”.
Cu referire la contravenția ce se impută petentului, instanța reține că, potrivit disp. art.121 alin.2 din HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, urmând ca aceste mijloace tehnice - aparate video radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005.
Instanța a reținut că fapta imputată petentului a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și certificate, și anume aparatul radar Pyton II, montat pe auto MAI_.
Instanța, analizând probele pe care organul constatator le folosește in dovedirea situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, le-a apreciat ca fiind neconcludente întrucât nu sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției. Astfel, la dosarul cauzei au fost înaintate patru planșe video radar, care evidențiază autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și viteza de deplasare a acestuia, respectiv 104 – 105 km/h, dar în care nu sunt surprinse nici un fel de elemente specifice localităților care să determine convingerea instanței că planșele video radar surprinse sunt înregistrate pe raza unei localități, aceasta în condițiile în care cele patru planșe video-radar nu reliefează nici coordonatele GPS pentru a putea determina amplasarea autoturismului condus de către petent pe raza unei localități.
În aceste condiții, având in vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu rezultă că petentul a circulat cu viteza de 105 km/h pe raza unei localități, petentul se bucură in continuare de prezumția de nevinovăție, iar instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, având in vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus instanța retine că intimatul nu a făcut dovada celor reținute in procesul verbal de contravenție și în temeiul art. 34 din O.G.2/2001 va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție . nr._/20.05.2013 încheiat de Poliția orașului Turceni.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel în termen și motivat apelantul intimat I.P.J. G., criticând-o pentru netemeinicie, arătând că petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate, fiind înregistrat de aparatura video-radar din dotarea poliției cu viteza de 105 km/h. în acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse fotografii video-radar din care rezultă săvârșirea contravenției de depășire de viteză.
Din aceleași imagini video-radar a rezultat că înregistrarea depășirii limitei de viteză a fost efectuată în localitate, fiind vizibile, în cuprinsul acestora, construcții și alte elemente specifice unei localități.
De asemenea, faptul că depășirea limitei de viteză a avut loc în localitate a fost constatat, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului, iar în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 4750 din data de 01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petentul G. C. M., CNP_, cu domiciliul în C., .. 24 B, județul D., împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/20.05.2013 încheiat de Poliția orașului Turceni și în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., C._, a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/20.05.2013 încheiat de Poliția orașului Turceni.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că din probele administrate nu a rezultat ca intimatul petent să fi condus autovehiculul pe raza unei localități în momentul în care a fost surprins de aparatul video radar planșe video radar, în planșele foto înaintate de către apelantul intimat I. G., nefiind surprinse nici un fel de elemente specifice localităților care să determine convingerea instanței de fond că autoturismul a fost surprins pe raza unei localități.
Criticile formulate de către apelantul intimat sunt fondate.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 20.05.2013, ora 0840, intimatul petent G. C. M. a condus autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare_ pe raza localității Broșteni, cu viteza de 105 km/h, fiind înregistrat de aparatul video-radar marca Pyton II, montat pe auto MAI_.
Constatările personale ale agentului de poliție consemnate în procesul verbal de contravenție în sensul că intimatul petent a condus autoturismul menționat în localitatea Broșteni fiind surprins rulând cu viteza de 105 km/h la km 16+400, se coroborează cu cele menționate de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. - S.D.N. Târgu-J., din care rezultă că Km 16+ 400 pe DN 66 se află în localitatea Broșteni.
Așadar, se constată că intimatul petent în mod corect a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art.102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002 rep., reținându-se în sarcina sa că în data de 20.05.2013, ora 0840, a condus autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare_ pe raza localității Broșteni, cu viteza de 105 km/h.
Pentru considerentele expuse tribunalul va admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., împotriva sentinței civile nr. 4750 din data de 01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent G. C. și va schimba sentința în sensul că va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul în Tg. J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 4750 din data de 01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent G. C. M., CNP_, cu domiciliul în C., .. 24 B, județul D..
Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, A. S. S. | Judecător, O. C. S. | |
Grefier, N. C. |
Red. COS
Tehnored.N.C./
4 ex.
25 mai 2015
Jud. fond. L.M.P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 945/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
