Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 120/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 8741/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1390/2015
Ședința publică din 02 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent D. C. împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul petent D. C. legitimat cu cartea de identitate, fiind lipsă intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Apelantul petent D. C. solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, susținând că a luat la cunoștință de termenul de judecată în urmă cu trei zile.
Deliberând față de cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător formulată de apelantul petent D. C., având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 C.pr.civ., nefiind susținută de înscrisuri doveditoare, tribunalul respinge cererea.
Totodată, la solicitarea apelantului petent, tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru ca apelantul petent să se prezinte cu un apărător.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședința publică răspunde apelantul petent D. C., fiind lipsă intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural, după care;
Tribunalul procedează la vizionarea CD-ului nr. 2000/68/41 din 12.01.2015 ce conține înregistrarea video radar a contravenției săvârșite, aflat la fila 25 în dosarul Judecătoriei Novaci, cele vizionate fiind consemnate în procesul verbal atașat la prezentul dosar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul petent D. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii. Solicită a se avea în vedere că a fost oprit după aproximativ 30 km. față de locul săvârșirii faptei precum și faptul că din înregistrarea video radar nu se observă numărul de înmatriculare al autoturismului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 120 din data de 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul D. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..A., nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului, la data de 15.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..A., nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului, la data de 15.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și s-a luat împotriva acestuia măsura tehnică a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 102 alin. 3, lit. e, din OUG nr. 195/2002, fapta reținută în sarcina acestuia fiind aceea că la dala de 15.06.2014, în calitate de conducător auto, a fost înregistrat de aparatul video radar tip „Autovision”, circulând cu viteza de 103 Km/h în localitate.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Petentul a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent și că agenții de poliție care l-au oprit nu aveau competența să-i aplice sancțiunea contravențională, fiind din cadrul Secției 9 de Poliție Rurală Novaci.
Din analiza procesului-verbal contestat instanța a constatat că fapta pretinsă a fi săvârșită de către petent a fost constatată pe raza localității Bumbești Pițic, localitate aflată în raza de competență a Poliției Orașului Novaci astfel încât agenții constatatori din cadrul acesteia aveau competența de a aplica sancțiuni cu privire la contravențiile la regimul circulației săvârșite pe teritoriul Comunei Bumbești Pițic astfel încât motivul de nulitate invocat de petent este neîntemeiat
În ceea ce privește motivul de nulitate constituit de nerespectarea la întocmirea procesului verbal a dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 invocat de petent prin plângere, instanța a reținut că o atare încălcare nu se sancționează cu nulitate absolută a procesului-verbal, întrucât nulitățile absolute sunt expres prevăzute în actul normativ invocat, astfel ca sancțiunea care intervine pentru neindicarea greșită în cuprinsul procesului verbal a datelor de identificare ale unui martor nu poate fi decât nulitate relativă.
A mai reținut instanța că, pentru a opera nulitatea relativă care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, trebuia ca petentului să-i fi fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în prezenta plângere, lipsind dovada unei astfel de vătămări și ea neputând fi extrasă din împrejurări.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, abaterea menționând că a fost filmată cu aparatul radar.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că potrivit art. 48 din OUG nr.195/2002, „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar la art. 49 alin. 1 din același act normativ se prevede că limita maximă de viteză în localități este cea de 50 km/h.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,,constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar prevederile art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, stabilesc că „nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Pentru a putea verifica respectarea de către petent a dispozițiilor legale mai sus menționate, instanței trebuia să i se pună la dispoziție înregistrarea efectuată cu un cinemometru verificat metrologic, doar măsurătorile efectuate cu un astfel de aparat fiind legale și asupra lor neputând a se interveni.
Din planșele fotografice și înregistrarea video a faptei depuse la dosarul cauzei efectuată cu mijloace tehnice de către intimat, se observă data efectuării înregistrării ca fiind 15.06.2014, o mașina de culoare închisă ce intră în cadru, înregistrarea efectuându-se pentru mașini ce circulau în același sens cu autovehiculul poliției o atare constatare fiind deprinsă din mențiunea același, iar la ora 18:39:52 viteza respectivului autovehicul indicată de litera T, specifică autovehiculului țintă de către aparatul radar este de 103 km/h, ca mai apoi la ora 18:39:54 să scadă la102 km/h, și apoi la ora 18:39:55, valoarea indicată de aparatul radar să fie de 99 km/h. De asemenea, deși pe înregistrare nu se vede clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, petentul nu a contestat că autovehiculul surprins cu viteza de 103 km/h este cel condus de el.
Din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că petentul avea obligația să respecte limita maximă de viteză în localitate, faptul că acesta se afla în localitate și anume în localitatea Bumbești Pițic, rezultând fără putere de tăgadă din analizarea coordonatelor Gps ale aparatului radar.
Or, din înregistrarea video a faptei efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (conform buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei la fila 11), amplasat pe auto cu nr. MAI_ rezultă că petentul a condus autoturismul în localitate, având viteza de deplasare de 100 km/oră.
Măsurătorile efectuate cu cinemometrul verificat metrologic sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru, ceea ce s-a făcut de către agentul constatator din cadrul intimatului.
Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate, la dispozițiile legale menționate rezultă că petentul se face vinovat de încălcarea acestora și de săvârșirea faptei imputate.
În privința individualizării sancțiunilor instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Așa cum s-a reținut de către doctrina și practica judiciară orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 al. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile aplicate petentului, constând în amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, corespund gradului de pericol social al faptei, și nu se impune reindividualizarea acestora fiind că este de notorietate că principala cauză a accidentelor rutiere o constituie depășirea vitezei legale, fapta fiind cu atât mai gravă cu cât este săvârșită pe raza localității, unde pot apărea situații neprevăzute, care reclamă timpi scurți de reacție și o viteză adaptată sectorului de drum, având în vedere totodată și atitudinea nesinceră a petentului care a înțeles să conteste săvârșirea faptei imputate prin prezenta plângere.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, a respins-o, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul D. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat și apreciat greșit starea de fapt existentă, aceasta a cercetat superficial actele existente în dosarul cauzei.
Că, starea de fapt relatată în procesul-verbal de contravenție nu este reala, lucru ce rezulta si din planșele fotografice și înregistrarea video, în aceste probe existente la dosarul cauzei se observă doar o mașina de culoare închisă, înregistrarea efectuându-se pentru mașini ce circulau în același sens cu autovehiculul politiei iar pe înregistrare nu se vede numărul de înmatriculare al autovehiculului, nici marca acestuia.
Aceste aspect au fost analizate și de către instanța de fond, însă interpretarea instanței de fond este că nu ar fi contestat ca autovehiculul surprins cu viteza de 103 km/h este cel condus de acesta.
Că, instanța de fond a omis prin analiza efectuată să observe că în plângerea contravențională a menționat că agentul de poliție nu l-a oprit pentru control în localitatea menționată în procesul-verbal, respectiv unde a fost făcută înregistrarea video-radar ci după circa 20 km. În planșele foto și înregistrarea video-radar efectuate putea să fie orice alt autovehicul de culoare închisa nicidecum al său. A mai menționat că în momentul când a fost oprit de către agentul de poliție i s-a adus la cunoștință că a depășit viteza legală dar nu și în ce zonă s-a întâmplat acest lucru.
Că, pe lângă toate aceste aspect a invocat și faptul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru motivul că nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale fiind încălcate dispozițiile art. 16,17 și 19 din OG nr. 2/2001.
Că, acest proces-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa sa neavând posibilitatea să formuleze obiecțiuni, nefiind semnat de acesta, iar la rubrica martori se poate observa faptul că nu a semnat nimeni.
Că, instanța de fond a omis toate aceste aspect concluzionând că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, motivând că este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În urma celor relatate a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate și admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, iar în subsidiar a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta, din aceeași circumscripție.
În drept a invocat dispozițiile art.466-482 C.p.c.
Deși prin rezoluția din data de 07.04.2015 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe cererea de apel formulată de apelantul petent D. C., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 02.06.2015, fiind citate părțile.
Apelul este nefondat.
Din examinarea apelului pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din codul de procedură civilă tribunalul reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește motivul de apel privitor la nerespectarea la întocmirea procesului-verbal a dispozițiilor art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001 invocat de petent, constând în aceea că procesul-verbal fiind întocmit în lipsa sa nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni și nici nu a fost semnat de către un martor, nu poate fi reținut.
Din conținutul procesului-verbal rezultă că petentul a fost prezent la întocmirea actului dar a refuzat să-l semneze.
Instanța de fond a reținut corect că lipsa menționării obiecțiunilor și lipsa semnăturii martorului la întocmirea procesului-verbal în situația în care se refuză semnarea de către contravenient sau acesta nu este de față nu se sancționează cu nulitatea, nulitățile absolute sunt expres prevăzute în actul normativ invocat. Totodată, pentru a opera nulitatea relativă care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, trebuie ca petentului să-i fi fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în prezenta plângere, lipsind dovada unei astfel de vătămări.
Ca stare de fapt se reține că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 765 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, în baza art. 102 alin.(3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se in sarcina sa că ar fi circulat cu autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h pe DN 67, în localitatea Bumbești Pițic Deal, județul G. fiind înregistrat de aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI_, hard disc GJ 16.
Faptul că petentul a încălcat dispozițiile art. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care prevăd: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” raportat la art.102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice este dovedit cu procesul-verbal de constatarea contravenției, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată și se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, forța probantă a acestuia nefiind înlăturată.
Tribunalul reține că, potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În această materie, sarcina probei, potrivit legislației și jurisprudenței CEDO, incumbă agentului constatator care a făcut dovada deplină, fără echivoc că autoturismul condus de petent circula cu viteza de 103 km/h. în localitatea Bumbești Pițic . G., așa cum rezultă din mențiunile din actul de constatare.
Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, după stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă următoarele mențiunile referitoare la: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cazul dedus judecății tribunalul reține că potrivit planșelor foto și CD-ului nr.2000/68/41 pus la dispoziția instanței de către intimata I.P.J. G. că numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent este lizibil, din imaginile înregistrate pe CD reieșind numărul de înmatriculare al acestuia, viteza de 103 km/h și faptul că se deplasa în localitate.
Intimata pe parcursul judecății în fața instanței de fond a făcut dovada că cinemometrul este destinat utilizării atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse. Din aceleași înscrisuri rezultă că agentul constatator era atestat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar.
Petentul nu a făcut dovada susținerilor că actul ar fi fost încheiat la cca. 20 km. de locul constatării contravenției.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este descrisă în mod clar, amplu în procesul verbal încheiat, scrisul fiind lizibil iar starea de fapt consemnată fiind pe deplin dovedită cu probatoriul administrat, care a înlăturat prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În această situație tribunalul poate aprecia că fapta contravențională reținută prin procesul- verbal de constatarea contravenției în sarcina intimatului-petent este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, instanța de apel apreciază și că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petentul a fost sancționat, în condițiile în care O.U.G. nr. 195/2005 privind circulația pe drumurile publice precum și Regulamentul său de aplicare aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol fiind necesar și suficient să se constate săvârșirea faptei, nu un rezultat concret, privit în materialitatea sa.
În baza art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice i s-a aplicat contestatorului și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, sancțiune complementară obligatorie potrivit textului de lege menționat. Tribunalul constată că și această sancțiune a fost aplicată în mod legal.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare corectă a legii, probele administrate nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatarea contravenției, apelul urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent D. C., având CNP_, cu domiciliu în Municipiul Târgu J., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în Municipiul Târgu J., ., județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 iunie 2015 la Tribunalul G..
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
4 ex./26 iunie 2015
J.fond D.Ș.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1389/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 792/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
