Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3249/263/2013
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 598/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. B.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 666 din data de 18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. T. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, intimata-reclamantă fiind reprezentată de avocat B. C. cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică depusă la fila 12 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 C.pr.civ. tribunalul a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., acordând cuvântul.
Avocat B. C., pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că fapta nu este atât de gravă, iar scopul legii este un scop preventiv decât punitiv.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 666 din 18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta E. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, fiind dispusă înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 14.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.11.2013 de Poliția Municipiului Motru, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în prin procesul-verbal de contravenție .. nr._ întocmit la data de 25.11.2013 de intimatul I.P.J. Gorj - Poliția Municipiului Motru, petenta E. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 14.000 lei în temeiul art. 6 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 69/2012 pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 3 pct. 14 din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 25.11.2013, ora 06:45, pe DJ 671 B în localitatea Cămuiești a dirijat în cursă autospecializata „SDR” cu numărul de înmatriculare_, condusă de B. I. V., care deținea certificatul de competență profesională . nr._ expirat din data de 07.11.2013.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectareacondițiilor de formă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de nulitatea absolută ce pot fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 3 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 constituie contravenție utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat și se sancționa la momentul constatării faptei (25.11.2013) cu amendă între 14.000 de lei la 18.000 de lei (art. 6 alin. 2 lit. a).
Instanța a apreciat că fapta săvârșită de petentă, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate, iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, aceasta se încadra în limitele prevăzute de lege, la data aplicării sale.
Prin H.G. nr. 76/05.02.2014 publicată în M.Oficial nr. 113 din 14 februarie 2014, art. 6 din cuprinsul actului normativ menționat mai sus a fost modificat, iar pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 14 s-a stabilit sancțiunea amenzii cuprinse între 9.000 de lei și 12.000 de lei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petenta a contestat situația de fapt, susținând că persoana ce conducea autovehiculul în cauză, B. I. V., desfășura o activitate în interes personal, fără a fi angajat în cadrul societății.
În acest sens, martorul B. I. V. a declarat că la data de 25.11.2013 a împrumutat autospecializata marca SDR cu numărul de înmatriculare_ ce se află în proprietatea fratelui său B. A., acesta având calitatea de administrator al societății petente. A precizat că dorea să transporte o cantitate de material lemnos pentru încălzirea locuinței personale și, deși deține certificat de pregătire profesională pentru efectuarea de transport rutier, nu este angajat al societății petente. A mai declarat că a prezentat toate documentele la solicitarea agentului constatator și i-a explicat acestuia situația de fapt, însă explicațiile sale nu au fost luate în considerare.
Deși susținerile sale au fost confirmate de martorii B. O. și R. I. G. care au declarat că se aflau în autovehicul la momentul efectuării controlului și urma să îl ajute pe acesta să încarce o anumită cantitate de material lemnos, instanța nu a putut reține declarațiile acestor martori, având în vedere că nu s-au coroborat cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Astfel, din cuprinsul acestora s-a reținut că autospecializata marca SDR nr._, ce într-adevăr, se află în proprietatea administratorului societății petente B. A., așa cum a rezultat din certificatul de înmatriculare nr. G_(fila 6) a fost închiriată de acesta societății petente începând cu data de 01.02.2013, pe o perioadă de 5 ani. În acest sens, s-a putut observa contractul de închiriere autentificat prin încheierea nr. 244/21.01.2013 a B.N.P. C. N. (fila 39). Mai mult, în cuprinsul certificatului constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 8352 (fila 50) s-a precizat că obiectul de activitate principal al societății petente este transportul rutier de mărfuri, așa încât prin simpla punere în circulație a acestui autovehicul se creează prezumția că se desfășoară activități de transport în contul societății. Instanța a constatat că societatea petentă nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că autovehiculul în cauză a fost împrumutat martorului B. I. V. pentru a o folosi în interes personal, având în vedere calitatea acesteia de persoană juridică, iar orice operațiune juridică efectuată de aceasta trebuie înregistrată în evidențele sale.
De asemenea, deși din cuprinsul adresei nr. 8110/03.04.2014 emisă de I. Teritorial de Muncă Gorj (fila 47) a rezultat că B. I. V. nu figura cu contract individual de muncă înregistrat în cadrul societății, instanța a apreciat că astfel de documente în formă scrisă sunt necesare doar pentru respectarea legislației muncii, neînlăturând posibilitatea existenței unei convenții și a unor raporturi juridice în fapt între cele două persoane.
Instanța a apreciat că petenta ar putea invoca oricând astfel de apărări pentru a eluda dispozițiile legale în domeniu transportului rutier de mărfuri, motiv pentru care a înlăturat susținerile sale privind netemeinicia procesului-verbal de contravenție încheiat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin procesul-verbal contestat s-a aplicat petentei o amendă de 14.000 de lei, acesta fiind cuantumul minim prevăzut de lege la momentul constatării faptei și întocmirii acestui proces-verbal.
Instanța a avut în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Analizând posibilitatea înlocuirii cu avertisment a sancțiunii amenzii, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauză, instanța a constatat că petenta a depus la dosarul cauzei atestatul de competență profesională a conducătorului auto B. I. V. emis la data de 29.01.2014 (fila 28), care a certificat faptul că acesta este apt pentru a desfășura activități de transport rutier.
Instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 14.000 lei este vădit disproporționată în raport de circumstanțele prezentei cauze, față de gravitatea redusă și urmările minime ale faptei săvârșite, în condițiile în care, la momentul efectuării controlului nu au fost constatate și alte nereguli în ceea ce privește societatea petentă sau persoana conducătorului auto astfel că scopul educativ - preventiv al sancțiunii, dar și cel punitiv poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
A avut, de asemenea, în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
În consecință, instanța a admis cererea formulată de petentă și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 14.000 de lei aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.11.2013 de Poliția Municipiului Motru, cu sancțiunea „avertisment", atrăgând atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență, că din probele administrate a rezultat că petenta a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată cu amendă.
În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului. Regimul sancționator sever stabilit de legiuitor pentru astfel de fapte, în scopul protejării participanților la traficul rutier și disciplinării activității de transport rutier, confirmă susținerea sa.
De asemenea, a considerat că trebuie avută în vedere și atitudinea petentei, reflectată în plângerea contravențională, aceasta solicitând în principal anularea procesului-verbal de contravenție și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde, prezentând instanței o stare de fapt neconformă cu realitatea.
În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond pentru următoarele considerente:
În fapt, apelantul-pârât a criticat soluția instanței de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, însă nu a arătat ce soluție dorește să adopte instanța de control judiciar. Apelantul-pârât nu a arătat dacă dorește schimbarea sentinței atacate sau casarea acesteia cu rejudecarea dosarului.
Pe fond, apelantul-pârât a susținut că instanța a pronunțat o soluție greșită, considerând că pericolul social al faptei este unul ridicat, iar sancțiunea nu este potrivită acestuia.
După cum a arătat însă instanța de fond în motivarea soluției, orice sancțiune juridică reprezintă un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Pe de altă parte, chiar dacă instanța de fond nu a dat eficiență maximă probelor administrate în cauză, aceasta nu înseamnă că ele nu pot fi avute în vedere pentru aprecierea gradului de pericol social al faptei, iar din aceste probe a reieșit că pericolul social nu era într-adevăr unul sever.
A considerat că instanța a pronunțat o soluție temeinică și legală și din alt punct de vedere firma noastră este o firmă mică cu activitate redusă.
Având în vedere climatul economic din societatea românească, o amendă atât de drastică ar însemna, practic, . firmei și atunci aceasta ar fi sancționată de mai multe ori, atât firma, cât și cei care își câștigă existența lucrând în cadrul ei.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantul-pârât ca nefondat.
Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivul invocat, privit prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este nefondat, critica fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, fapta constând în obținerea cu întârziere de aproximativ 2 luni a certificatului de competență profesională, fără a se face dovada că în acest interval de timp s-au produs alte urmări grave, în afara celor de pericol prevăzute generic de actul normativ de incriminare, a fost în mod corect considerată ca impunând aplicarea sancțiunii avertismentului, în locul amenzii în cuantum de 14.000 lei.
Această soluție este temeinică și legală cu atât mai mult cu cât contravenienta nu are antecedente contravenționale, iar exercitarea dreptului la petiționare în legătură cu procesul-verbal de contravenție nu poate produce efecte în contra petentei, căci aceasta ar echivala cu încălcare a dreptului.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 666 din data de 18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. T. S.R.L. cu sediul în comuna Padeș, . Gorj, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red.C.C./Tehnored.C.R.
j.f. S. I.G.
4 ex./26.03.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 175/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
