Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 380/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 4294/318/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 380/2015
Ședința publică de la 04 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Judecător: L. B.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I.P.J. G., în contradictoriu cu intimatul petent N. P. M., având ca obiect anulare proces -verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns procurator N. M. pentru intimatul petent, conform procurii judiciare nr. 466/28.01.2015 depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul petent și reprezentantul apelantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 C. pr. civ. tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. pr. civ., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ., tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 5125 din 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu - J. în dosarul nr._, a admis plângerea formulată de petentul N. P. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. și a anulat procesul - verbal de contravenție . nr._/14.03.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în valoare de 340 lei și măsura complementară de reținere a permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 14.03.2014, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni ce traversau ..
Procedând la verificare potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a legalității și temeiniciei procesului - verbal contestat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Cât privește temeinicia procesului - verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul - verbal de contravenție este contrazisă de declarația martorei N. M., care a învederat instanței că se afla în mașină cu petentul atunci când acesta a fost oprit de echipajul poliției rutiere, precum și că acesta a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că procesul - verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa oricărei dovezi care să probeze săvârșirea contravenției de către petent. Ori, după cum s-a arătat și în sentința civilă nr. 8676/06.05.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București, prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul -verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul - verbal.
Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul - verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului -verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
De asemenea, și în recenta decizie nr. 70/21.02.2013 Curtea Constituțională a României a subliniat, din nou, faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului - verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
În consecință, față de această împrejurare, având în vedere și că petentul a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator în procesul - verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, motiv pentru care a admis prezenta plângere contravențională și a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/14.06.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 5125 din 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu - J. în dosarul nr._ a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
Apelantul intimat I.P.J. G. a precizat că petentul a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, semnalizată corespunzător.
Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
De asemenea, acesta a apreciat că declarația martorei audiate la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, aceasta fiind în relații de rudenie cu petentul, apreciindu-se astfel că, prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30 alin. 2 din același act normativ, intimata I.P.J. G. este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru apelul de față.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.11.2014, intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivare, intimatul petent a precizat că, făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul - verbal de contravenție . nr._/14.06.2014, stabilind că fapta constatată nu reflectă realitatea, având în vedere probele superficiale administrate de agentul constatator, care din exces de zel a găsit o faptă contravențională, astfel acesta fiind sancționat pentru neacordarea priorității de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni.
Acesta a considerat că fapta constatată de agentul de poliție nu este dovedită prin nici un mijloc de probă, constatat și prin audierea martorului consemnat în cuprinsul procesului - verbal de contravenție.
Intimatul petent N. P. M. a solicitat să se aprecieze de către instanța de apel că declarația lui N. M., martor ocular la cele întâmplate, corespunde cu realitatea, aceasta nefiind influențată de gradele de rudenie, așa cum apreciază intimata, mama sa, fiind credincioasă și sub jurământ, neputând face o declarație mincinoasă.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în valoare de 340 lei și măsura complementară de reținere a permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 14.03.2014, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe .. Tg – J., la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni ce traversau ..
Analizând criteriile enunțate în Hotărârea A. contra României, însăși Curtea Constituțională a României a subliniat în cuprinsul Deciziei nr. 1096/2009 [13] că: ”Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție (…). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A. împotriva Romaniei, 2007, a statuat că, deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală>>. O asemenea poziție este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”
Instanța constată că în cauză intimatul nu a propus probe prin care să dovedească starea de fapt reținută prin procesul - verbal de contravenție, iar martora audiată nemijlocit în fața instanței a confirmat susținerile petentului, astfel încât în lipsa unor probe certe care să dovedească acuzația, sentința primei instanțe prin care s-a anulat actul sancționator este apreciată ca legală și temeinică.
Prin urmare, motivarea apelantului că fapta a fost constatată în mod nemijlocit de agentul de poliție nu are relevanță în cauză sub aspect probatoriu.
Așadar, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul va dispune respingerea apelului, în temeiul art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. cu sediul în mun. Tg – J., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 5125 din 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent N. P. M., cu domiciliul în comuna Drăgotești, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2015 la Tribunalul G..
Președinte, A. M. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, E. S. |
Red. A.N./Tehn. E.S.
4 ex./09 februarie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 250/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
