Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1517/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1517/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8041/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1517/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. B.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă G. împotriva sentinței civile nr. 5740 din data de 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. B. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-pârât consilier juridic B. A. cu delegație nr._/17.06.2015 depusă în ședința publică și pentru intimata reclamantă avocat B. N. cu împuternicire avocațială nr. 83 depusă în ședință publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 C.pr.civ. tribunalul a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Avocat B. N., pentru intimata-reclamantă învederează instanței faptul că renunță la invocarea tardivității declarării apelului întrucât verificând dovada rezultă că acesta este declarat în termen.
În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., acordând cuvântul.
Reprezentanta legală a apelantului-pârât solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul menținerii procesului verbal de contravenție aplicat pentru motivele expuse în cererea de apel.
Avocat B. N., pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Contractul de muncă a fost semnat pe data de 16 ți înmânat pe data de 20, când i s-a înmânat contractul. De altfel, nu a fost prejudiciat nici angajatorul, nici statul și în consecință apreciază că soluția instanței de fond este temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 5740 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta P. B. S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 26.5.2014 în contradictoriu cu intimatul I.T.M. G., fiind înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 16.05.2014 petenta a încheiat cu salariata B. E. contractul de muncă înregistrat sub nr. 38/16.5.2014, urmând să înceapă activitatea la data de 19.5.2014, așa cum a rezultat din cuprinsul contractului depus la fila 6 din dosar.
Potrivit declarației salariatei, dată în prezența inspectorilor de muncă, numita B. E. a început activitatea în data de 19.5.2014 și nu a primit un exemplar din contractul de muncă.
Pe baza celor declarate, petenta a fost sancționată contravențional în temeiul art. 260 alin. 1 lit. p din Legea nr. 53/2003 cu amendă în cuantum de 1500 lei.
Prin plângerea dedusă judecății reclamanta a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, arătând că salariata B. E. a început să lucreze la data de 20.05.2014, dată la care i s-a înmânat un exemplar al contractului de muncă, astfel că amenda aplicată este nelegală.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei actului contestat în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că actul cuprinde mențiunile obligatorii la care se referă art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa cărora operează sancțiunea nulității absolute, iar în ceea ce privește temeinicia, instanța a avut în vedere că potrivit art. 16 din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, neîndeplinirea acestei din urmă obligații constituind contravenție conform art. 260 alin. 1 lit. p din Legea nr. 53/2003.
În concret, în cauza dedusă judecății instanța de fond a reținut că, așa cum a rezultat din declarația salariatei B. E. data în prezența inspectorilor de muncă, martora a început să presteze activitate pentru reclamantă începând cu data de 19.05.2014, iar potrivit mențiunilor inserate la finalul contractului depus la fila 9 din dosar, a primit un exemplar al contractului de muncă la data de 20.05.2014.
Astfel, instanța de fond a constatat că petenta a încălcat prevederile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 53/2003.
Susținerile reclamantei și cele ale salariatei cu privire la începerea lucrului în data de 20.05.2014 nu au fost primite de către instanța de fond, care le-a considerat în contradicție cu mențiunile inserate în cuprinsul contractului de muncă, unde s-a arătat că activitatea începe cu data de 19.05.2014, aceste mențiuni fiind confirmate și de salariata B. E., cu ocazia controlului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în raport ce gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de urmările acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită, antecedentele contravenționale ale petentei.
Pornind de la aceste criterii, instanța a constatat că fapta săvârșită are un grad de pericol social redus și, față de împrejurările în care a fost săvârșită (lucrul începuse doar cu o zi înaintea controlului), instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale poate fi înlocuită cu sancțiunea avertismentului.
S-a reținut și faptul că petenta nu a mai fost sancționată pentru acest gen de contravenții, așa cum a rezultat din întâmpinarea depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență, că situația de fapt este cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție, iar intimata petiționara nu a reușit să facă dovada existenței altei de fapt, decât cea reținută în procesul verbal contestat.
Cu toate ca a negat fapta săvârșita, ba mai mult salariata audiată de către instanța a făcut afirmații foarte nesincere, instanța de fond a apreciat că nu se impune menținerea amenzii aplicate de către agentul constatator și a transformat aceasta amendă în avertisment.
Fapta a fost recunoscută atât prin adresa nr. 219/29.05.2014 înaintată către I.T.M. G., cât și prin semnarea actului de control fără obiecțiuni.
Înainte de a face această apreciere, instanța trebuia să analizeze speța și sub aspectul modalității în care ea a fost săvârșită.
La data efectuării controlului și a luării declarației, contractul de muncă nu fusese înmânat salariatei. Această operațiune ce trebuia făcută anterior începerii activității s-a făcut ulterior controlului.
În individualizarea pe care a făcut-o inspectorul de muncă, care a aplicat sancțiunea cu tratamentul sancționator cel mai mic, s-a avut în vedere că existau neconformități mari în domeniul relațiilor de muncă, respectiv transmiterea în Revisal nu se face cu respectarea termenelor prevăzute de H.G. nr. 500/2011, orele lucrate sâmbăta și duminica de salariați nu sunt evidențiate și nici plătite, fapte ce puteau fi sancționate cu ocazia acestui control.
De asemenea, nu s-a ținut cont în individualizare nici de faptul că a arătat că a fost sancționată pentru muncă fără forme legale de angajare pentru două persoane. .-a făcut ulterior controlului și ca urmare a măsurilor lăsate în urma acestuia.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii civile 5740/02.10.2014 în sensul menținerii procesului verbal de contravenție GJ nr._/26.05.2014 așa cum a fost el aplicat, iar pe fond respingerea plângerii.
Intimata petentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat că sentința instanței de fond este temeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat atât probele administrate de petent, cât și cele administrate de către intimată, iar sentința a fost dată după o cântărire temeinică a tuturor faptelor, cât și a actelor depuse la dosar.
Ca atare, în concluzie a considerat că hotărârea instanței de fond este temeinică și în consecință a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta intimată ca netemeinic.
Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivele invocate, privite prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este nefondat, critica fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal de contravenție, reclamanta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 1500 lei pentru faptul că la data de 20.05.2014 nu înmânase unei salariate contractul individual de muncă încheiat cu aceasta la data de 19.05.2014.
Or, raportând sancțiunea aplicată la situația concretă, respectiv distanța în timp foarte scurtă între momentul în care s-a încheiat contractul de muncă și momentul constatării contravenției, precum și luând în considerare că reclamanta nu are antecedente contravenționale, în mod corect instanța de fond a concluzionat în sensul că respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 este mai bine asigurată prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Susținerile apelantei în sensul că se impune menținerea amenzii deoarece cu ocazia controlului s-a constatat comiterea mai multor contravenții, care însă nu au fost sancționate, reclamanta fiind scutită de a răspunde contravențional pentru aceste fapte, nu prezintă relevanță pentru cauza dedusă judecății deoarece principiul legalității sancțiunii obligă la individualizarea sancțiunii numai în raport de fapta pe care o sancționează, nu și în raport de alte fapte ilicite comise.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă G. cu sediul în municipiul Tg-J., .. 154, județul G. împotriva sentinței civile nr. 5740 din data de 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. B. S.R.L. cu sediul în comuna Murgești, Turceni, .. 129, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, C. C. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red.C.C./Tehnored.C.R.
j.f. P. O.C.
4 ex./30 Iunie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 688/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
