Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1325/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1325/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 608/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA nr. 1325/2015
Ședința publică de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S. S.
Judecător: O. C. S.
Grefier: N. C.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei nr.15 din 07.01.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/318/2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. A. pentru intimat, lipsă fiind reprezentanții contestatoarei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei a fost înaintat dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Tg.J.. De asemenea, se constată depusă la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 lei, achitată cu chitanța nr._-134-0159/14.05.2015
În condițiile art.131 alin.2 NCPC coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece contestația în anulare de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 și art.505 NCPC coroborat cu dispozițiile art.47 din OG nr.2/2001.
În condițiile art.208 NCPC coroborat cu dispozițiile art.508 alin.2 NCPC constată că intimatul nu a depus întâmpinare fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Tribunalul apreciază contestația în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia, conform dispozițiilor art.508 NCPC, acordând cuvântul.
Consilier juridic B. A. pentru intimat, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, apreciind că apărările ce vizează dispozițiile art. 503 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă sunt apărări de care contestatoarea a uzitat în calea de atac.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – secția contencios administrativ și fiscal la data de 30.01.2015, sub nr._, contestatoarea . a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.15 din 07.01.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/318/2013.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că deși instanța de fond retine existenta faptei contravenționale, apreciază că există temeiuri pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, temeiuri care au constat, in principal, in împrejurările comiterii faptei cat si in conduita anterior săvârșirii faptei, mai precis lipsa comiterii unor astfel de fapte. Aceste împrejurări nu au fost expuse in concret dar s-a avut in vedere conduita contestatoarei, anterioara si ulterioara încheierii procesului verbal contestat.
Instanța de apel, a admis apelul intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G. si a modificat sentința civila, deși termenul corect era de schimbare (potrivit noului cod de procedura civila) apreciind ca instanța de fond a dat o soluție greșita. Fiind admis astfel apelul intimatei si, pe fond, respinsă plângerea contravenționala, instanța de apel a pronunțat o soluție care este rezultatul unei greșeli materiale. Greșeala materiala subzista . deciziei pe împrejurări de fapt si aspecte care nu reies din nici o proba existenta la dosar.
Astfel, nu rezulta de nicăieri ca acea persoana Botoaga C., se afla „pe acoperișul” acelui imobil si executa efectiv lucrări, pentru că el se afla „in acel imobil, dar nu pe acoperiș ". Nici din declarația data de acesta in acel moment și din cea dată in instanța nu rezultă ca se afla pe acoperiș si o astfel de reținere a Tribunalului nu se coroborează nici cu declarația celuilalt martor S. I., care a afirmat ca se afla pe acoperiș doar el si o alta persoana numita Patarca N.. Nu exista nici planșe fotografice care sa justifice acest aspect si o astfel de împrejurare nici nu a fost susținuta in apel de I.. Faptul ca in procesul verbal de contravenție s-a specificat ca acesta lucra la acoperiș si nu că era pe acoperiș, nu duce la ideea absoluta ca acesta nu putea fi acolo pentru a se întâlni cu administratorul .
De altfel, instanța de fond nu si-a bazat soluția pe ideea ca declarația persoanei surprinse ar fi fost data prin intimidare, in sensul ca nu poate fi luata in seamă, ci pur si simplu a amintit de depoziția acestuia in instanța care a justificat in acest mod conținutul ei. Așa stând lucrurile, instanța de apel si-a format o convingerea asupra periculozității sociale a faptei pe împrejurări care nu rezulta din dosar, interpretând greșit probele, eroarea materiala fiind evidenta. A mai arătat că, tribunalul a fost în eroare, atunci când și-a expus motivele pentru care a schimbat soluția, apreciind că gravitatea faptei este mare, pentru ca in funcție de aceasta intensitate a pericolului social si de împrejurările comiterii faptei depinde si menținerea soluției de avertisment, care se justifica. A apreciat ca sunt îndeplinite condițiile art.503 alin.2 pct.2 NCPC, contestația în anulare fiind făcuta in termen. A solicitat judecarea cauzei in baza art. 223 C.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J. la data de 23.07.2013 sub nr._/318/2013 petenta . a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G., prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.06.2013, de către intimat și exonerarea de plata amenzii.
Prin sentința civilă nr.522 din 29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție mai sus precizat, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._ din 25.06.2013, încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G., cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelanta intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin cererea de apel formulată, apelanta intimată a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr.7614/04.11.2013 în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție GJ nr._/25.06.2013 ca fiind temeinic și legal, precum și a cuantumului amenzii aplicate. În motivarea cererii de apel a arătat că situația de fapt este cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existenței altei stări de fapt, decât cea reținută în procesul verbal contestat.
Instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, în baza unei depoziții de martori (nesinceri), fără să țină cont de înscrisurile și apărările depuse de aceasta la dosarul cauzei. Martorul audiat, care nu a dat și declarații în fata agentului constatator (S. I. despre care nu se poate face dovada prezenței sale la momentul controlului), a susținut că numitul Botoagă C. era acolo pentru a se interesa despre o angajare. Instanța de fond a ignorat declarația scrisă și semnată de Botoagă C. în sensul că prestează activitate din data de 20.05.2013. Din declarația dată, Botoagă C. a specificat faptul că lucrează cu S. I. care este angajatul intimatei petente cu timp parțial de 1 oră. Lucrarea la un acoperiș se efectua cu un salariat care lucra o oră/zi și cu un fost salariat care dorea să se reangajeze iar gradul de pericol social al faptei în speța de față nu poate fi decât scăzut. De asemene apelanta intimată a precizat că, dacă ar fi să se verifice din devizul de lucrări efectuat la capitolul manoperă, cred că acea lucrare nu avea cum să se facă cu un singur angajat cu o oră de profesie electrician. Pentru motivele expuse mai sus a considerat că nu se impune transformarea sancțiunii în avertisment întrucât prin neîncheierea contractului de muncă statul cât și persoana surprinsă au fost prejudiciate prin neplata contribuțiilor datorate la bugetul de stat pentru activitatea prestată și încasată. Sub acest aspect, a menționat că nu se poate împărtăși punctul de vedere al instanței de fond, considerând că se impune menținerea amenzii aplicate în cuantumul stabilit de către agentul constatator, deoarece legiuitorul sancționează concret fapta de care se face vinovată petenta prin art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003. Față de considerentele enumerate mai sus, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În temeiul dispozițiilor art.471 NCPC, intimata petentă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, intimata petentă a arătat că, deși instanța de fond a reținut existența faptei contravenționale, apreciază că există temeiuri pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, temeiuri care au constat, în principal, în împrejurările comiterii faptei cât și în conduita sa anterior săvârșirii faptei, mai precis lipsa comiterii unor astfel de fapte. Apelul intimatei a avut în vedere declarația martorului S. I. pe care a apreciat-o în mod nejustificat ca fiind nesinceră, însă fără să fie combătută în mod pertinent, cât timp depoziția acestuia este a unui angajat (și la ora actuală) care se găsea la fața locului împreună cu alt angajat, P. N. și care prestau efectiv muncă la acel acoperiș.
Declarația dată de acest martor a fost lămuritoare, pentru că atesta prezența acestuia la acel punct de lucru „împreună cu un alt coleg”(P. N.), aspect care a fost confirmat și de cealaltă persoană, Botoagă C., cel care ar fi fost surprins muncind fără forme legale. D. acesta din urmă a fost luat însă separat de celelalte două persoane și obligat să dea declarație pe acea fișe de identificare tip. Indiferent că acest S. avea contract cu timp de lucru de 1 oră ca și electrician, este cert că la fața locului se mai aflau alte două persoane (S. și P.) cu forme legale de muncă și care executau lucrări minore, aceștia fiind ajutați în zilele următoare și de alte persoane, pentru că în fișa de angajări și de personal de la filele 27-28 se observă că intimata petentă avea mai mulți angajați în acel moment, dar care erau împărțiți la alte lucrări în acea zi. La momentul controlului, I. nu a surprins și natura sau amploarea lucrărilor executate prin planșe foto așa cum se obișnuiește pentru a-și susține astfel acest punct de vedere. Așadar a fost culpa I., care are obligația surprinderii tuturor împrejurărilor comiterii faptei, că nu a luat declarații și la celelalte persoane prezente la acel acoperiș, mai ales că aceștia munceau cu forme legale. Cât privește declarația dată de acest Botoagă, fișa de identificare nu are o valoare absolută ca și mijloc probatoriu, cât timp el a fost audiat în fata instanței nemijlocit și a reieșit care era de fapt motivul prezentei sale acolo, mai ales că este cert că mai lucrase încă din 2007 la firma intimată. Astfel nu se poate vorbi de un prejudiciu adus Statului în acest caz pentru că acest Botoagă C. nu a mai fost angajat la firma intimată fiindcă nici nu s-a mai prezentat și nu l-a mai văzut din acea zi, astfel că nu s-a mai pus problema unei intrări în legalitate, prin încheierea de forme legale de muncă. A fost voința acestuia de a nu mai insista în angajare, dându-și seama probabil de ceea ce a determinat prin prezența lui în acea zi în vederea unei discuții cu administratorul pentru o posibilă angajare. Astfel că transformarea amenzii în avertisment nu este un exces de clemență din partea instanței de fond, fiind suficiente elemente care să atragă o astfel de decizie, deși aceasta a susținut că acest Botoagă nu a prestat efectiv muncă în sensul cerut de legiuitor. Față de considerentele expuse mai sus, intimata petentă a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 223 C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin decizia nr.15 din 07.01.2015 pronunțată de Tribunalul G. - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/318/2013, s-a admis apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă, în contradictoriu cu intimata petentă ., a fost modificată sentința civilă nr.522 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._/318/2013 și s-a respins plângerea contravențională formulată de intimata petentă ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 25.06.2013. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a apreciat că, deși instanța de fond a considerat că fapta contravențională a fost săvârșită, aprecierea în sensul că, aceasta nu prezintă un pericol social ridicat sau împrejurările în care a fost săvârșită această faptă, au condus instanța la înlocuirea amenzii cu avertismentul. Așadar apreciază că soluția dată de instanță este greșită, că fapta contravențională în maniera în care a fost săvârșită nu conduce la o astfel de soluție întrucât declarația persoanei găsite la lucru este că lucra din data de 20.05.2013 și nu rezultă din nici o probă această declarație a fost dată prin intimidare și că în nici un caz nu se poate înțelege că acesta se afla pe acoperișul unui imobil pentru a se întâlni cu administratorul societății în vederea unor discuții pentru o eventuală reangajare. Rezultă că fapta contravențională a fost săvârșită așa cum a fost menționată în procesul verbal de contravenție și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită în nici un caz nu conduc la concluzia că amenda trebuie înlocuită cu avertismentul, așadar agentul constatator a procedat corect când a încheiat procesul verbal de contravenție și a dispus sancționarea cu amendă de 10.000 lei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că se invocă în cadrul contestației în anulare dispozițiile art.503 alin.2 pct.2 NCPC, și anume, atunci când hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale. Din conținutul contestației în anulare prezentat mai sus, instanța constată că nu există niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.503 alin.2 NCPC pentru declanșarea acestei căi extraordinare de atac, contestatoarea invocând o reapreciere a întreg materialul probator administrat la instanța de fond, precum și la instanța de apel, reapreciere ce este inadmisibilă în calea de atac extraordinară de față, întrucât nu există posibilitatea de a se proceda la o nouă judecare pe fond și la o nouă reanalizare a apelului, ambele cicluri procesuale fiind soluționate cu respectarea normelor de ordine publică și cu verificarea tuturor motivelor de apel invocate în condițiile art.476-478 NCPC.
De altfel, din considerentele deciziei atacate rezultă că s-au avut în vedere toate aspectele invocate de contestatoare în plângerea contravențională și în întâmpinarea formulată la instanța de apel, acestea au fost analizate în condițiile art.466 și următoarele NCPC care pot fi încadrate într-un singur motiv de schimbare a hotărârii, respectiv motivul de netemeinicie a hotărârii instanței de fond privind reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicată de agentul constatator cu încălcarea principiului proporționalității, raportat la prevederile art.5, 7, 21, și 38 OG nr.2/2001 și la convingerea pe care și-a format-o în sensul că petenta nu va mai repeta fapta, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale, reținându-se astfel asupra neconcordanței între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, împrejurările, scopul și urmarea comiterii faptei.
În speță, contestația în anulare formulată de contestatoare în condițiile art.503 alin.2 pct.2 NCPC depășește cadrul procesual prevăzut de aceste dispoziții, invocându-se aspecte ce țin de administrarea probatoriilor, precum și de interpretarea celor invocate de contestatoare la instanța de fond, deși obiectul căii extraordinare de atac promovată îl reprezintă doar hotărârile definitive pronunțate de instanțele de apel a căror dezlegare dată apelurilor s-ar datora unei erori materiale.
Se constată că deși nu a fost invocată de contestatoare, din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de apel a fost competentă în soluționarea cauzei, că apelul a fost soluționat prin admiterea, schimbarea soluției instanței de fond și pe fond s-a dispus respingerea plângerii contravenționale, această soluție nefiind rezultatul unei erori materiale, ci ca urmare a unei noi interpretări și reaprecieri a întregului probatoriu administrat, iar din considerentele deciziei rezultă că au fost analizate toate motivele de apel invocate, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a invocat alte excepții sau alte cereri pe care instanța de apel din greșeală să fi omis a se pronunța, împreună cu toate mijloacele de apărare invocate atât la fond, cât și în apel.
Instanța de apel, în raport de motivul de apel de netemeinicie a hotărârii instanței de fond privind reindividualizarea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 10.000 lei în sancțiunea avertismentului, precum și în raport de efectul devolutiv al căii ordinare de atac ce determină o nouă judecată asupra fondului, a statuat atât în fapt, cât și în drept asupra tuturor problemelor dezbătute în primă instanță, ceea ce a determinat o rejudecare a fondului în limitele reglementate de art.477 și 478 NCPC.
În ceea ce privește noțiunea de „eroare materială” în jurisprudență s-a stabilit că textul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi termenul de introducere al căii de atac sau lipsa timbrării căii de atac, eroare care trebuie să fie evidentă în legătură cu aspectele de procedură ale soluționării căii de atac, și nu greșeli de judecată, respectiv de reapreciere a probelor, de reinterpretare a faptelor ori a unor dispozițiile legale avute în vedere de instanța de apel la momentul soluționării căii de atac.
În raport de aceste considerente și având în vedere aspectele de fapt și de drept menționate, tribunalul urmează să respingă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art.503 și următoarele NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea . cu sediul în Târgu-J., ., ap.9, ., împotriva deciziei nr.15 din 07.01.2015, pronunțată de Tribunalul G. - secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._/318/2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G., cu sediul în Tg-J., .. 154, jud. G., ca nefondată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2015, la Tribunalul G..
Președinte, A. S. S. | Judecător, O. C. S. | |
Grefier, N. C. |
Red. ASS/Tehored.N.C.
4 ex./Jud.fond. S.I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1162/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1428/2015.... → |
|---|
