Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1162/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1162/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 16333/318/2013
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1162/2015
Ședința publică din 05 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015 în cauza privind judecarea apelului declarat de apelantul petent B. C. împotriva sentinței civile nr. 4328 din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul P. Comunei R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 aprilie 2015, când la cererea reprezentantului intimatului, pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 05 mai 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4328 din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului intimatului de a aplica sancțiunea contravențională și excepția autorității de lucru judecat, excepții formulate de către petent. A fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimatul P. Comunei R..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului intimatului de a aplica sancțiunea contravențională, că s-a aplicat sancțiunea contravențională ținând cont de faptul că petentul nu a respectat prevederile autorizației de construire nr. 59/26.06.2008 și a proiectului tehnic, executând construcția pe un alt amplasament față de cel trasat în proiectul tehnic nr. 267/2008 și față de autorizația de construire nr. 59/26.06.2008.
Practic, gardul edificat de către petent așa după cum rezultă și din fotografia depusă la dosar de către expert în răspunsul la obiecțiuni, nu reprezintă o construcție finalizată, dreptul intimatului fiind prescris numai în termen de 2 ani de la data finalizării construcției ceea ce nu este în cazul. Potrivit art. 37 alin.5 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege…”.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a respins-o cu motivarea că, în cauză, nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză cu litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu J., litigiu prin care reclamantele P. M. și Ș. A. au solicitat instanței ca pârâtul B. C. să fie obligat să ridice de pe terenul proprietatea reclamantelor gardul edificat cu lungimea de 12,23 m, litigiu finalizat prin decizia civilă nr. 270/30.06.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Pe fondul cauzei, instanța a respins plângerea contravențională cu următoarea motivare.
Autorizația de construire a fost emisă la data de 26.06.2008 având la bază proiectul tehnic întocmit de către .. și înregistrat sub nr. 267/2008 respectiv memoriul tehnic general, planul de situație și planul de amplasament și delimitare a imobilului ce cuprinde coordonatele topometrice ale terenului ce urma a fi împrejmuit. În baza autorizației de construire petentul a început edificarea lucrărilor, însă fără a respecta amplasamentul stabilit la întocmirea proiectului tehnic, ieșind din aliniamentul prevăzut în planul de amplasament și delimitare a imobilului înspre Drumul Comunal DC 13A pe toată lățimea imobilului.
În condițiile în care, la baza emiterii autorizației de construire a stat un plan de amplasament și delimitare în care au fost prevăzute coordonatele topometrice ale imobilului, petentul avea obligația, anterior începerii lucrărilor, de a trasa aliniamentul lucrărilor ce urmează a fi edificate astfel încât să nu se abată de la prevederile documentației tehnice. Acest lucru nu a fost făcut de către petent cu toate că, în timpul execuției fundației și a elevației i s-a pus în vedere că nu respectă prevederile proiectului tehnic.
În acest sens i-au fost comunicate petentului mai multe adrese și au fost încheiate note de constatare în care au fost evidențiate aspectele nelegale, însă până la data încheierii procesului-verbal de contravenție a refuzat să intre in legalitate.
Și din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul pe care se află amplasat gardul edificat de către petent aparține domeniului public și nu petentului, gardul nefiind amplasat conform proiectului nr. 267/2008, autorizației de construire nr. 59/26.06.2008 și certificatului de urbanism nr. 75/06.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul Boțea C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu trimitere la prevederile art. 488, alin. 1, pct. 5, pct. 7, pct. 8 din Codul de procedură civilă.
În motivele scrise de apel a considerat că hotărârea judecătorească pronunțată în acest dosar de către instanța de fond de la Judecătoria Târgu J. este nulă datorită faptului că la pagina 83 din dosarul instanței de fond este o cerere depusă prin registratură în data de 09.06.2014, cerere de recuzare prin care îi solicita în principal președintelui completului de judecată să se abțină deoarece acesta mai judecase o cauză ce avea același obiect, respectiv dosarul nr._, solicitând în prima fază să se atașeze acest dosar, iar ulterior a depus în acest sens hotărârile judecătorești la dosar cu note de ședință.
Că, deși a solicitat la termenul din 12.06.2014 să se discute această cerere de recuzare domnul judecător a spus că o invoce în apel dacă dorește, deoarece pentru dumnealui nu există o astfel de cerere la dosarul cauzei.
În concluzie a solicitat admiterea apelului pe prevederile invocate și trimiterea cauzei la rejudecare la instanța de la Judecătoria Târgu J..
Că, așa cum se poate observa nici personal și nici prin avocat n-a invocat „excepția autorității de lucru judecat” ci a invocat „autoritatea de lucru judecat”.
În acest sens, a arătat că invocă în fața instanței de judecată „autoritatea de lucru judecat” în sensul că, cu privire la amplasamentul acestui gard s-a stabilit cu puterea lucrului judecat în cauza ce formează dosarul nr. 7882/2009 că acest gard a fost edificat în anul 2008 pe proprietatea acestuia, conform Deciziei civile nr. 270/2011 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1237/2011 a Curții de Apel C..
De aceea, a solicitat și solicită în continuare atașarea dosarului nr._ .
Mai mult, Instituția Prefectului, răspunde prin adresa nr._/05.09.2012 la solicitarea sa că Primăria R., în special Serviciul de Urbanism din cadrul Primăriei R. trebuie și este obligată să respecte dispozitivul hotărârii judecătorești 270/2011.
Având în vedere toate aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului și să se constatate că există „autoritate de lucru judecat” casând hotărârea judecătorească apelată și să se admită acțiunea.
Așa cum se poate observa a contestat la instanța de la Judecătoria Târgu J. procesul-verbal de contravenție nr. 6057/17.10.2013 încheiat de Primăria R. prin care a fost amendat cu suma de 3000 de lei, fiind obligat să-și mute gardul construit în anul 2008.
A depus acte și a arătat instanței de fond că înainte de a construi gardul, în anul 2008 a făcut un proiect de construcție și a obținut autorizație de construire după ce i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 75/2008.
Prin răspunsul la întâmpinare, a arătat instanței că după obținerea acestor acte l-a chemat prima dată pe tehnicianul Tașcău V. G. cu care a stabilit exact linia pe care trebuia construit gardul, iar atunci când gardul era în faza de cofraj - se săpase șanțul, l-a chemat din nou pe același tehnician Tașcău V. G., care după ce a observat actele și pe unde trebuia construit gardul în teren a spus că este bine și că poate construi deoarece nu este nici o problemă. Că mai mult atât acest tehnician cât și primarul, au trecut în anul 2008 de nenumărate ori prin fața acestui gard și nu au avut nimic de obiectat.
A construit acest gard pe proprietatea sa așa cum este în prezent dar nu l-a putut termina datorită unor evenimente neprevăzute. Că acest gard l-a construit pe amplasamentul vechiului gard de lemn care putrezise și se dărâmase.
Mai arată că în anul 2009 o vecină, P. V. M., l-a dat în judecată la Judecătoria Târgu J. solicitând să fie obligat să strice gardul deoarece l-ar fi construit pe terenul proprietatea acesteia.
În urma expertizei tehnico-judiciare făcute în dosarul nr._ în faza apelului de către domnul G. R. s-a stabilit clar că a construit gardul pe proprietatea sa la o distanță de 1 m -1,5 m de domeniul public.
Pentru a ajunge la această concluzie domnul expert G. R. a măsurat atât proprietatea reclamantei P. V. M. cât și proprietatea sa.
Atunci când a văzut că pierde, în timpul judecării procesului, P. M. a formulat o adresă către Primăria R., iar de la această instituție s-a făcut o Notă de constatare nr. 3963/19.07.2011, fără ca cineva să îl anunțe pentru a fi prezent și fără să i se prezinte comisia la fața locului.
Mai arată că la dosarul cauzei a apărut adresa nr. 4616/08.08.2012 prin care i se punea în vedere să dărâme gardul deoarece îl construise pe proprietate publică.
În același an a formulat o sesizare la instituția prefectului prin care îi aducea la cunoștință de abuzurile pe care le fac primarul și angajații din cadrul Primăriei R. iar prin adresa nr._/05.09.2012 prefectul îi răspunde în spiritul legii că angajații primăriei sunt obligați să respecte Decizia civilă nr. 270/2011.
În anul 2013, probabil tot din birou s-a mai fabricat de către comisia din act o notă de constatare unde se menționează că a refuzat să semneze, dar în realitate nu a fost anunțat și nu a văzut nici o comisie.
Solicită a se observa că tehnicianul Tașcău V. G. este prezent ca membru al comisiei în cele două acte de constatare, aceeași persoană care în anul 2008 s-a deplasat la solicitarea sa de două ori în teren și a constatat că aliniamentul pe care trebuia să construiască gardul este corect, acest aliniament aflându-se pe proprietatea sa.
În perioada 2008-2012 petentul nu a primit nici o notificare din partea salariaților din cadrul Primăriei R., iar acest aspect reiese atât din actele dosarului cât și din răspunsul expertului inginer G. M., desemnat expert în această cauză, care la punctul 5 din raport precizează clar la acest obiectiv consemnat de către instanța de judecată că nu a observat depusă de pârâtă existența vreunei somații de la primărie către petent pe perioada 2008-2012.
De asemenea, a invocat și prevederile Deciziei civile nr. 7/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, iar despre această decizie de care instanța de fond de la Judecătoria Târgu J. nu a ținut cont și nici nu amintește.
În ceea ce îl privește pe expertul G. M. consideră că acesta trebuia să identifice terenul petentului iar după aceea să stabilească dacă gardul este edificat pe terenul său sau pe proprietate publică. În loc să facă acest lucru, domnul expert a măsurat lungimea și lățimea gardului, după care a plecat, astfel că domnul expert nu a respectat indicațiile instanței de fond cu privire la obiectivele trasate. De asemenea, domnul expert nu a răspuns concret nici la obiecțiunile pe care le-a formulat. Ulterior a înțeles de ce domnul expert și-a bătut joc făcând o expertiză în favoarea primarului comunei R., acesta fiind coleg de partid cu acesta (sunt membri PNL).
Că, dacă ar fi să construiască gardul din nou, conform măsurătorilor (domnului expert G. ar trebui într-un capăt (punctul „A” 5,24 m) să treacă și peste șanțul ce formează fosta albie a pârâului. în această situație i s-ar diminua suprafața proprietății cu 82 mp unde se găsește teiul, dudul și nucul care de sute de ani au aparținut soacrei acestuia, aceasta fiind evidențiată și de către expertul G. R. în schița anexa 3. De asemenea și în celălalt capăt (punctul „b”, 1,57 m) ar trebui să intre pe proprietatea sa.
Fiind de bună credință a depus la dosarul cauzei ca să vină în sprijinul instanței de judecată și fotografii din care se poate observa clar ce distanță există între drum și gard și unde se află amplasat gardul.
Mai precizează că gardul l-a construit în regie proprie fiind ajutat de rude și nu a avut angajată vreo societate de construcții, astfel că nu se pot aplica prevederile art. 37, alin. 5 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, fiind aplicabile prevederile Deciziei nr. 7/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 84/2001, care sunt și obligatorii.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 4328/2014 a instanței de fond și să se admită plângerea contravențională în sensul anulării procesului-verbal emis de Primăria R. și exonerarea de la plata amenzii.
Prin întâmpinarea depusă intimatul P. Comunei R. a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantul-petent, menținerea sentinței civile nr. 4328/2014 pronunțata de către Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ prin care a fost respinsa plângerea formulata de către petentul B. C. și menținut procesul-verbal de contravenție nr. 6054/17.10.2013 și implicit măsurile dispuse prin intermediul acestuia respectiv sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei, precum și sancțiunile complementare privind . desființarea construcției edificate în mod nelegal prin nerespectarea prevederilor autorizației de construire și a proiectului tehnic și eliberarea zonei de siguranță și zonei de protecție a drumului comunal DC 131 A.
În fapt arată că prin plângerea adresată instanței petentul a contestat procesul-verbal de contravenție invocând în esență faptul că deține autorizație de construire pentru lucrările aflate în curs de execuție, că respectă prevederile acesteia și că gardul aflat în curs de execuție este edificat cu respectarea aliniamentului celorlalte garduri aflate în vecinătatea proprietății dumnealui.
Față de apelul declarat de către apelantul petent arată că acesta este nefondat, apelantul invocând o . aspecte neinvocate în fața instanței de fond, respectiv autoritatea de lucru judecat făcând trimitere la un dosar care în mod evident nu are același obiect, cauză și părți. În cauza de față apelantul petent contestă un proces-verbal de contravenție încheiat de către P. comunei R. ca urmare a nerespectării unei autorizații de construire, nici-o altă cauză cu acest obiect nemaifiind pe rolul instanței de judecată cu excepția celei de față.
Mai arată că s-a invocat atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel un aspect referitor la confirmarea, din partea angajaților Primăriei Comunei R. cu privire la corectitudinea amplasamentului gardului edificat, însă fără a fi probată această susținere. Mai precizează că la terenul în cauză din partea Primăriei R., anterior edificării gardului, s-au mai deplasat comisii la fața locului indicându-i-se apelantului petent limitele corecte ale acestui teren așa cum au fost menționate în titlul de proprietate și în procesul-verbal de punere în posesie, conform schiței anexă la procesul-verbal de punere în posesie. Indiferent ce schițe invocă apelantul petent, întocmite în alte cauze, de către diferiți experți, edificatoare este schița la procesul-verbal de punere în posesie care indică clar amplasamentul terenului aflat în proprietatea apelantului petent și care conform concluziilor raportului de expertiza întocmit în cauză de către expertul G. M. se afla mai la nord de aliniamentul gardului edificat de către apelantul petent. Practic acesta depășește limitele proprietății sale, spre sud, spre drumul comunal ; DC 131 A, aspect sesizat de către expert în răspunsul la obiectivul nr. 9 al expertizei efectuate în cauză, unde concluzionează că „Gardul este situat spre sud față de linia de sud a terenului având număr cadastral 1231 cu distanta de 5.24 m - măsurată în punctul "a", respectiv cu distanta de 1.57 m - măsurata in punctul "b".
A arătat instanței de fond că, față de susținerea petentului privind respectarea autorizației de construire, autorizația de construire a fost emisă la data de 26.06.2008 având la bază proiectul tehnic întocmit de către .. și înregistrat sub nr. 267/2008 respectiv memoriul tehnic general, planul de situație și planul de amplasament și delimitare a imobilului ce cuprinde coordonatele topometrice ale terenului ce urmează a fi împrejmuit. În baza autorizației de construire petentul a început edificarea lucrărilor, însă fără a respecta amplasamentul stabilit la întocmirea proiectului tehnic, ieșind din aliniamentul prevăzut în planul de amplasament și delimitare a imobilului înspre Drumul Comunal DC 131A pe toată lățimea imobilului.
În condițiile în care, la baza emiterii autorizației de construire a stat un plan de amplasament și delimitare în care au fost prevăzute coordonatele topometrice ale imobilului, petentul avea obligația, anterior începerii lucrărilor, de a trasa aliniamentul lucrărilor ce urmează a fi edificate astfel încât, să nu se abată de la prevederile documentației tehnice. Acest lucru nu a fost făcut de către petent cu toate că, în timpul execuției fundației și a elevației i s-a pus în vedere că nu respectă prevederile proiectului tehnic. În acest sens i-au fost comunicate mai multe adrese și au fost încheiate note de constatare în care a fost evidențiate aspectele nelegale, însă până la data încheierii procesului-verbal de contravenție petentul a refuzat să intre în legalitate. Așadar susținerea acestuia cum că din anul 2008 și până la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat nu a fost "deranjat de către primar sau de către un alt salariat al primăriei" este nereală, existând numeroase încercări pentru a-1 determina pe acesta să intre în legalitate în privința amplasamentului gardului, încercări soldate cu refuzul categoric al acestuia.
În concluzie a solicitat respingerea apelului formulat și să se mențină sentința apelată ca fiind temeinică și legală.
În drept a invocat prevederile ar. 205 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă precum și cele ale Legii nr. 50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Apelantul petent B. C. a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aceleași apărări ca cele arătate prin cererea de apel.
Conform art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 24.02.2015, fiind citate părțile.
Instanța de apel a dispus atașarea, spre observare a dosarului nr._ în care Judecătoria Târgu J. a pronunțat sentința nr. 7532/12.11.2010, definitivă prin decizia nr. 270/30.06.2009 a Tribunalului Gorj și irevocabilă prin decizia nr. 1237/28.09.2011 a Curții de Apel C..
La data de 28.04.2015 P. Comunei R. - C. G. A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantul-petent, menținerea sentinței civile nr. 4328/2014 pronunțată de către Judecătoria Târgu J. în dosarul civil nr._ prin care a fost respinsa plângerea formulata de către petentul B. C. și menținut procesul-verbal de contravenție nr. 6054/17.10.2013 și implicit măsurile dispuse prin intermediul acestuia respectiv sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei precum și sancțiunile complementare privind . desființarea construcției edificate în mod nelegal prin nerespectarea prevederilor autorizației de construire și a proiectului tehnic și eliberarea zonei de siguranța si zonei de protecție a drumului comunal DC 131 A.
Consideră că este evidentă reaua credință a apelantului la momentul edificării gardului, care nu depășește limitele dintr-o eroare de poziționare ci în mod evident se amplasează cu coltul sud-vestic al terenului, mai la sud cu 5,2 metri, iar cu coltul sud-estic al proprietății se deplasează mai la sud cu 1.52 metri. În mod evident, prin edificarea acestui gard se intenționa acapararea a cât mai mult teren în perimetrul său fără să se țină cont că prin aceasta pe de o parte sunt depășite limitele autorizației de construire, iar pe de altă parte se încalcă dreptul de proprietate al altor proprietari (.> Apelul este nefondat.
Analizând apelul declarat, în raport de probatoriul administrat și criticile invocate, tribunalul reține că prin procesul-verbal de constatarea contravențiilor nr. 6054/17.10.2013 apelantul-petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei în baza art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 reținându-se în sarcina sa că are în execuție o construcție „împrejmuire teren” aflată în stadiul de elevație decofrată cu înălțimea de aproximativ 60 cm., cu o lungime de aproximativ 37 metri, grosime de aproximativ 20 cm., 14 stâlpi de fier, în care este prevăzută o poartă de acces în lungime de 3,40 metri și o portiță cu lungimea de aproximativ 70 cm., că nu a respectat prevederile autorizației de construire nr. 59/26.06.2008 și ale proiectului tehnic nr. 267/2008, executând construcția pe un alt amplasament, pe marginile Drumului Comunal 131A, afectând zona de siguranță și de protecție. În baza art. 28 alin.(3) din același act normativ s-a dispus . desființarea construcției.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că procesul-verbal contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal nu fost așadar înlăturată, starea de fapt reținută de agentul constatator și de instanța de fond fiind confirmată prin probatoriul administrat la solicitarea părților.
Astfel, din probatoriul administrat rezultă că la solicitarea petentului a fost eliberată autorizația de construire nr. 59 din data de 26.06.2008, având la bază proiectul tehnic întocmit de către .. și înregistrat sub nr. 267/2008 respectiv memoriul tehnic general, planul de situație și planul de amplasament și delimitare a imobilului ce cuprinde coordonatele topometrice ale terenului ce urma a fi împrejmuit. În baza autorizației de construire petentul a început edificarea lucrărilor, însă fără a respecta amplasamentul stabilit la întocmirea proiectului tehnic, ieșind din aliniamentul prevăzut în planul de amplasament și delimitare a imobilului înspre Drumul Comunal DC 113A pe toată lățimea imobilului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul pe care se află amplasat gardul edificat de către petent aparține domeniului public, gardul nefiind amplasat conform proiectului nr. 267/2008, autorizației de construire nr. 59/26.06.2008 și certificatului de urbanism nr. 75/06.06.2008.
Petentul nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.
Motivele de apel invocate de petent nu sunt întemeiate.
Referitor la motivul referitor la nulitatea hotărârii apelate ca urmare a faptului că la instanța de fond nu a fost soluționată cererea de recuzare formulată în cursul judecății împotriva președintelui completului de judecată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu J. la data de 03.06.2014 petentul a depus la dosarul nr._ o copie a sentinței civile nr. 7532/2010 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ de către același complet de judecată, sentință definitivă și irevocabilă, modificată în calea de atac a apelului în favoare petentului din cauza de față și a solicitat președintelui completului de judecată să se abțină de la judecarea în continuare a cauzei.
Din analiza cererii formulate de petent tribunalul constată că simpla solicitare ca judecătorul cauzei să se abțină de la soluționare nu poate fi considerată ca fiind o cerere de recuzare a acestuia.
Cu privire la motivul de apel referitor la autoritatea de lucru judecat constând în aceea că în cauza ce formează dosarului nr. 7882/2009 s-a stabilit că gardul în litigiu a fost edificat în anul 2008 pe proprietatea petentului, tribunalul reține;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu J. sub nr._ reclamantele P. M. și Ș. A. au solicitat instanței să fie obligat pârâtul B. C. să ridice de pe terenul proprietatea reclamantelor gardul edificat cu lungimea de 12,23 m, iar în caz de refuz al pârâtului să fie abilitate reclamantele să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 7532 din data de 12.11.2010 a fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară. A fost obligat pârâtul să ridice de pe terenul proprietatea reclamantelor gardul edificat cu lungimea de 12,23 m identificat în raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I., iar în caz de refuz al pârâtului au fost abilitate reclamantele să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 270/30.06.2011 a admis apelul civil declarat de apelantul pârât B. C. împotriva sentinței civile nr. 7532 din data de 12.11.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea privind obligația de a face. Această hotărâre este irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către reclamante, potrivit deciziei nr. 1237/28.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
Din analiza celor expuse se reține că cele două cauze la care face referire petentul și în care are calitatea de parte au obiect diferit, dosarul nr._ având ca obiect obligația de a face, iar dosarul pendinte are ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției, părți diferite, în prima cauză părți fiind P. M. și Ș. A. în contradictoriu cu B. C. și cauze diferite.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocată, tribunalul constată că prin sentința nr. 7532 din 12.11.2010 a Judecătoriei Târgu J. a fost soluționată o acțiune în obligația de a face și nu o acțiune în constatare sau în realizare a dreptului de proprietate al petentului cu referire la terenul pe care a fost edificat, începând cu anul 2008, gardul în litigiu, nefinalizat nici în prezent.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei judecăți se pune în discuție amplasamentul gardului cu respectarea autorizației de construire eliberată de intimată pe baza certificatului de urbanism și a memoriului tehnic întocmit în cauză și nu se repune în discuție situația soluționată definitiv prin sentința nr. 7532 din 12.11.2010 a Judecătoriei Târgu J..
În această situație nu se poate reține că acest al doilea proces are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, între alte părți, întrucât numai în relația dintre părți prezumția puterii de lucru judecat are caracter absolut și înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Nici motivul de apel referitor la termenul în care se poate constata contravenția prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 nu poate fi reținut.
Potrivit Deciziei nr. 7/2000 pronunțată de Curtea Supremă e Justiție, Secțiile Unite în recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
În cauza de față construcția gardului în litigiu nu a fost finalizată, aspect recunoscut și de reclamant prin motivele de apel, acesta susținând că a construit gardul pe proprietatea sa dar nu l-a putut termina datorită unor evenimente neprevăzute. Așa fiind, încât fapta a fost săvârșită și sancțiunea aplicată în termen, acesta fiind potrivit Deciziei nr. 7/2000 a Curții Supreme de Justiție data constatării contravenției, 17.10.2013.
Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, instanța de apel apreciază și că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petentul a fost sancționat.
Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea garanțiilor procesuale statuate de jurisprudența și legislația CEDO în materie, cu mențiunea că prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul a fost răsturnată indubitabil prin probele produse de intimată și administrate nemijlocit de instanță.
În considerarea celor expuse apelul se privește ca nefundat și urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent B. C., CNP_5, cu domiciliul în Comuna R., . împotriva sentinței civile nr. 4328 din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul P. Comunei R. având sediul în Comuna R., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 mai 2015.
Președinte, M. C. S. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. L.M./ tehn. E.B.
4 ex./ 05 iunie 2015
J.fond M.D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1325/2015.... → |
|---|
