Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 266/263/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 151/2015
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: A. - M. N.
Grefier: L. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 956 din 06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. Ș., având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 NCPC tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 956 din 06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de reclamantul M. Ș., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul - verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.01.2014 de Poliția municipiului Motru cu sancțiunea "avertisment".
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că prin procesul - verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.01.2014 de Poliția municipiului Motru, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003, pentru fapta prevăzută de art. 52 lit. a și art. 60 lit. f din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de administrator al .. nu a luat măsuri de dotare cu sisteme de pază a cafe - barului situat în Motru, . a favorizat ca, în noaptea de 07/08.01.2014, autori necunoscuți să sustragă o plasmă.
Procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 31.01.2014.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 52 alin. 1 lit. a din Legea nr. 333/2003, „conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu.” Conform art. 60 alin. 1 lit. f din același act normativ constituie contravenție, neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 52 și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei (art. 61 lit. b).
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia actului de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, și a reținut, sub aspectul legalității că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu.
Prin plângerea formulată, petentul a invocat faptul că agentul constatator nu i-a asigurat dreptul de a achita amenda în termenul de 24 de ore de la întocmirea procesului - verbal. Față de această susținere, instanța a apreciat că petentul a urmărit să invoce nerespectarea dispozițiilor art. 28 art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc posibilitatea contravenientului de a achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului - verbal ori, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, despre care agentul constatator trebuie să facă mențiune în cuprinsul procesului-verbal. Instanța reține că, pentru a fi acordată, această posibilitate trebuie menționată expres în actul normativ de stabilire a contravențiilor, potrivit art. 28 alin. 1 teza a II-a. Or, în cuprinsul Legii nr. 333/2003, în temeiul căreia a fost aplicată sancțiunea, nu se prevede această posibilitate, astfel că agentul constatator a procedat în mod corect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat reiese că procesul - verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrarie.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză a reieșit că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității.
Instanța a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 “Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora.” Art. 4 din același act normativ prevede că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).
Având în vedere dispozițiile legale menționate și probele administrate, s-a reținut așadar că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul - verbal este temeinic, făcând pe deplin dovada existenței faptei contravenționale, precum și a faptului că a fost săvârșită de contestator.
Având în vederea criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ținând seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, instanța a apreciat însă că sancțiunea amenzii contravenționale este mult prea aspră.
Pe de altă parte, instanța a reținut că scopul regimului sancționator în materie contravențională este în primul rând de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi fapte, apreciind astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții de către petent, în condițiile în care, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se reține că acesta a luat măsuri pentru asigurarea pazei localului respectiv, prin montarea unui sistem de supraveghere video și încheierea unui contract cu o societate specializată de pază.
Pentru aceste motive, a admis în parte a plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2000 lei aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
Din probele administrate a rezultat că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat cu amendă.
S-a apreciat că fapta săvârșită, prevăzută de Legea nr. 333/2003, nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Regimul sancționator sever stabilit de legiuitor pentru astfel de fapte, în scopul protejării patrimoniului persoanelor juridice, confirmă susținerea lor.
Consideră că trebuie avută în vedere și atitudinea duplicitară a petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În condițiile date, fiind greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30 alin. 2 din același act normativ, intimata I.P.J. Gorj este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru apelul de față.
În baza art. 411 alin 1 pct. 2 teza a doua C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.11.2014, intimatul petent a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
S-a susținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că scopul aplicării sancțiunilor este preponderent educativ și nu represiv, astfel încât sancțiunea aplicată lui apare ca disproporționat de mare în raport de gradul de pericol social precum și urmările produse, apreciind că în speță aplicarea unui avertisment este suficientă pentru sancționarea comportamentului prohibit al petentului.
Jurisprudența CEDO a statuat că între apărarea dreptului la proprietate și cerințele interesului general trebuie să domnească un just echilibru - cauza Hentrich/Franța, (hotărârea din 03 iulie 1995), precum și aceea de a nu se impune o povară excesivă, trebuind reținut în virtutea principiului de proporționalitate, ridicat la rang de principiu general al dreptului comunitar, că legalitatea unei reglementări este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poți alege din mai multe măsuri corespunzătoare, se impune recurgerea la cea mai puțin constrângătoare (Hotărârea Industriaș Pesqueras/Comisie 24.04.1996, NMB s.a/Comisie 22.01.1997).
În legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „în cazul în care fapta este de o gravitate redusă" se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată „și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune", așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
S-a susținut prin întâmpinare că au fost luate măsuri pentru asigurarea pazei localului respectiv prin montarea unui sistem de supraveghere video și prin încheierea unui contract cu o societate specializată de pază.
Mai mult decât atât, deposedarea bunului și înregistrarea unei pierderi în patrimoniul societății și implicit în patrimoniul petentului este de natură să atingă scopul regimului sancționator în materie contravenționala, respectiv cel de reeducare și de prevenire de săvârșire de noi fapte, aspect care denotă și din măsurile luate ulterior.
Pe cale de consecință, în considerarea celor expuse, văzând în drept prevederile O.G. nr. 2/2001 cu modificări, s-a solicitat respingerea apelului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. civ.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/08.01.2014, petentul M. Ș. a fost sancționat cu amendă în valoare de 2000 lei, în calitate de administrator al .., întrucât nu a luat măsuri de dotare cu sisteme de pază a barului situat în localitatea Motru, fapt ce a permis ca autori necunoscuți să forțeze încuietoarea ușii confecționate din termopan și să pătrundă în cafe – bar.
Ulterior, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 138/01.04.2014, prin care s-a îndeplinit de către firmă obligația încălcată, astfel încât măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment este adecvată, față de urmările faptei contravenționale, care a avut ca urmare principală păgubirea persoanei sancționate.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Așadar, instanța apreciază nefondată susținerea apelantului referitoare la regimul sancționator sever impus de legiuitor, acesta neîmpiedicând aplicarea prevederilor enunțate privind individualizarea sancțiunii.
Conform art. 7 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale; avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Acest tip de sancțiune principală este enunțat alături de amenda contravențională prin art. 5 din O.G. nr. 2/2001 și poate fi aplicată din oficiu de către instanță, raportat la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care susținerile apelantului privind atitudinea duplicitară a petentului referitoare la aplicarea sancțiunii mai blânde nu sunt relevante.
Prin urmare, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va dispune respingerea apelului ca nefondat, în temeiul art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în mun. Tg – J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 956 din 06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. Ș., având CNP_, domiciliat în oraș Motru, .. 1, ., etaj 2, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. B. | Judecător, A. M. N. | |
Grefier, L. C. |
Red. A.M.N./tehn.a E.B.
29 ianuarie 2015/4 ex.
Jud. fond IGS
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 597/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2015.... → |
|---|
