Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1009/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1009/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1224/263/2014
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1009
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, împotriva sentinței civile nr.1872 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator V. V. asistat de avocat J. I. L. pentru intimata petentă . apelanta intimata IPJ Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata petentă a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Avocat J. I. L. pentru intimata petentă având cuvântul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, apreciind că, fapta prezintă un grad de pericol redus, în speță comportamentul neadecvat a aparținut proprietarului autoutilitarei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1872 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea formulată de . sediul în Bumbești – J., Al. Nufărului, ., Jud. Gorj ,în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE GORJ, cu sediul în mun. Tg-J., Jud. Gorj .
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.05.2014 cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar_ . formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.05.2014, solicitând admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii amendă cu sancțiunea avertisment, precum și anularea sancțiunii imobilizării dispusă în baza art.17 alin. 1 din HG 69/2012 a auto cu nr. de înmatriculare_ , precum și restituirea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare.
În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că la data de 20.05.2014 ora 12,50 a fost depistată în trafic pe DJ 671B Însurăței, mașina cu nr. de înmatriculare GLJ – 84- RVS ,proprietatea numitului F. C. ,condusă de martorul D. C. ,care transporta lemn de fag având copia conformă nr._ expirată din data de 23.04.2014.
Că, a făcut demersurile pentru ca numitul F. să obțină o copie conformă de pe licența eliberată de reclamantă având . nr._ care a expirat la data de 23.04.2014,pentru autospeciala cu nr. de înmatriculare GLJ - 84- RVS.
Că, de fapt nu a săvârșit fapta cu intenție ,culpa aparținând proprietarului mașinii care s-a aflat în eroare cu privire la valabilitatea licenței.
A mai arătat reclamanta că, întrucât fapta nu prezintă un grad redus de pericol ținând seama licența expirase doar cu o lună înainte ,solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/2002 și HG 69/2012.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei testimoniale ,probă încuviințată și administrată de instanță, în cauză fiind audiat martorul F. C..
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii reclamantul și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal, arătând că documentul de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 22 alin.2 C.proc.civ. și art.34 din OG 2/2001, instanța a dispus citarea martorului asistent D. C. ,în vederea audierii și a solicitat relații de la Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de conducere și înmatriculări vehicule Gorj .
Cu adresa nr._ din 20.11.2014 Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de conducere și înmatriculări vehicule Gorj a răspuns la solicitările instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.05.2014, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9000 lei, reținându-se că la data de 20.05.2014 a fost depistată în trafic autospeciala marca R. cu nr. de înmatriculare_ care circula pe DJ 671 B Însurăței ,având Copia Conformă Transportului de Mărfuri Contra Cost nr._ expirată din data de 23.04.2014.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a cercetat dacă în cauză sunt întrunite cerințele de formă ale procesului verbal de contravenție contestat, așa cum sunt impuse în mod imperativ de dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Observând procesul-verbal contravenție, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În privința temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Din probele administrate în cauză s-a reținut că autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea numitului F. C. și a fost închiriată societății reclamante . conform susținerilor proprietarului ce a fost ascultat ca martor în cauză.
S-a mai reținut că, societatea reclamantă a obținut licență de transport rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ a cărei copie conformă nr._ a avut o valabilitate de la 24.10.2013 la 23.04.2014 astfel că, la data de 20.05.2014 la care a fost oprită în trafic aceasta era expirată.
Din depoziția martorului D. C. ce conducea autoutilitara la data controlului s-a reținut că, deși acesta este angajatul reclamantei a plecat în cursă la solicitarea proprietarului mașinii și nu la solicitarea administratorului V. V..
A mai declarat martorul că, la momentul plecării în cursă, a avut convingerea că licența de transport este valabilă deoarece știa că aceasta are o valabilitate de un an.
În acest sens instanța reține că declarația martorului audiat în cauză nu poate fi reținută ca făcând o dovadă contrară celor menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție .
Față de acestea s-a constatat că reclamanta nu a facut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție contestat.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de reclamantă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, respectiv aspectul că transportul a fost efectuat la solicitarea proprietarului autoutilitarei și nu a reprezentanților reclamantei.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că, sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 9000 lei, este mult prea aspră prin raportare la împrejurările săvârșirii faptei, astfel că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 23 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat .
În consecință, instanța a admis în parte plângerea reclamantei și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 9000 lei și aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.05.2014 cu sancțiunea „avertismentului”, sancțiune care a fost pusă în executare prin atragerea atenției reclamantei asupra pericolului social al faptei săvârșite prin recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare, apelanta a arătat că din probele administrate a rezultat că petenta a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată cu amendă.
În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului. Regimul sancționator sever stabilit le legiuitor pentru astfel de fapte, în scopul protejării participanților la traficul rutier și disciplinării activității de transport rutier, confirmă susținerea sa.
În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul de stat, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă este scutită de lata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citată intimata petentă S.C VOCH1ȚOIU SRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta IPJ Gorj și păstrarea sentinței civile nr. 1872/28.11.2014 ca fiind temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că în fapt,, instanța de fond a apreciat în raport de probatoriul administrat în cauză (probă cu înscrisuri și depoziția martorului) că gradul de pericol social al faptei este redus și că în raport de acesta nu se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii.
Astfel, s-a observat de către instanța de fond că societatea petentă a obținut licență de transport rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și că această licență a fost obținută de societate după ce ea a fost închiriată de la proprietarul F. C..
Totodată, autoutilitara a fost folosită după expirarea licenței nu la solicitarea administratorului societății petente ci, dimpotrivă, la solicitarea proprietarului autoutilitarei.
În raport de cele reținute, folosirea autoutilitarei la solicitarea proprietarului, la doar o lună de la expirarea licenței, nu este normal să atragă aplicarea unei sancțiuni atât de aspre pentru societatea petentă și în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
A mai arătat intimata petentă că, dacă ar fi avut intenția de a eluda dispozițiile legale nu ar mai fi solicitat licența de transport și nici nu s-a reținut că autoutilitara a fost folosită în interesul societății după expirarea licenței de transport, a valabilității acesteia.
Instanța de fond a apreciat în mod just că sancțiunea avertismentului este de natură a atrage atenția intimatei petente asupra faptei și de a o determina să adoptăm pe viitor un comportament adecvat.
Faptul că un angajat al societății adoptă un comportament neadecvat fără ca societatea să aibă vreo implicare în influențarea acestui comportament nu poate să ducă la aplicarea unei sancțiuni atât de aspre.
În motivele de apel, apelanta a apreciat că nu s-ar impune aplicarea sancțiunii avertismentului datorită regimului sancționator sever stabilit de legiuitor în scopul protejării participanților la trafic și disciplinării activității de transport.
Pe de o parte, o astfel de faptă nu este de natură să aducă vreo atingere sau să creeze vreo stare de pericol participanților la trafic, iar pe de altă parte, regimul sancționator sever și disciplina activității de transport se apreciază în raport de circumstanțele fiecărei fapte în parte. De moment ce societatea petentă obținuse o licență de transport înseamnă că a înțeles să se conformeze regulilor privind disciplina activității de transport dar cum dispoziția de utilizare nu a aparținut reprezentantului societății petente atunci aprecierea gradului de pericol social redus a fost justă din partea instanței de fond.
În raport de cele arătate a solicitat respingerea apelului formulat de IPJ Gorj.
ÎN D., cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.pen.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, tribunalul urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
S-a apreciat de către instanța de fond că a fost săvârșită fapta contravențională menționată în procesul verbal de contravenție de către petentă, dar avându-se în vedere modalitățile de producere ale acestei fapte s-a dispus înlocuirea amenzii de 9000 lei cu avertismentul, din probatoriul administrat a reieșit că a plecat în cursă conducătorul autoutilitarei la solicitarea proprietarului acesteia și nu l-a solicitarea administratorului, adică a lui V. V., iar la momentul plecării acesta a avut convingerea că licența de transport era valabilă știindu-se că valabilitatea acesteia este de 1 an, s-a apreciat corect că pericolul social al faptei este redus și l-a individualizarea sancțiunii potrivit art. 21 alin.3 sancțiunea corespunzătoare este avertismentul și nu amenda.
Apelanta a arătat succint și fără argumente că fapta că nu are un pericol social redus și că nu se impunea aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul.
Tribunalul, consideră că instanța de fond a făcut o analiză atentă a faptei contravenționale menționată în procesul verbal de contravenție și în raport de această analiză și de probatoriul administrat a dedus corect că fapta săvârșită are un pericol social redus, iar aplicarea unei amenzii de 9000 lei este mare în raport cu modul de săvârșire al acestei fapte .
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.1872 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă .> cu sediul în oraș Bumbești J., .. 2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I/Tehnored.A.C.C.
Judecător fond. E. S. V.
4 ex./23 Aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1474/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1432/2015.... → |
|---|
