Obligaţia de a face. Sentința nr. 178/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 982/95/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 178
Ședința publică din 13 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii promovată de reclamantul Z. R. D., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Județul Gorj Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a învederat faptul că dosarul a fost repus pe rol, din oficiu.
Tribunalul din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin. 1 N.C.P.C. stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și excepții de invocat, tribunalul a considerat cauza în stare de judecat, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 21.02.2014, reclamantul Z. R. D. a chemat în judecată pârâta Instituția P. Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca MITSUBISHI cu . V_.
În motivarea cererii a arătat că, a achiziționat la data de 18.04.2012 autovehiculul marca MITSUBISHI cu . V_ din Irlanda, stat comunitar, autoturismul fiind înscris pentru prima dată în circulație în acest stat la data de 01.03.1991, dată la care i-au fost plătite toate taxele. A învederat faptul că a îndeplinit procedura prealabilă conform art 7 alin 1 din legea nr. 554/2004 prin cererea adresată pârâtei, răspunsul acesteia fiind unul negativ, potrivit adresei nr._/29.07.2013.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la înmatricularea definitivă fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca MITSUBISHI cu . V_.
A precizat faptul că, potrivit art. 555 dreptul de proprietate privată este definit ca fiind „dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Însă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale”.
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare. Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având în vedere că măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
Că, având în vedere că O.U.G. nr. 9/2013, privind timbral de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată și produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normativi. Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE, se pot constata următoarele:
O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute în Hotărârea dată de înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
O.U.G. nr. 9/2013 este în totala contradicție cu legislația UE, dar și eu legislația națională în vigoare.
Art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singura dată și anume:
Cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
La reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s~a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7.
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitata taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate”, astfel că, și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Prin urmare, aflându-ne într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr. 50/2008 republicată, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanța între prevederea interna și cea comunitara, a cărei analiza este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competenta instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme Interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, însuși art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la Ut. c și d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată.
Potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzută de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natura să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013.
Prin refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul condiționat de plata acestei taxe, se consideră parte vătămată fiindu-i încălcat dreptul de folosință pe care ăl are asupra acestui autovehicul, deoarece nu-l poate folosi dacă nu este înmatriculat.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea acțiunii raportat la cerințele art.1 l. 1,2 al. 2 și art.8 al. 1 din legea nr. 554/2004, republicată, raportat la art.148 ali.2 din Constituție și art.110 din TFU.
În drept, a invocat Constituția României, Noul Cod Civil,Codul de procedură fiscală, Convenția Europeană a Dreptului Omului și Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar în copie xerox: C.I. contract de vânzare cumpărare, certificat de proprietate și traducerea acestuia, certificat de înmatriculare și traducerea acestuia, cererea adresată pârâtei în vederea înmatriculării autovehiculului fără plata taxei precum și răspunsul acesteia, taxa de timbru 20 lei.
De asemenea, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, făcând aplicarea art. 223 C.proc.civ.
Pârâta Instituția P. - Județul Gorj, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că în fapt, prin cerere reclamantul Z. R. D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la înmatricularea fără plata taxei timbrului de mediu a autovehiculului marca MITSUBISHI cu . V_.
Reclamantul pentru justificarea celor solicitate invocă că, contravaloarea taxelor speciale au fost achitate la data primei înmatriculări, astfel că nu pot fi aplicate prevederile O.U.G. nr. 9/2013.
Timbrul de mediu, reglementat de OUG nr. 9/2013, se aplică, potrivit prevederilor art. 4, autovehiculelor din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l)( N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 și se stabilește în baze unei formule care cuprinde elementele din Normele metodologice de aplicare i Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul cărora în rubrica 1 „Categoria” din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M(l), M(1)G, M(2), M(2)G, M(3), M(3)G, N(l), N(1)G, N(2), N(2)G, N(3) sau N(3)G.
Pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate-timbrul se achită și în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru) autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
De asemenea timbrul se achită și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri în baza căreia s-a realizat înmatricularea, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării precum și în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat.
Prin adoptarea acestui act normativ, Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 9/2013, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO(2).
Totodată, la elaborarea respectivului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.
Cuantumul timbrul de mediu se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul ale timbrului, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat.
Timbrul se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acestuia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat
Stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind timbrul datorat de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul c procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la dispozițiile legale în materie, începând cu data de 15.03.2013, sistemul de taxare instituit de O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, nu este discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja, comparativ cu proprietà autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E., iar refuzul de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei de timbru, reprezintă un act legal, emis cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013, dispoziții considerate că se încadrează în prevederile art. 110 (fost art.90) din Tratat.
Potrivit prevederilor legislației naționale, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor are obligația de a primi și verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operațiunea de înmatriculare conține documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada achitării taxei timbrului de mediu la data solicitării înmatriculării autovehiculului.
Față de cele menționate, întrucât reclamantul nu a depus toate documentele necesare înmatriculării, în speță dovada achitării taxei timbrului de mediu urmează ca instanța de judecată, pe baza probatoriului administrat și a legislației în vigoare, să pronunțe o hotărâre care să preîntâmpine existența unor hotărâri contradictorii și să asigure securitatea raporturilor juridice, respectiv realizarea unei optime administrări a justiției.
În subsidiar a solicitat exonerarea de la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 Cod de procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 223 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 26 septembrie 2014 cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ și repus pe rol din oficiu la data de 13 februarie 2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a înscrisurilor depuse, Tribunalul constată și reține următoarele:
Conform art. 88 C.pr. fiscală, sunt acte administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere: deciziile privind rambursări de TVA și restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat; deciziile referitoare la bazele de impunere; deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii; procesele verbale prevăzute de art. 142 al. 6 și art. 168 al. 2; deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
Stabilirea impozitelor, a taxelor și contribuțiilor, a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin declarație fiscală conform art. 82 al. 2 și 86 al. 4 Cod proc. fiscală, sau prin decizie emisă de organul fiscal în celelalte cazuri, decizia de impunere fiind prevăzută de disp. art. 86 și se emite ca urmare a inspecției fiscale sau ori de câte ori se modifică baza de impunere.
Operațiunea de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci o bază legală de reglementare și calcul.
Legiuitorul a asimilat, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere ce privește un drept sau un interes legitim. Refuzul emiterii actului, implicit de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului contenciosului administrativ, asimilarea având ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea actului, a dreptului la acces la justiție.
Refuzul în cauză este un act administrativ unilateral în sensul art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 ce exprimă voința de a nu înmatricula autoturismul decât prin instituirea obligației de plată a timbrului de mediu.
Instanța constată că autoturismul a fost cumpărat, de către reclamant la data de 18 aprilie 2012, dar procedura prealabilă a fost efectuată la data de 07.02.2014, conform adresei nr._ emisă de către pârâta Instituția P. - Județul Gorj - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
Începând cu data de 15 martie 2013, prin OUG nr. 9/2013, s-a instituit că obligația de plată a taxei, (denumită timbru de mediu pentru autovehicule), pentru noxele provenite de la autovehicule, intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, de către primul proprietar din România, și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, în conformitate cu prevederile art. 4 din OUG nr.9/2013.
Astfel, conform disp. art. 4 din OUG nr.9/2013: „ Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
De asemenea, în baza disp. art. 5 din acest act normativ:
„ Art. 5 - (1) Organul fiscal competent calculează cuantumul timbrului, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul ale timbrului, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat. Lista documentelor este prevăzută în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Valoarea în lei a timbrului se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3) Timbrul se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acestuia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4”.
Din interpretarea acestor noi dispoziții legale, rezultă că taxa denumită timbrul de mediu, așa cum este ea reglementată prin OUG nr.9/2013, este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor).
Așa cum este reglementată, timbrul de mediu începând cu data de 15 martie 2013 se percepe pentru toate autovehiculele aduse în România din alte state UE ori celor deja înmatriculate, înainte de anul 2007, pe teritoriul statului.
Astfel, OUG nr. 9/2013, pentru perioada de după data de 15 martie 2013, în care se înscrie și refuzul de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului fără plata timbrului de mediu, nu contravine dispozițiilor art. 90 sau 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât se aplică tuturor autovehiculelor care se înmatriculează pentru prima oară în România, precum și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate pentru vehiculele second hand deja înmatriculate pe teritoriul național, nerezultând existența vreunei discriminări între persoanele care solicită înmatricularea vehiculelor, acestea plătind timbrul începând cu data de 15 martie 2013.
Cu motivarea expusă, raportat la textele de lege menționate, acțiunea se privește ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. R. D., CNP_, domiciliat în municipiul Târgu-J.,.,., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Județul Gorj Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în Târgu-J.,.-4, județul Gorj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/Tehnored.A.C.C.
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 649/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3156/2015.... → |
|---|
