Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3156/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3156/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2394/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 226/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă .. împotriva sentinței civile nr. 3156 din data de 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat P. D. pentru apelanta petentă .. și consilier juridic B. A. pentru intimata I. T. de Muncă Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin compartimentul registratură s-a depus de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă adresa nr._ din data de 29.12.2014, ca răspuns la solicitarea instanței.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat P. D. pentru apelanta petentă având cuvântul, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând că s-ar fi putut înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul având în vedere că legislația și practica judiciară ar fi permis, chiar în varianta în care situația de fapt ar fi fost cea reținută de instanța de fond, ca amenda sau sancțiunea aplicată să fie direct proporțională atât cu gradul de pericol social al faptei săvârșite cât și cu antecedentele contravenționale ale apelantei. Dispozițiile art. 13 din CEDO coroborate cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ar fi îndreptățit apelanta petentă ca această amendă să fie înlocuită cu sancțiunea avertismentului dat fiind faptul că nu a avut anterior abateri contravenționale, gradul de pericol social al faptei săvârșite a fost scăzut având în vedere că la momentul controlului a fost găsită o singură persoană despre care s-a reținut că nu avea contract de muncă, aceasta fiind singurul angajat al societății și ulterior sancționării, astfel că, amenda este exagerat de mare și se impune înlocuirea amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Consilier juridic B. A. pentru intimată având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, considerând că în mod justificat instanța de fond în baza probatoriului administrat că se impune menținerea sancțiunii aplicate în cuantum minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, făcând pe deplin dovada celor reținute de agentul constatator.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3156 din data de 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta .. și pe intimata I. T. de Muncă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.02.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul art. 260 alin. (1) lit. b din Legea nr. 53/2003.
S-a reținut în sarcina petentei că în urma controlului inopinat efectuat la data de 10.02.2014 de către inspectorii de muncă din cadrul ITM Gorj la sediul social al angajatorului .. situat in Târgu J. punct de vânzare al articolelor de fierărie, .. 33, județul Gorj a fost depistat la lucru O. M..
Verificând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nefiind motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta a făcut dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Contravenția reprezintă o faptă săvârșită cu vinovăție, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, însă potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția este asimilată acuzațiilor în materie penală, astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanțiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil.
Între garanțiile instituite de art. 6 din CEDO se numără și prezumția de nevinovăție a celui bănuit de săvârșirea faptei. Această prezumție, fiind relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției, așadar starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat este conformă realității.
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană.”
Instanța analizând probele pe care agentul constatator le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât au fost edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției.
Astfel, din Anexa de constatare a neconformităților și măsurilor dispuse în domeniul relațiilor de muncă reiese că la sediul societății petente a fost găsit la lucru numitul O. M. fără a avea întocmite forme legale de angajare, fapt confirmat de acesta prin declarația dată în fața organelor de control, acesta a precizat că prestează activitate, fără contract de muncă în meseria de paznic.
Deși petenta a încercat să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, solicitând audierea martorului O. M., instanța a constatat că declarația martorului este subiectivă, având în vedere că nu s-a corelat cu celelalte probe. Deși martorul a declarat că în data de 10.02.2014 se afla în biroul administratorului „ fiind chemat de acesta pentru reangajare”, această declarație este contrazisă de declarația dată în fața organelor de control, ocazie cu care a menționat în Fișa de identificare că are meseria de paznic, iar în fața instanței a declarat că este gestionar.
De asemenea, instanța a considerat că declarația martorului este subiectivă pentru că martorul a declarat că se afla singur în biroul administratorului și că administratorul s-a întors după 15 minute. Este greu de crezut că administratorul ar fi părăsit biroul său, lăsându-l singur pe martor, iar dacă s-ar fi întors după 15 minute, acesta ar fi fost găsit în birou reprezentanții ITM, care au stat în birou pentru ca martorul să completeze Fișa de identificare.
Faptul că și în data de 06.02.2014 martorul O. M. a fost la sediul firmei și a curățat zăpada de pe trotuar demonstrează că acesta presta activitatea de paznic pentru societatea petentă. Și faptul că martorul a declarat că se afla la sediul firmei pentru angajare, dar cu ocazia controlului nu le-a spus inspectorilor despre ce anume „ vroia să discute cu șefa” a demonstrat caracterul subiectiv al declarației.
Cu aceste considerente, instanța a reținut că petenta este culpabilă de săvârșirea faptei pentru care a fost amendată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că aceasta a fost corect aplicată având în vedere dispozițiile art. 32 din Codul muncii care reglementează obligativitatea încheierii contractului de muncă în forma scrisă anterior începerii activității și de altfel obligativitatea încheierii contractului de muncă pe perioada de probă.
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, având în vedere valorile sociale apărate prin aceste dispoziții normative, respectiv garantarea și respectarea drepturilor cuvenite angajaților în urma raporturilor de drept al muncii pe care le stabilesc cu angajatorii lor, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol, adică acelea pentru care nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind necesar și suficient, în același timp, să se constate săvârșirea faptei.
Cu aceste considerente, instanța a constatat că plângerea este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ..
În motivele scrise de apel, apelanta petentă a arătat că în baza art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 instanța de fond avea posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
De altfel, art. 5 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001 prevede principiul potrivit căruia sancțiunea stabilită trebuia să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește criteriile de individualizare a unei sancțiuni contravenționale, s-a exprimat opinia că fapta, făptuitorul și toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta ilicită trebuia să analizeze în ansamblu, deoarece ele se condiționează reciproc și, ca atare, îți sporesc sau își reduc gradul de pericol social.
Chiar dacă instanța de fond a reținut că aspectele constatate de inspectorii de muncă ar fi conforme cu starea de fapt, a considerat că aplicarea sancțiunii pecuniare este exagerată, prin raportare la următoarele: apelanta petentă și-a îndeplinit imediat obligațiile dispuse de ITM și la momentul formulării plângerii contravenționale unitatea l-a angajat pe O. M., nu mai are alți salariați, iar în raport de contextul social actual, plata unei amenzi în cuantum de 10.000 lei creează dificultăți financiare firmei angajatoare și imposibilitatea achitării drepturilor salariale ale singurului angajat;
A precizat că nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte, iar prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului poate fi atins scopul sancționator al dispozițiilor legale incidente în materie (Legea nr. 53/2003 - Codul muncii).
În baza art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din CEDO, contravenienții se pot adresa instanței de judecată nu doar pentru a anula procesul-verbal de sancționare contravențională, ci și pentru a li se individualiza corect atât sancțiunea principală, cât și cea complementară, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 (Hotărârea din 28 septembrie 2004 - cauza S. și P. c. României).
A apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior și să aibă în vedere la pronunțarea sentinței faptul că persoana juridică sancționată nu avea antecedente pe plan contravențional, a intrat imediat în legalitate, fapta contravențională nu a fost săvârșită cu intenție, iar sancțiunea pecuniară aplicată este exagerată în raport de criteriile de individualizare a unei sancțiuni contravenționale.
Prin urmare, în baza art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul anularii amenzii și transformarea amenzii în avertisment.
A considerat că această transformare este posibilă dacă se interpretează în mod corect criteriile de individualizare a sancțiunilor, legate de persoana contravenientului, circumstanțele săvârșirii contravenției și pericolul social efectiv al faptei.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Deși prin rezoluția din data de 21.10.2014 i s-a comunicat intimatei I. de Muncă Gorj o copie de pe cererea de apel, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 16.12.2014, fiind citate părțile.
Apelul este fondat.
Din examinarea hotărârii apelate pe baza materialului probator administrat, în raport de criticile formulate, tribunalul reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute în dispozițiile art.16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001.
Din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond a rezultat că prin procesul verbal de contravenție . procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.02.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul art. 260 alin. (1) lit. b din Legea nr. 53/2003, reținându-se în sarcina sa că în urma controlului efectuat la data de 10.02.2014 de către inspectorii de muncă din cadrul ITM Gorj la sediul social al .. situat in Târgu J. punct de vânzare al articolelor de fierărie, .. 33, județul Gorj a fost depistat la lucru O. M., desfășurând activitate de pază în folosul petentei, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă.
Ca stare de fapt tribunalul reține că prin probele administrate, înscrisuri și declarația martorului O. M., petenta a făcut dovada faptului că persoana găsită de intimată la sediul petentei la data de 10.02.2014 prestase activitate la această societate, ca lucrător gestionar, în diferite perioade începând cu anul 2011. La data de 10.02.2014 acesta se afla în șomaj, așa cum rezultă din adeverința nr. nr._/22.12.2014 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj la solicitarea instanței. Tot la data de 10.02.2014 petenta a încheiat martorului O. M. contractul individual de muncă pe durată determinată înregistrat sub nr. 43B/10.02.2014 cu începere de la data de 11.02.2014 și până la data de 11.12.2014, acesta intrând din nou în șomaj la data de 15.12.2014, potrivit aceleiași adrese.
Susținerile petentei din plângere și motivele de apel sunt în acest fel dovedite.
Așa fiind, întrucât articolul 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie dreptul comun în materie permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța de control judiciar apreciază că sancțiunea amenzii nu a fost corect individualizată.
Potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul verbal.
Tribunalul apreciază că aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite. Se are în vedere și scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Având în vedere circumstanțele menționate și atitudine sinceră a petentei, aceasta recunoscând fapta reținută în sarcina sa și înlăturând urmările ei, tribunalul reține asupra neconcordanței între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, împrejurările, scopul și urmarea comiterii faptei. Acestea pot constitui în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001 elemente obiective care să fie avute în vedere la analizarea raportului și exigenței de proporționalitate care trebuie să existe între gradul de pericol social al faptei și sancțiunea aplicată și implicit la reindividualizarea sancțiunii.
De aceea, se apreciază că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de natură a responsabiliza petenta în sensul respectării dispozițiilor legale care reglementează încheierea contractelor individuale de muncă.
Pentru considerentele expuse motivele de apel invocate de către petentă se privesc a fi întemeiate, sentința urmând a fi schimbată, a se admite în parte plângerea și a se înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (2) C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă .. cu sediul în municipiul Târgu J., .. 33, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3156 din data de 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă Gorj cu sediul în municipiul Târgu J., .. 154, județul Gorj.
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.02.2014 și înlocuiește sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2015.
Președinte, S. I. T. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. M.L./ Tehn. M.R.
4 ex./05 februarie 2015
J.f./ P. C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 178/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 652/2015.... → |
|---|
