Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 17544/318/2013

Dosar nr._ Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 368/2015

Ședința publică de la 04 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. M. N.

Judecător: L. B.

Grefier: E. S.

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă S. I. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta petentă, lipsă fiind reprezentantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este la al doilea termen de judecată, întrucât la termenul de judecată anterior s-a dispus emiterea unei adrese către intimatul I.P.J. G. pentru a comunica instanței înregistrarea în baza cărora au fost realizate fotografiile video radar ce au surprins autoturismul proprietatea apelantei petente S. I. V.‚ obligație ce a fost îndeplinită, este declarat în termen și motivat după care, s-a procedat la desigilarea plicului și vizualizarea CD - ului în prezența apelantei petente.

În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ., acordând cuvântul părților.

Apelanta petentă S. I. V., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și anularea procesului-verbal de contravenție.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 589 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S. I. V. în contradictoriu cu intimatul I. G., împotriva procesului verbal . nr._/8.11.2013.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că, în fapt, prin procesul-verbal . nr._/08.11.2013 încheiat de către agentul intimatului, petenta S. I. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, aplicându-i-se și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 08.11.2013, pe .-J., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers.

Petenta a semnat procesul-verbal contestat, fără a avea obiecțiuni.

Instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.

În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

În drept, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

De asemenea, potrivit art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Instanța de fond, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției, așadar starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat este conformă realității, astfel că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Astfel, din analiza setului de fotografii video-radar depuse de intimat rezultă că, la data de 08.11.2013, petenta, conducând autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii, acesta fiind poziționat pe trecerea de pietoni semnalizată în mod corespunzător, pe sensul de mers al autoturismului condus de către petentă.

Examinând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ținând seama că din probele administrate nu rezultă că fapta ar avea un grad de pericol social mai redus, instanța de fond a constatat că sancțiunea amenzii a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 320 lei, adică limita minimă prevăzută de lege, iar reținerea permisului de conducere este justificată de pericolul pentru siguranța circulației rutiere, relevat de conduita petentei, care nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni semnalizată în mod corespunzător.

Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată, respingând-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe civile nr. 589 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a declarat apel petent S. I. V., apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 2 C. pr. civ., apelanta petentă a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.11.2013

În motivare, în fapt, acesta a precizat că prin acțiunea introductivă, a solicitat instanței de fond ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 08.11.2013 și, pe cale de consecința, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei lei, precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.

Astfel, prin procesul-verbal menționat, agentul constatator a menționat că apelanta petentă a condus autoturismul Renoult Symbol cu numărul de înmatriculare_ pe . Târgu J., fără a acorda prioritate de trecere pietonilor ce traversau . amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 320 lei și i s-a reținut, totodată, și permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.

Apelanta intimată apreciază motivarea instanței de fond ca fiind superficială și nefondată.

Acesta a apreciat cu privire la procesul-verbal întocmit că, fiind încheiat de către un agent al statului în funcțiune, i se recunoaște valoarea probatorie numai daca este susținut de alte mijloace de proba.

Din analiza mijloacelor de proba invocate de către intimată, a rezultat cu privire la raportul agentului constatator, că nu există niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie și nu poate fi analizat ca probă, iar cu privire la planșele foto depuse de către intimata în susținerea procesului-verbal de contravenție, a specificat că acestea nu pot susține procesul-verbal contestat, observându-se că din planșele foto 1 si 2 (orele 16:07:33 și 16:07:34) faptul că a acordat prioritate de trecere pietonului, acesta traversând fără a fi în vreun fel împiedicat de către aceasta.

În privința celui de al doilea pieton a învederat că, din planșele 3, 4, 5 și 6 se poate observa că acesta nu s-a aflat pe trecerea de pietoni când a trecut cu autoturismul condus de apelanta petentă, acesta aflându-se pe scuarul ce delimitează sensurile de mers și a pășit pe trecere când deja acesta trecuse de trecerea de pietoni (planșele 4, 5, 6).

Astfel, apelanta petentă a apreciat că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, potrivit căruia „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor”, iar potrivit alin. 3 „Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la coltul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic”.

Așadar, contravenția a fost definită ca reprezentând o faptă săvârșită cu vinovăție, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, însă potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția a fost asimilată acuzațiilor în materie penală, astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanțiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil.

Potrivit practicii C.E.D.O. (cauza A. împotriva României), procedura de judecată a plângerii contravenționale este asimilata unei procedurii penale, având în vedere că sancțiunea aplicată are atât un scop educativ, cât și unul de reprimare. Curtea a statuat aplicabilitatea în cauzele contravenționale a principiului prezumției de nevinovăție, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate.

Astfel, atunci când în urma administrării tuturor dovezilor necesare soluționării cauzei se ajunge la îndoiala cu privire la vinovăția contravenientului, iar aceasta nu este înlăturată, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, fiind incident principiul „in dubio pro reo”, această prezumție constituind o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, obligația respectării ei fiind opozabilă erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului.

Având în vedere ca intimata nu a depus la dosar planșe foto din care să rezulte cu certitudine ca apelanta petentă nu a acordat prioritate de trecere pietonului, acesta apreciază că instanța nu poate da eficienta prezumției de temeinicie a procesului-verbal.

Apelanta petentă a mai menționat că, planșele foto nu corespund cu cele consemnate de agentul constatator, în cauză existând un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita făptuitorului, respectiv petentei, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

Așadar, starea expusa în procesul-verbal atacat nefiind susținută de nicio probă.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 C. pr. civ., art. 72 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și art. 411 C. pr. civ., în baza căruia s-a solicitat judecarea în lipsă.

S-a atașat întâmpinării, în original, chitanța nr._-295-0001/2.10.2014 privind achitare taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.

În cauză, intimatul I.P.J. G. nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelantă, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal verbal . nr._/08.11.2013 încheiat de către agentul intimatului, petenta S. I. V. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, aplicându-i-se și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 lit.b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 08.11.2013, pe .-J., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers.

Tribunalul a procedat la vizualizarea în ședință publică a înregistrării evenimentului descris prin actul sancționator constatând însă, spre deosebire de prima instanță, că petenta a acordat prioritate pietonilor și că fapta de nerespectare a dispozițiilor art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 nu există în materialitatea sa.

Având în vedere aspectele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază întemeiat apelul declarat pe care îl va admite în consecință și va dispune schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului - verbal de contravenție, în baza art. 480 alin. 2 C. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite apelul declarat de apelanta petentă S. I. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Tg-J., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 589 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu - J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., cu sediul în mun. Tg – J., ., jud. G..

Schimbă în tot sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2015 la Tribunalul G..

Președinte,

A. M. N.

Judecător,

L. B.

Grefier,

E. S.

Red. A.N./Tehn. E.S.

4 ex./17 februarie 2015

Jud. fond P. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul GORJ