Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 566/2015. Tribunalul HARGHITA

Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 5245/258/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 566

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Completul compus din:

Judecător: Banyai E. - Președinte

Judecător: B. R. J.

Grefier: M.-O. I. E.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta .. împotriva sentinței civile nr. 244 din data de 29 ianuarie 2015 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Instanța în baza actelor dosarului reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 244 din data de 29 ianuarie 2015 a Judecătoriei Miercurea C.s-a respins plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL DE TRANSPORT RUTIER- ISCTR, I. Teritorial nr. 8- Sibiu, îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.09.2014 încheiat de I. DE S. PENTRU CONTROLUL DE TRANSPORT RUTIER- ISCTR, I. Teritorial nr. 8, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.09.2014 încheiat de I. DE S. PENTRU CONTROLUL DE TRANSPORT RUTIER- ISCTR, I. Teritorial nr. 8 petenta . a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 4000 lei în baza art. 8 al. 1 pct. 9 din OG nr. 37/2007, pe motiv că în urma controlului efectuat în trafic în data de 01.09.2014, ora 14.25 pe DN12, km 79, localitatea Miercurea C. asupra autoutilitarei cu nr._ utilizată de petentă s-a constatat că conducătorul auto A. D. în perioada de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18 nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult, aceasta fiind mai scurtă cu 11 ore și 52 minute.

Împotriva procesului verbal de contravenție, s-a formulat la data de 23 septembrie 2014 plângere, cu respectarea termenului prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr.2/2001, având în vedere că pe plicul trimis de petentă figurează ștampila poștei cu data de 18.09.2014 (f. 23), astfel, în baza art. 183 al. 1 din Noul C.pr.civ., aceasta este data relevantă sub aspectul examinării termenului de depunere.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal pe motiv că procesul-verbal s-a completat în lipsa unui eventual martor și în lipsa contravenientului, nelăsând posibilitatea contravenientului să insereze eventualele mențiuni.

Instanța a considerat că aceste prevederile art. 19 al. (1) din OG nr. 2/2001 au fost respectate, în proces-verbal (f. 12) existând mențiunea că nu s-a putut identifica niciun martor la fața locului decât alt agent constatator. Chiar dacă ar considera că prevederile art. 19 al. 1 din OG nr. 2/2001 au fost eludate, iar agenții constatatori puteau să găsească un martor, încălcarea acestor dispoziții atrage nulitatea relativă, deci este necesară dovedirea unei vătămări.

În speță instanța a considerat că nu s-a produs o vătămare, dat fiind că nu există divergențe de opinii între petentă și intimat cu privire la lipsa reprezentantului legal al petentei în momentul efectuării controlului, din poziția ambelor părți rezultând că la locul constatării nu era de față reprezentantul petentei pentru a formula obiecțiuni.

Cu privire la încălcarea dreptului petentei de a formula obiecțiuni, instanța consideră că acest motiv de nulitate nu subzistă, din moment ce reprezentantul petentei nu era de față în momentul constatării faptei.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:

Petenta a susținut că din citirea înregistrărilor din cartela tahograf instalat pe autovehiculul de transport marfa cu nr. de înmatriculare_, conducător auto A. D. rezultă că intervalul de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18 nu se regăsește în înregistrările înregistrate în aparatul tahograf, iar afirmația agentului constatator în sensul că „în perioada de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18 nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă” nu are sens, o săptămână are 7 zile și nu 2 zile.

Art. 4 lit. h din Regulamentul (CE) Nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului prevede:

„perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:

–„perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;

–„perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6).

Acest art. 8 al. (6) din Regulamentul (CE) Nr. 561/2006 prevede următoarele:

„ Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puțin: – două perioade de repaus săptămânal normale sau

– o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție. O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.”

Din diagrama săptămânală cu privire la A. D. (f. 34) rezultă că s-a constatat că în perioada 25-31.08.2014 acest conducător auto a efectuat o perioadă de repaus săptămânal de 12 ore 8 minute, în intervalul de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18.

Susținerea petentei în sensul că intervalul de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18 nu se regăsește în înregistrările înregistrate în aparatul tahograf nu pot fi primite, din raport tahograf depus de petentă (f. 14) rezultă că există înregistrări pe această perioadă, iar în opinia instanței înregistrările intimatei care are agenți cu atribuții în legătură cu verificarea înregistrărilor prezintă mai multă veridicitate decât alte înscrisuri cu privire la acest fapt.

Nici susținerea că afirmația intimatei „în perioada de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18 nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă” nu are sens, o săptămână are 7 zile și nu 2 zile nu poate fi acceptată.

Este adevărat că o săptămână are 7 zile, însă din diagrama săptămânală cu privire la A. D. (f. 34) rezultă că s-a constatat că în săptămâna 25-31.08.2014 acest conducător auto a efectuat o perioadă de repaus săptămânal în intervalul de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014, ora 06.18, deci susținerile intimatului în sensul că acest conducător auto a efectuat un repaus săptămânal redus cu mai puțin de 11 ore și 52 de minute față de 24 ore, cât este minimul, sunt întemeiate. Art. 8 al. 6 din Regulament, prezentat mai sus, prevede clar că o perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.

Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei ținându-se seama printre altele și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În acest context instanța a constatat că fapta este considerată în mod generic de către legiuitor o încălcare foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR.

În plus, încălcarea în concret este serioasă, s-a efectuat un repaus săptămânal mult mai redus, de aproape 12 ore, decât reducerea cu 4 ore cât este minimul pentru încadrarea la această faptă.

De altfel, amenda s-a stabilit la minimul special.

Petenta a arătat că amenda în final urmează să fie suportată de conducătorul auto, care este singurul întreținător de familie, iar suportarea plății amenzii i-ar înrăutăți situația financiară.

Însă instanța a constatat că legiuitorul a considerat că pentru această faptă este responsabilă din punct de vedere contravențional întreprinderea de transport rutier și nu conducătorul auto. În alte situații OG nr. 37/2007 a stabilit contravenții în sarcina conducătorului auto.

În plus, petenta nu este obligată să-l oblige pe conducătorul auto la suportarea acestei amenzi, mai mult, este îndoielnic dacă este îndreptățită la recuperarea acestei amenzi.

Față de acestea, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta ..

În esență apelanta arată că procesul verbal a fost încheiat la 3 zile după constatarea faptei și atunci s-a consemnat că, la fața locului nu s-a găsit nici un martor. Cu toate acestea prima instanță, nu a ținut cont de încălcarea prevederilor art. 19 al.1 din OG 2/2001.

În opinia apelantului, instanța de fond a fost părtinitoare, luând ca de necontestat cele consemnate de agentul constatator. Nu s-a avut în vedere că orele din înregistrările tahograf nu corespund cu orele menționate în procesul verbal de contravenție.

În susținerea apelului, intimata arată că depune la dosar înscrisurile extrasul de contravenții de contravenții si diagrama săptămânala eliberate de softul TachoScan pentru a proba intervalul 30.08.2014, orele 18:10-31.08.2014, orele 06:18 și respectiv încălcarea legii. Din înscrisul" contravenții conducător auto" rezultă că se aplică o corectare a orei universale de UTC +2 pentru România. Ori aplicând acest coeficient rezultă alte ore, respectiv 30.08.2014, orele 17:10-31.08.2014, orele 05:18. În consecință, apreciază că, s-a efectuat o scanare greșită consemnată în procesul verbal de sancționare a contravenției. În această împrejurare, susține că judecătorul, în mod părtinitor, nu a înlăturat-o, cunoscut fiind ca aceasta eroare are efect negativ asupra acurateții procesului verbal, determinând anularea acestuia. De asemenea, judecătorul, soluționând cauza, nu a lămurit aspectul privind consemnarea nereală privind imobilizarea autovehiculului.

În ce privește cererea de a se dispune înlocuirea sancțiunii aplicate amenda cu avertisment, consideră că față de probele din dosarul cauzei se putea dispune, având în vedere că . nu are o situație financiară stabilă datorită crizei economico-financiare prelungită.

Solicită de la instanță, aplicarea în cauză legea mai favorabilă. Conform procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/04.09.2014 a fost amendată cu suma de 4000 lei pentru nerespectarea perioadei minime săptămânala redusa cu 4 ore sau mai mult, aceasta fiind mai multă cu 11 ore și 52 minute.

În drept fapta a fost încadrată ca încălcarea dispozițiilor art.8 alin. 1 pct. 9 alin. 1 lit c. din OG nr. 37/2007 și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007. În urma modificărilor intervenite prin OG nr. 8/2015 fapta reținută în sarcina apelantei este sancționată cu o amendă mai mică. Sancțiunea a fost individualizată corect, însă între timp a intervenit o lege contravențională mai favorabilă. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Considerând că aceste prevederi se aplică până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se soluționează plângerea contravențională, solicită, în ipoteza când instanța menține procesul verbal de contravenție și nu dispune înlocuirea sancțiunii aplicate amenda cu avertisment, să reducă amenda aplicată potrivit legii mai favorabile. În consecință, solicită, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate amenda cu avertisment.

Apelanta întemeiază susținerile pe art. 466 și 468 NCPC.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:

Apărările apelantei în sensul că motivele indicate în procesul-verbal cu privire la lipsa martorului asistent, nu sunt de natură a dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care agentul constatator a arătat motivele pentru care nu s-a putut identifica un martor asistent cu respectarea astfel a dispozițiilor art.19 alin.3 din OG 2/2001. Apelanta nu contestă că Procesul-verbal nu a fost încheiat la locul constatării contravenției, ci la sediul intimatului. Încheierea Procesului-verbal ulterior constatării contravenției nu are vreun impact asupra legalității actului sancționator, deoarece nicio dispoziție legală nu impune încheierea lui într-un anume loc și moment, desigur cu condiția de a nu fi expirat termenul de prescripție.

Soluția prin care i s-ar pretinde agentului constatator să găsească un martor care să nu aibă calitatea de agent constatator și care să se afle în biroul acestuia, ar apărea excesivă. Mai mult de atât, rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator (martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal), rolul său fiind acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.19 din OG nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.

Pe fond, urmează a se avea în vedere că faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Potrivit dispozițiilor art.8 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului CE nr.561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, conducătorul auto are obligația de a respecta perioadele de repaus zilnic și săptămânal ( alin.1), pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.

O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.

Apelanta a încercat și încearcă să acrediteze teza potrivit căreia, fusul orar cu care se operează ar fi esențial. Acest argument este vădit nefondat, în condițiile în care agentul constatator a preluat fidel datele din diagrama săptămânală a conducătorului auto, care atestă că acesta nu a respectat perioada obligatorie de repaus. Timpul de conducere săptămânal, poate fi maxim 56 de ore, constând din 4 conduceri de 9 ore și două de 10 ore. Trebuie efectuat de 6 ori în câte 24 de ore, de la prima zi de conducere, după aceea urmând odihna săptămânală.

Din diagrama săptămânală cu privire la A. D. (f. 34) rezultă că s-a constatat că în săptămâna 25.08.-31.08.2014 acest conducător auto a efectuat o perioadă de repaus săptămânal în intervalul de timp 30.08.2014, ora 18.10- 31.08.2014 ora 06,18, aceasata fiind mai scurtă cu 11 ore și 52 de minute. Așadar, susținerile intimatului în sensul că acest conducător auto a efectuat un repaus săptămânal redus cu mult mai puțin față de 24 ore, cât este minimul, sunt întemeiate. Art. 8 al. 6 din Regulament, prezentat mai sus, prevede clar că o perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.

Referitor la solicitarea apelantului de a i se aplica legea mai favorabilă, urmează a se avea în vedere că, OG nr. 8/2015 modifică OG nr. 37/2007 de reglementare a cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere si odihnă si de utilizare a aparatelor tahograf. In funcție de gravitatea faptei, este adevărat că, la anumite contravenții, sancțiunile au fost diminuate astfel, astfel, pentru contravențiile prevăzute la art. 8, acestea sunt cuprinse între 250 lei și 12.000 lei. Cu toate acestea, în cazul nerespectării timpilor de conducere/odihnă, sancțiunea minimă a rămas 4000,00 de lei.

În fine, criticile apelantului referitoare la neînlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului sunt nefondate.

Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei ținându-se seama printre altele și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, Tribunalul reține că, dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. 37/2007, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1892/2006 și Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi/operatorii de transport rutier.

Instanța amintește că această contravenție, definită prin "nerespectarea perioadei minime de odihnă ", nu este o contravenție de rezultat, ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, această contravenție este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, prin posibilitatea, ca, din cauza oboselii, șoferul să-și piardă concentrarea, atenția, să adoarmă, creând astfel riscul producerii unor accidente de natură a pune în pericol grav viața și integritatea corporală nu doar a șoferului, ci și a celorlalți participanți la trafic și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte,, instanța consideră că sancțiunea amenzii corespunde pe deplin gradului de pericol concret al faptei săvârșite, astfel încât va reține că operațiunea de individualizare s-a realizat în acord cu prevederile legale în materie.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, urmează să fie respins apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul .. cu sediul ales în mun. Bacău, .. 14, jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Contrulul în Transportul Rutier – ISCTR I. Teritorial nr.8 Sibiu cu sediul ales în București, .. 38, sect. 1. împotriva Sentinței civile nr. 244 din data de 29 Ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 Iunie 2015.

Președinte Judecător

Banyai E. B. R. J.

Pt.J. B.R.fiind plecat, în concediu de odihnă,

semnează

Președintele completului Banyai E.

Grefier:

M.-O. I. E.

Red. B.E./27.08.2015

Primit: 27.08.2015

Tehnored/id:27.08.2015

Ex. 4/SD.-

Jud. de fond: A. L.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 566/2015. Tribunalul HARGHITA