Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5213/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 296
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. I. C. - Președinte
Judecător: S. R.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A-CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 2830 din 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 03.09.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2830 din 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a admis plângerea formulată de petentul C. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Miercurea C., p-ța Libertății, nr. 4, . în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A.- C.E.S.T.R.I.N., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, și în consecință:
S-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.09.2014 încheiat de intimata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal . nr._ din 03 septembrie 2014 petentul a fost sancționat cu amendă de 250 lei pentru că în data de 05.06.2014 autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost depistat circulând pe DN 1 fără a deține rovinietă valabilă. Fapta este prevăzută de art. 8 al. 1 din OG 15/2002, potrivit căruia „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.”.
Față de data comunicării procesului verbal, 11.09.2014, instanța a constatat că plângerea e depusă în data de 22.09.2014, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța a reținut că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că potrivit art. 8 al. 1 lit. b din OG 15/2002 este definită noțiunea de utilizator după cum urmează: „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
În cauza de față se constată că la data săvârșirii contravenției, 05.06.2014, potrivit evidențelor Direcției Regim Permise de Conducere și Certificate de Înmatriculare, autoturismul cu număr de înmatriculare_ figura înmatriculat pe numele petentului.
Susținerile petentului în sensul că ar fi vândut acest autoturism în data de 14.10.2013, deci anterior săvârșirii faptei, sunt întemeiate deoarece contractul de vânzare cumpărare este un act sub semnătură privată dar a primit dată certă în momentul prezentării la Primăria municipiului Miercurea C., așa cum rezultă din fișa de înmatriculare auto. Vânzarea unui autoturism este un contract consensual, însă, așa cum rezultă din art. 278 C., data unui asemenea înscris este opozabilă terților numai din ziua în care a devenit certă printr-una din următoarele modalități:
2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
În baza acestui contract petentul a îndeplinit obligația prevăzută de art. 264 alin. 4 din Codul fiscal, care prevede “ Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.”
Instanța a considerat că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare este doar un criteriu pentru identificarea utilizatorului, dar nu criteriul exclusiv.
Astfel, chiar dacă autoturismul în cauză figurează în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor pe numele petentului, în realitate dreptul de proprietate asupra acestuia s-a transmis din data de 14.10.2013 în patrimoniul numitului Szekely L.. Petentul nu are nici un drept asupra autoturismului și este evident că nici nu-l folosește.
În această situație este evident că subiectul activ al contravenției privind conducerea unui autoturism fără a deține rovinietă nu era petentul care nu mai este proprietarul și nu mai deține autovehiculul, ci persoana care a cumpărat de la el sau o altă persoană.
Răspunderea contravențională fiind o răspundere personală, aplicarea unei sancțiuni contravenționale unei alte persoane decât cea care ar trebui să răspundă contravențional atrage nulitatea procesului-verbal, în acest sens există o practică judiciară constantă, de ex. Decizia civ. nr. 378/R/2009 a Tribunalului București sau Decizia civ. nr. 872/CA din 04.08.2009 a Tribunalului Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii și menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției ca temeinic și legal întocmit.
În cadrul motivelor, apelanta arată că hotărârea este criticabilă în raport de art. 480 alin. (6) N. Cod pr.civ. instanța reținând că înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale și că petentul este exonerat de orice culpă.
Din analiza dispozițiilor art. 7 și 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin.l, pct. B din O.G. nr. 15/2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inpozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Precizează faptul că, daca în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin |(1), art. 9 alin. (2) și (3) din OG nr. 15/2002 și nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisa în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul că autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de Circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, să procedeze Ia efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehicului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G 2/2001 și O.G 15/2002.
Din moment ce intimata-petenta este înscrisă în continuare în evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI -D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta Ia acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus societății, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului - petent.
Astfel, singura persoana vinovată de a fi circulat fără a deține rovinieta valabilă este persoana fizică sau juridică, care are în proprietate sau poate folosi în baza unui drept legal vehiculul, menționată în certificatul de înmatriculare și care figurează în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevanță faptul că până Ia momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certă, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, în conformitate cu art.ll din O.U.G nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației și Internelor.
În drept, se invocă prev. art. 466 Cod Procedura Civila, în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 și Legea nr.455/2001.
Prin întâmpinarea formulată intimatul C. A., arată că autoturismul în cauză nu mai este în proprietatea sa din data de 14.10.2013, fiind înstrăinat și în consecință răspunderea contravențională este în sarcina noului proprietar.
Actul de proprietate este contractul de dobândire și nu Certificatul de înmatriculare.
Având în vedere că răspunderea contravențională este o răspundere personală, cât și practica judiciară constantă menționată în motivația sentinței civile, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală iar pe fond admiterea plângerii împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014.
Apelul este nefondat.
Tribunalul reține că în urma Deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, este ținut să constate ca motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, întocmit pentru nerespectarea dispozițiilor art. 8 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002, lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Potrivit deciziei menționate, „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile, raportate la dispozitiile art.4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, republicata,procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.8 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator”.
Întrucât în cauza de față este incidentă această dezlegare a instanței supreme, contravenția constatată fiind cea prevăzută de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, iar procesul-verbal de contravenție este încheiat potrivit art. 9 din același act normativ, tribunalul nu va mai analiza celelalte motive de apel și nici apărări ale părților. Sentința primei instanțe prin care s-a dispus anularea procesului-verbal atacat urmează să fie menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. CUI_, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 25 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2015.
Președinte Judecător
U. I. C. S. R.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.C.I.U./20.08.2015
Primit: 20.08.2015
Tehnored./id/20.08.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: B. E. B.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 748/2015. Tribunalul... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
