Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 532/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2538/96/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 532
Ședința publică din 31 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier Z. A. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul S. Z., domiciliat în ., județul Harghita,
în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.
prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul
Miercurea C., ., nr. 20, județul Harghita și chemata în
garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București,
Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control
taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform prevederilor art. XII din
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă nu au răspuns părțile.
Grefierul de ședință face referatul cauzei arătând că procedura este legal
îndeplinită.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 din
NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze
cauza.
Având în vedere obiectul litigiului, instanța constată că nu mai este necesară
estimarea duratei procesului, conform prevederilor art. 238 din NCPC și, față de cele
reținute, în temeiul art. 244 NCPC, declară terminată cercetarea procesului, fără a mai
acorda vreun alt termen pentru a se depune note scrise, reținând cauza spre
soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 30 decembrie 2014, sub
nr._, reclamantul S. Z., a chemat în judecată pârâta Direcția
G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a
Finanțelor Publice Harghita, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să
dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.289,00 lei reprezentând taxa pentru
emisiile poluante;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor fiscale, calculate de la data plății și până
la data restituirii efective a sumei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism, pentru care, la data
înmatriculării în România, a fost obligat la plata unei taxe pe poluare. A achitat taxa
însă, a considerat perceperea acesteia ca fiind injustă și nelegală în raport cu
dispozițiile TCUE. Ulterior a solicitat restituirea taxei pe poluare însă pârâta a refuzat
categoric restituirea sumei, considerată ca fiind o taxă legală.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prevederile Tratatelor constitutive ale
UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de
dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004, art.23, art.25, art.110 din
TCE, art.148 din Constituția României, Legea nr.157/2005, Decizia nr.24/2011 ÎCCJ,
art.124, art.120 alin.7 din OG nr.92/2003.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația
Județeană a Finanțelor Publice Harghita, prin întâmpinarea formulată, a solicitat
respingerea acțiunii.
Prin același act pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației
F. pentru Mediu.
Pârâta a arătat că suma achitată cu titlu de taxă pe poluare nu poate fi restituită
integral ci doar o eventuală diferență între taxa pe poluare și taxa pentru emisiile
poluante, conform prevederilor Legii nr.9/2012. Cererea de restituire a diferenței va fi
adresată organului emitent, singurul competent a dispune de a se pronunța cu privire
la această restituire.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F.
pentru Mediu, se arată că, în cazul admiterii acțiunii, pârâta DGFP Harghita nu va avea
posibilitatea restituirii sumei solicitate decât dacă aceasta va fi virată de către
beneficiar în contul acestei instituții.
Instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în
sumă de 128,90 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu, nu a depus
întâmpinare și nu a invocat excepții sau apărări.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul reține, în fapt, că reclamantul a importat un autovehicul dintr-o țară
membră a Uniunii Europene, unde a și fost anterior înmatriculat.
Pentru a-l înmatricula in România, reclamantul a fost obligat să plătească o taxă
pe poluare în sumă totală de 1.289,00 lei cu chitanța nr._ din data de
10.02.2012.
Tribunalul constată că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C-
402/09, T./Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, Curtea de
Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 110 TFUE "se opune ca un stat membru
să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări
în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât
descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de
vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională". În
considerentele hotărârii, Curtea a reținut, în esență, că reglementarea instituită prin
O.U.G. nr. 50/2008, care prevede plata taxei pe poluare, are ca efect descurajarea
importului și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate
în alte state membre, din moment ce autovehiculele similare puse în vânzare pe
piața națională a autovehiculelor de ocazie și înmatriculate anterior intrării în vigoare a
O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În plus,
la punctul 60 al hotărârii, Curtea a reținut că "obiectivul protecției mediului menționat
de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica,
prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de
poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o
capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de
această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet
și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în
circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe
anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de
ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în
plus, conformă principiului poluatorul plătește".
Tribunalul constată că, prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012, Legea nr. 9/2012 nu
mai conține modificări de substanță în raport cu reglementarea anterioară (O.U.G. nr.
50/2008), care să facă inaplicabilă hotărârea menționată a Curții de Justiție a Uniunii
Europene.
În concluzie, tribunalul constată că taxa pe care a plătit-o reclamantul încalcă art.
110 TFUE, acțiunea principală fiind întemeiată. D. urmare, pârâta trebuie să îi
restituie reclamantului taxa plătită, la care se adaugă dobânda fiscală începând cu
data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia, având în
vedere hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în cauza C-565/11 (M. I.
împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru
Mediu) a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că Dreptul Uniunii se
opune reglementării interne conținute în art. 124 din Codul de procedură fiscală (OUG
nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute
cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei
formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere că taxa plătită de reclamant a fost virată în contul chematei în
garanție, aceasta trebuie să pună la dispoziția pârâtei suma care trebuie restituită
reclamantului cu acest titlu, cererea de chemare în garanție fiind, la rândul ei,
întemeiată.
Având în vedere prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta Direcția G.
Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor
Publice Harghita, fiind în culpă procesuală, va fi obligată să îi achite reclamantului
suma de 128,90 lei cheltuieli de judecată, efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. Z., cu domiciliul în ., județul Harghita, având CNP_, împotriva pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., nr. 20, județul Harghita, și, în consecință:
Obligă pe pârâtă să îi restituie reclamantului suma de 1.289,00 lei, plătită cu chitanța nr._ din data de 10.02.2012, la care se adaugă dobânda fiscală începând cu data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia.
Admite cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, corpul A, și, în consecință:
Obligă chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma care trebuie restituită reclamantului.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 128,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2015.
Președinte
M. I.
Grefier
Z. A. C.
Red: M.I.
Primit: 01.04.2015
Tehnored/id/ 01.04.2015
Ex.5-Z.A.C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 530/2015. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 748/2015. Tribunalul... → |
|---|
