Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2811/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 303
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Completul constituit din:
Judecător: C. S. - Președinte
Judecător: U. E. Steluța
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelanta K. A., împotriva sentinței civile nr. 2782 din 19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 08.05.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. sub nr._, petenta K. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Miercurea C., .. Tușnad, nr. 382, jud. Harghita, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în Miercurea C., .. 34-36, jud. Harghita a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 08.05.2014.
În motivarea plângerii arată că a fost sancționată prin procesul verbal susmenționat pentru fapta contravențională de depășire pe linie continuă, arătând că în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în loc. Tușnadu Nou, de pe un drum lăturalnic a ieșit pe carosabil un autotractor, pe care petenta l-a depășit. Consideră că agentul de poliție în mod netemeinic și nelegal a avut în vedere manevra de depășire a obstacolului ca fiind depășire a liniei continue, agentul reținând greșit faptele petrecute, deoarece conducătorul tractorului avea obligația de a se asigura la ieșirea de pe un drum lăturalnic, petenta având prioritate de trecere.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Plângerea petentei a fost legal timbrată ( f. 17 ).
În probațiune, petenta a depus copia procesului verbal.
1.2 Legal citată, intimata a depus întâmpinare ( f.18 ) prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului - verbal, acesta fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de art. 16, pct.7 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității. Fapta petentei a fost săvârșita cu vinovăție.
În probațiune intimata a depus la dosarul cauzei, înscrisuri.
1.3 La data de 07.07.2014, petenta a depus un răspuns la întâmpinarea intimatei ( f. 25 ) prin care arată că menține cele invocate în plângerea contravențională și invocă prezumția de nevinovăție de care se bucură în această materie.
În prezenta cauză instanța de judecată a dispus din oficiu emiterea unei adrese la Primăria Băile Tușnad pentru a se indica felul marcajului aflat pe DE 578 la km 50+600, precum și a probei cu ascultarea în calitate de martor a agentului constatator.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. 2782/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 08.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional, întrucât la data de 08.05.2014, orele 15:10, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe DE 578 în localitatea Tușnadu Nou la km 50+ 600 m, a efectuat o manevră de depășire a unui ansamblu auto format dintr-un tractor și o semiremorcă încălcând marcajul longitudinal continuu.
Din analiza mențiunilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ( f. 6 ) reiese faptul că petenta a fost sancționată pentru mai multe fapte contravenționale, astfel a fost sancționată pentru faptul că nu purta centura de siguranță, pentru faptul că nu avea luminile de întâlnire aprinse la circulația pe un drum european și pentru faptul că a efectuat o manevră neregulamentară de depășire, încălcând marcajul longitudinal continuu. Pentru primele două fapte contravenționale petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului împreună cu câte două puncte de penalizare iar pentru ultima i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale împreună cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Având în vedere că prin plângerea formulată, petenta se referă doar la această din urmă faptă contravențională, în temeiul art. 9 alin 2 din C. raportat la art. 22 alin. 6 din C. instanța a analizat această cerere raportat strict la plângerea astfel formulată.
Potrivit art. 120, alin 1 lit. i) din HG 1391/2006, conducătorilor auto le este interzisă depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II – a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: iar la lit. e) din același act normativ este prevăzută nerespectarea regulilor privind depășirea.
Pentru săvârșirea acestor contravenții, petentei i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 4 puncte precum și sancțiunea complementară suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Analizând legalitatea procesului verbal instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 al O.G. nr. 2/2001 privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal ce se constată și din oficiu, instanța constatând faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este și semnat de către petentă care la acel moment nu a avut de formulat obiecțiuni.
Prin plângerea formulată petenta a solicitat instanței de judecată să dispună anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și neîntemeiat, considerând că agentul de poliție în mod netemeinic și nelegal a avut în vedere manevra de depășire a obstacolului ca fiind depășire a liniei continue, agentul reținând greșit faptele petrecute în fața sa, deoarece conducătorul tractorului avea obligația de a se asigura la ieșirea de pe un drum lăturalnic, petenta având prioritate de trecere și invocând prezumția de nevinovăție de care se bucură în această materie.
Cu privire la motivele invocate de către petentă, instanța de judecată a administrat mai multe probe, printre care și cea prin care a fost solicitată din partea primăriei localității unde a fost constatată fapta contravențională, de relații cu privire la felul marcajului longitudinal ce desparte sensurile de mers pe porțiunea unde a fost surprinsă petenta ( f. 38 ), din răspunsul înaintat ( f. 40 ) reieșind că marcajul existent, ce desparte sensurile de mers, este format dintr-o linie continuă.
De asemenea instanța de judecată a administrat și proba cu ascultarea în calitate de martor a agentului constatator, din declarația căruia reiese faptul că ansamblul auto, format dintr-un tractor și o semiremorcă se deplasa pe DE 578, înaintea petentei, fără ca înainte să iasă de pe vreun drum lăturalnic, așa cum arată petenta, aceasta din urmă efectuând o manevră de depășire a acestui ansamblu auto prin care a încălcat marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.
Din analiza înscrisurilor depuse de către intimată ( f. 21 – 22 ) rezultă că agentul constatator se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în data de 08.05.2014 având atribuții de control pe sectorul de drum pe care a fost surprinsă petenta.
Față de toate considerentele menționate mai sus, instanța a reținut că fapta petentei, prezintă pericol social crescut, agentul constatator individualizând în mod corect și în limitele legale sancțiunea aplicată.
Instanța a constatat că între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Întrucât procesul verbal singur nu ar fi putut duce la dovedirea celor menționate în cuprinsul său, caz în care plângerea petentei ar fi putut deveni admisibilă, instanța a constatat că mențiunile din procesul verbal se coroborează și cu restul materialului probator aflat la dosarul cauzei, astfel că aceste probe nu au fost combătute de către petentă prin aducerea unor contraprobe care să sprijine în vreun fel afirmațiile făcute prin plângere, toate motivele invocate de către petent prin plângere nu se sprijină pe niciun element de probă, astfel cele susținute de petent au rămas la un stadiu de simple afirmații care nu pot fi luate ca atare de către instanța de judecată, dar care au reușit să fie combătute de către intimată prin probele propuse și administrate nemijlocit de către instanța de judecată reușind să convingă instanța în sprijinul celor afirmate de către intimată în întâmpinare.
Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea formulată de către petent menținând sancțiunile prevăzute în cuprinsul procesului verbal atacat cu privire la fapta de depășire neregulamentară, respectiv sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile.
4. Calea de atac declarată în cauză:
4.1 Împotriva acestei sentința a declarat apel petenta K. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, ca fiind nelegală, iar în consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
În cadrul motivelor, apelanta arată că, prin plângerea formulată împotriva Procesului - Verbal de constatare și sancționare contravențională .._ încheiat în data de 08.05.2014, a indicat mai multe motive de nelegalitate a acestui proces - verbal de contravenție.
Consideră că instanța a reținut în mod greșit că mențiunile din procesul verbal se coroborează și cu restul materialului probator aflat la dosarul cauzei.
În lipsa unor mențiuni exacte și concrete cu privire la locul în care s-a săvârșit contravenția se încalcă dreptul la apărare al contravenientului, acesta fiind pus în situația de a nu-și putea formula apărările în mod corespunzător.
La data de 08.05.2014, petenta conducea autoturismul marca Opel număr înmatriculare_ în localitatea Tușnad Nou, când de pe un drum lăturalnic a ieșit pe carosabil, chiar în fața sa un tractor, pe care l-a depășit și agentul de poliție staționat pe acel segment de drum, a sancționat-o cu reținerea permisului și amendă în sumă de 340 lei pentru săvârșirea faptei „depășire linie continua".
Apreciază sancțiunea aplicată de IPJ Harghita ca fiind netemeinică și nelegală.
Agentul de poliție în mod netemeinic și nelegal a considerat manevra sa de depășire a obstacolului ca fiind depășire pe linie continuă. Consideră că acesta nu a reținut corect faptele petrecute. Conducătorul auto al tractorului avea obligația de a se asigura la ieșirea de pe drumul lăturalnic, petenta având prioritate de trecere.
Precizează faptul că prin Procesul verbal . nr._ întocmit în data de 08.05,2014 i s-a aplicat sancțiunea reținerii permisului pe o perioada de 30 de zile și o amenda contravenționala de 340 lei, sancțiuni ce nu sunt proporționale cu faptele săvârșite.
În drept, se invocă prev. art. 470 C.proc.civ și următoarele.
4.2 I.P.J. Harghita, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de K. A. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate (filele 9-10).
Intimatul arată că în fapt, prin sentința apelată instanța a respins plângerea contravențională îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/08.05.2014. de Prin procesul-verbal contestat apelanta a fost sancționată contravențional pentru că, în data de 08.05.2014, orele 15:10, pe DE 578, în timp ce se deplasa cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, la km 50+600m, a depășit tractorul cu numărul_ care circula regulamentar, prin această manevră încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.
Prin același proces-verbal apelanta a fost sancționată și pentru faptul că nu purta centura de siguranță și autoturismul nu avea aprinse luminile de întâlnire, deși circula pe un drum european. Plângerea contravențională formulată nu vizează și aceste două contravenții.
În mod legal, prin sentința dată, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct. 7 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în mod corect instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză a constatat că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa de a depăși tractorul cu numărul_ care circula regulamentar, prin această manevră încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.
În cauză s-a făcut dovada faptului că în zona în care s-a efectuat depășirea marcajul existent, ce desparte sensurile de mers, este format dintr-o linie continuă (adresa primăriei localității unde a fost constatată fapta contravențională).
Precizează că din ansamblul probelor administrate în cauză, nu reiese o altă stare de fapt decât cea cuprinsă în procesul-verbal contestat, astfel că nu există motive de anulare a procesului-verbal contestat.
Fapta pentru care petenta a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de veridicitate.
Pentru aceste motive, în lipsa unor probe pertinente în susținerea nevinovăției contravenientei, simpla negare a acesteia în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, atât timp cât aceasta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de K. A. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 2782/2014 a Judecătoriei Miercurea-C..
În drept, se invocă prev.art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
II. Considerentele instanței de apel
5. Analizând cererea de apel, instanța constată următoarele:
5.1 In esență, prin apelul formulat, petenta invocă încălcarea de către prima instanță a prezumției de nevinovăție, aplicând în schimb prezumția de legalitate și temeinicie în privința procesului verbal de contravenție, și reținând greșit, după aprecierea sa că probele administrate converg în sensul celor reținute în procesul-verbal, deși, în realitate, faptele nu s-ar fi petrecut în modalitatea reținută în procesul-verbal.
5.2 Având în vedere aspectele invocate, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.
5.3 In cauze recente, împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza . (cererea nr._/04) și N. G. (cererea nr._/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.
5.4 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din considerentele Curții, din cauza N. G. c. României (cererea nr._/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A., citată anterior, pct. 69).
5.5 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
5.6 Concret, în cauza N. G. c. României (cererea nr._/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
5.7 In speță, petenta căreia potrivit prevederilor art. 249 Cod pr civila, îi revenea sarcina probei, nu a formulat o cerere de probațiune în care să arate clar și concret ce probe solicită și ce anume tinde a dovedi cu aceste probe.
5.8 Potrivit prevederilor art. 254 Cod pr civila, sub sancțiunea decăderii, probele se propun de reclamant prin cererea de chemare în judecată, sau, în mod excepțional, în condițiile art. 254 alin. 2.
5.9 Tot prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de apel constată că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.
5.10 Concret, în cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr._/02 și_/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.
5.11 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).
5.12 In concluzie, instanța de apel, reține că în speță, fapta fost constatată personal de agentul constatator, situație în care se aplică prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, fiind de neconceput ca într-un stat de drept, actul întocmit de un funcționar însărcinat să constate fapte de încălcare ale reglementărilor rutiere să rămână fără relevanță juridică, deși petentei i s-a dat posibilitatea de face proba contrarie și putea să o facă prin solicitarea de audiere ca martor a celuilalt conducător auto și prin administrarea unei expertize de specialitate, expertul având posibilitatea de a stabili în funcție de mențiunile din procesul-verbal, de declarațiile părților și martorilor, dacă fapta putea sau nu fi săvârșită de către petentă sau, cel puțin ar fi putut plasa faptele sub limita unei îndoieli rezonabile ceea ce ar fi putut duce la o soluție favorabilă petentei.
5.13 Referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, se constată că potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispozițiile prevăzute în această ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
5.14 Instanța de apel, constată că asumându-și responsabilitatea de a conduce un autovehicul, pe un drum public, orice persoană cunoaște că este obligată să respecte anumite reglementări impuse de autorități tocmai ca urmare a constatării riscului rezultat din folosirea autovehiculelor și stabilite pentru a corespunde scopului de a limita, pe cât posibil, aceste riscuri.
5.15 Petenta, din modul în care se raportează la faptele săvârșite, nu realizează gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că sancțiunea nu corespunde gradului de pericol social al faptei or, din moment ce faptele au fost incriminată de legiuitor există prezumția absolută că faptele prezintă pericol social suficient pentru a fi sancționate conform normelor legale. In privința pericolului social concret, instanța de apel constată că insistența cu care petenta arată că faptele sale sunt minore, denotă o lipsa totală de înțelegere a gravității faptelor, confundând lipsa stării de pericol în trafic cu neîntrunirea la momentul săvârșirii faptelor a cumulului de factori care ar fi putut duce la un accident cu consecințe grave,astfel încât înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este total nepotrivită într-un astfel de context
5.16 Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 480 din NCPC, se respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta K. A., CNP_, domiciliată în .. Tușnad nr. 382, jud. Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 2782/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2015.
Președinte Judecător
C. S. U. E. Steluța
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.C./14.05.2015
Primit:14.05.2015
Tehnored./id/14.05.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: B. C.G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 759/2015. Tribunalul HARGHITA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 208/2015.... → |
|---|
