Anulare act administrativ. Sentința nr. 376/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 376/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 5551/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 Februarie 2014
Președinte - C. B.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 376/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant L. M.-D. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., pârât S. R. PRIN MINISTERUL MEDIULUI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2014, când, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 11.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul L. M.-D. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P., DGFP a Judetului Iasi si Statul Român prin Ministerul Mediului sa se dispună restituirea taxei in suma de 9649 lei perceputa nelegal, cu obligarea paratei la plata sumei actualizate in raport de indicele de inflatie de la momentul platii si pana la restituirea integrala a sumei si anularea Deciziei nr._/04.03.2013 de calcul a taxei.
Se solicita si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că în anul 2013 a achiziționat un autoturism marca BMW, înmatriculat în Germania, tara membra UE, iar la înmatricularea în România in 2013 i s-a impus plata timbrului de mediu .
Raportat la prevederile art.110 TFUE, decizia CJUE în cauza T. și Decizia nr.24/2011 a ÎCCJ, secțiile unite, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, reclamantul consideră că nu are obligația de plată a timbrului de mediu la momentul înmatriculări autoturismului pentru prima dată în România, considerând că acesta este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, precum și de a-l supune unei situații discriminatorii, timbrul de mediu fiind contrar art.110 TFUE.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece în cauză sunt incidente prevederile OUG nr.9/2013, legiuitorul înlăturând discriminările instituite de acest ultim act normativ și constatate de CJUE în cauza T./România, taxa pe emisiile poluante impusă reclamantului fiind conformă art.110 TFUE.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi se subroga in drepturile Administratiei Finantelor Publice a Municipiului P., conform art 23 din HG 520/30.07.2013 si art 11 alin. 3 din OUG 74/2013.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 al.1 și al.2 din Legea 9/2012, art. 5 al.1 și 3 din același act normativ
Pârâta nu au solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
La termenul din 19.11.2013 instanta invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Mediului.
Analizând probatoriul administrat atat prin prisma exceptiei cat si pe fond Tribunalul constata urmatoarele:
Instanta va admite exceptia invocata avand in vedere ca taxa in dicutie se calculează și se colectează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, dar aceasta nu înseamnă că Statul Român prin Ministerul Mediului are calitate procesuala pasiva in speta. Instituția chemării în judecata se întemeiază pe existența unei obligații de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în judecata, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
In ceea ce priveste fondul cauzei retinem ca reclamantul a cumpărat în anul 2013, un autoturism rulat importat din Germania, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România in 2013 i s-a solicitat plata timbrului de mediu, timbru pe care l-a achitat pentru a beneficia de achiziția efectuata.
Timbrul de mediu perceput de statul român în sistemul OG nr.9/2013 nu contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ) deoarece situația discriminatorie generată de aplicarea OG nr.50/2008 a fost înlăturată prin impunerea plății taxei de emisii poluate și ulterior a timbrului de mediu și în cazul autovehiculelor deja înmatriculate în România în caz de revânzare( art.4 lit.c din OG nr.9/2013). În acest context factual și juridic situația reclamantei nu este identică cu cea existentă sub imperiul OG nr.50/2008. Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare, sub imperiul OG nr.50/2008, a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40). Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Ori, prin dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 și art.4 lit.c din OG nr.9/2013 legiuitorul s-a conformat practicii CJUE, reliefate în situația României de cauza T. și N., fiind înlăturată situația discriminatorie a autovehiculelor importate din statele membre UE și, totodată, favorizantă în ceea ce privește autoturismele deja înmatriculate în România anterior OG nr.50/2008, timbrul de mediu fiind perceput și în cazul revânzării acestei categorii de autovehicule. În consecință, timbrul de mediu achitat de reclamant, respectă dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art.110 TFUE, taxa nefiind contrară dreptului comunitar, cererea acestuia de restituire a timbrului si de anulare a deciziei fiind evident neîntemeiate.
F. de cele retinute, in temeiul art 60 din C.pr.civ respinge ca nefondată si cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Mediului, invocate de instanta din oficiu.
Respinge actiunea formulata de L. M. D. in contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Mediului ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Respinge ca nefondata actiunea formulata de L. M. D. domiciliat in . M. in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași in numele si pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P., cu sediul in Iași, ..26, jud. Iași.
Respinge cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași in numele si pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P..
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 11.02.2014.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, M. B. |
Red./tehred., C.B.
6 ex./14.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 206/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 637/2014.... → |
|---|
