Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 201/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 37950/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Februarie 2014
PREȘEDINTE - S. T.
JUDECĂTOR E. P.
JUDECĂTOR A. C.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 201/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta B. A. și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin reprezentant convențional consilier juridic C. A., lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
La interpelarea instanței, intimatul prin consilier juridic arată că nu are cereri noi de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere probatoriul administrat la judecarea în fond a cauzei.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 6461 din 23.04.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea împotriva procesului – verbal . nr._ din 25.11.2012, formulată de petenta B. A. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimat la data de 25.11.2012 (fila 8), petenta B. A. a fost sancționata contraventional cu amenda în cuantum de 630 lei (9 puncte amenda) si reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 102 alin. 3, litera e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, reținându-se în fapt ca, la data de 25.11.2012, ora 17.24, petenta a fost depistata conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583 km 58, pe raza localitații Letcani, sensul de mers catre R., cu viteza de 101 km/h, înregistrata si filmata cu aparatul radar din dotarea autospecialei MAI_.
La rubrica „Alte mentiuni„ s-a notat „Ma grabeam la inmormantare“, iar procesul-verbal este semnat de petenta atât în dreptul acestei mentiuni, cât si la rubrica destinata semnaturii contravenientului.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntându-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condițiilor de forma, instanța a retinut ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si . radar cu care a fost înregistrata viteza, fiind respectate astfel dispozitiile art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h.
Instanta a constatat ca, în mod corect, fapta contravenționala retinuta în sarcina petentei a fost încadrata în dispozitiile art. 102 alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, care stabileste ca reprezinta contraventie depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cât priveste legalitate sanctiunilor aplicate, instanta a constatat ca acestea se încadreaza în limitele prevazute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. d) si la art. 111, alin. 1, lit. c) din OUG nr. 195/2002 republicata.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta a retinut ca potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege.
Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta C.E.D.O. în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum retinerea permisului de conducere, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza A. contra României, hotarârea C.E.D.O. din 4 oct. 2007, cauza N contra R. decizia C.E.D.O. referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo).
Sub acest aspect, instanta a constatat ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planse fotografice (fila 27), CD-ul cu inregistrarea abaterii (fila 26), atestat operatorului radar (fila 30), buletin de verificare metrologica nr._/06.04.2012 (fila 29).
Faptul ca petenta nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar marca AUTOVISION, cu . de emisie-receptie si . de prelucrare-afisare - ROM 281, omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica nr._/06.04.2012 în termen de valabilitate, fila 29) si utilizat de un operator atestat (atestat, fila 30), care a indicat ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_, se deplasa cu o viteza de 101 km/h în data de 25.11.2012, ora 17.24 (planse foto, fila 27).
Din plansele foto și CD-ul depuse la dosar se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.
În cauza de față petenta nu a contestat viteza inregistrata de aparatul radar, insa a invocat starea de urgenta pentru exonerarea de raspundere contravenționala, respectiv că la acel moment se grăbea să ajungă la Suceava, intrucat decedase bunica prietenului sau și acesta trebuia sa participe la pregatirile pentru înmormantare.
Instanța a reținut ca starea de urgență nu reprezinta vreo cauza exoneratoare de răspundere contravenționala in senul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, conducătorul auto asumându-și riscul comiterii și sancționarii unei contravenții în momentul în care a ales să circule cu viteza cu care a fost depistat.
Faptul ca prietenul petentei trebuia sa participe la pregatirile pentru inmormantarea bunicii sale nu prezenta o urgenta foarte mare, pentru a justifica incalcarea regulilor privind circulatia pe drumurile publice de catre petenta, mai ales cu o astfel de viteza, periclitand atât siguranța celorlalti participanti la trafic, cat și sanatatea și integritatea sa.
În privinta sanctiunilor, pentru depasirea vitezei legale cu 51 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentei 9 puncte amenda (630 lei), ceea ce reprezinta minimul prevazut de art. 98 alin. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata si masura complementara a retinerii permisului de conducere în vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Fapta imputata petentei este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (între 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat.
Întrucât petenta a depasit viteza legala în localitate cu 51 de km/h, reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol pe ceilalti participanti la trafic, instanta apreciaza ca sanctiunea amenzii este proportionala cu gravitatea faptei savârsite, iar agentul constatator a procedat la o corecta individualizarea a acesteia.Prin urmare, nu se impune înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului, nici reducerea amenzii (amenda ce a fost aplicata în cuantum minim).
In ceea ce priveste sancțiunea complementara, instanta are in vedere imprejurarea ca, potrivit art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, in cazul savarsirii contraventiilor prevazute la acest alineat se va aplica si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
In consecinta, instanta a retinut ca masura in cauza reprezinta in aceasta situatie o sanctiune complementara ce se aplica de drept, in cazul constatarii unei dintre contraventiile prevazute de lege, inclusiv aceea dedusa prezentei judecati, respectiv depasire neregulamentara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului petenta solicită reținerea în cauză a cazului fortuit.
Consideră că a depășit viteza cu 1 km/h, iar aparatul radar are o marjă de eroare.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului în conformitate cu disp. art. 304 ind. 1 din C.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 25.11.2012, încheiat de I. Iași petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că la data de 25.11.2012, ora 17,24 petenta a fost depistată conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare BT-77_ADA pr DE 583 km.58 pe raza localității Lețcani, sensul de mers către R. cu viteza de 101 km/h înregistrată și filmată cu aparatul radar din dotarea autospecialei MAI_.
În cauza de față, petenta nu a contestat viteza, ci a menționat o stare de urgență, nu un caz fortuit întrucât se grăbea să ajungă la Suceava, pentru a fi prezentă la înmormântarea bunicii prietenului său.
Fapta reținută în sarcina sa este dovedită cu raportul agentului constatator și planșele foto.
În mod corect a prezentat prima instanță că fapta imputată petentei este o faptă de pericol care denotă un pericol social ridicat ( petenta a circulat în localitate cu o viteză de 101 km/h ).
În cauză nu poate fi reținută dispoziția art 11 din OG nr 2/2001, referitoare la cazul fortuit. S-a depus un certificat de deces pe numele R. Ilaria, decedată la data de 25.11.2012. În aceeași zi, în jurul orelor 17,30 a fost săvârșită de către petentă contravenția. Petenta a susținut că persoana decedată este bunica prietenului său( nu s-a făcut dovada în acest sens) și că se deplasa la înmormântare. Înmormântarea nu putea avea loc în aceeași zi cu data decesului și nicidecum după orele 17,30 când a fost surprinsă în trafic, conducând cu o viteză ce depășește limita legală. Nu implică urgența nici pregătirile pentru înmormântare prin raportare la un interval orar ce are în vedere timpul scurs în condițiile deplasării respectând viteza de deplasare față de timpul scurs prin mărirea vitezei de deplasare încălcând rigorile legii. În concluzie, susținerile petentei nu pot fi interpretate ca fiind un caz fortuit.
Analizand recursul declarat, in raport de considerntele hotararii si de probele administrate in cauza, recursul este nefondat.
In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petntei. In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost incheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.
Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel incat procesul verbal este legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constata ca procesul verbal contestat face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeaasca faptele ce i se imputa, nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura in care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.( Cauza Salabiaku c. Frantei Hotararea din 7.10.1988, cauza VASTBERGA taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23.07.2002).
Forta probanta a rapoartelor si a proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instnta va verifica caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul( Cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea din 7.10.1988.
In analiza principiului proportionalitatii, instanta verifica in ce masura petenta nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata, la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala.
Avand in vedere aceste principii, tribunalul constată ca petentul nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente ca situatia de fapt ar fi alta decat cea retinuta in procesul verbal contestat.
Instanta de recurs mai retine ca procesul verbal analizat cuprinde constatarile personale ale agentului constatator cu privire la situatia de fapt descrisa, astfel ca acesta a avut posibilitatea de a aprecia si gradul de pericol social creat de catre petent prin savarsirea contraventiei, astfel ca actul sanctionator este legal si temeinic.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, in raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanta de fond a retinut in mod corect ca amenda contraventionala aplicata este cea prev de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile în care a fost savarsită contraventia, de modul si de mijloacele de savarsire, precum si de circumstantele personale ale contravenientei, astfel incat nu se impune reevaluarea acestora, iar masura administrativa de suspendare a dreptului de a conduce reprezinta o masura care are la baza o prezumtie de vinovatie a petentei.
În consecință, Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 312 din C.pr.civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul B. A. împotriva sentinței civile nr. 6461 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
Președinte, S. T. | Judecător, E. P. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. P. |
Red jud. P.E.tehnored. grefier L.M./ 2 ex/19.05.2014.
Judecător fond O. C. H.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 186/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 206/2014.... → |
|---|
