Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 637/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 637/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 9525/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 Martie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 637/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. H. I. S.R.L. și pe pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. IAȘI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 25.02.2014, apoi pentru 4.03.2014 și astăzi 11.03.2014, când:
TRIBUNALUL
În cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamanta S.C.”H. I.”S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Iași și a solicitat anularea deciziei nr. DGc 576 din 09.05.2011 emisă de către pârâtă cu privire la art.1 din decizie care privește suma de 382.867 lei, din care suma de 73.807 lei TVA și suma de 309.060 lei dobânzi aferente TVA și anularea deciziei de impunere nr.F-IS 174/2011, anularea integrală a raportului de inspecție fiscală nr.136 din 24.02.2011, anularea măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală nr. 3457 din 24.02.2011 emise de către pârâtă și suspendarea executării efectelor actului administrativ fiscal ce reprezintă titlul executoriu până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul disp. art. 14, 15 din Legea 554/2004.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în luna februarie 2011, inspectorii din cadrul pârâtei au efectuat o inspecție fiscală parțială asupra TVA pentru perioada 01.01._10.
În urma controlului, inspectorii au întocmit raportul de inspecție fiscală și au reținut că reclamanta nu ar fi calculat și nu ar fi achitat corect un debit suplimentar de TVA în cuantum de 75.713 lei și majorări de întârziere în cuantum de 309.130 lei conform anexelor 9 și 10 la raport. În baza raportului a fost emisă decizia de impunere nr.F IS 174/24.02.2011.
În această decizie s-a apreciat suma impozabilă ca fiind de 319.014 lei pentru care s-a calculat TVA suplimentar de plată în cuantum de 75.713 și despăgubiri fiscale accesorii în cuantum de 309.130 lei.
Reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia DGc nr.576 din 09.05.2011.
Criteriile reclamantei se referă la următoarele aspecte:
1. Servicii de transport intracomunitare.
Reclamanta a efectuat servicii de transport intracomunitar pe relația Italia-România, în beneficiul EMME PROFUMI sas di Mauri E.Ec.Via Galvani 2, serviciu pentru care s-a emis factura fiscală nr._/01.03.2010, în sumă de 6.982,41 lei.
Organele de control au apreciat că prestarea de servicii este impozabilă în România, stabilind un debit suplimentar la TVA de 1.326,66 lei, la care s-au calculat obligații fiscale accesorii.
În condițiile art.133 din Codul Fiscal, în vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor, în condițiile alin.2, locul de prestare în cazul unei persoane impozabile este locul unde respectiva persoană (beneficiarul) își are stabilit sediul activității sale economice.
În cazul de față beneficiarul are sediul în Italia și ca urmare dacă beneficiarul este înregistrat fiscal acesta plăteșteTVA.
În condițiile art.126 Cod Fiscal, sunt operațiuni impozabile în România, cele care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau prestare de servicii în sfera taxei efectuată cu plata, locul de livrare sau de prestare ar fi considerat în România, livrarea sau prestarea se fac de către o persoană impozabilă, iar prestarea să rezulte din activitățile economice prevăzute de art.127 Cod Fiscal.
Toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, în condițiile art.126 din Codul Fiscal, în cazul în care acestea nu sunt îndeplinite, fie măcar și pentru lipsa uneia dintre ele, în România nu se mai plătește TVA.
În acest sens sunt și prevederile pct.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
În momentul întocmirii facturii beneficiarul italian a transmis un cod de înregistrare fiscală.
Organul fiscal a apreciat că acel cod nu ar fi corect și în consecință a dispus ca reclamanta să plătească TVA.
Pe factura fiscală la codul de înregistrare fiscală a fost trecut în mod eronat un alt cod de identificare al aceluiași beneficiar și anume: IT_.
Când au făcut verificări, organele de control au cerut doar codul corect, dar nu au vrut să rețină și faptul că pe factură chiar dacă nu la locul potrivit este trecut și acest cod corect și nici nu au cerut relații privitoare la înregistrarea în scopuri de TVA a serviciului prestat în baza facturii_/01.03.2010. Dacă ar fi făcut-o, ar fi constatat că serviciul prestat nu poartă obligații de plată a TVA în sarcina acestora.
Mai mult, prin decizia DGc756/09.05.2011 se precizează că ulterior întocmirii actului administrativ fiscal, respectiv la data de 14.04.2011, organele de inspecție fiscală au obținut prin sistemul VIES, baza de date care nu este publică, informații suplimentare precum că operatorul intracomunitar „nu este activ în perioada indicată”, fără a comunica dacă rezultatele sunt corecte sau sunt datorate unor erori a unor baze de date.
În consecință, debitul suplimentar la TVA în cuantum de 1.326,66 lei ca și majorările de întârziere aferente sunt stabilite nelegal.
De altfel, art.156 din Codul Fiscal, referitor la evidența operațiunilor pe care trebuie să o țină persoanele impozabile stabilite în România, nu se menționează nici o sancțiune pentru completarea eronată a acestor evidențe, eroarea în cazul de față constând în trecerea unui cod greșit pe factură.
2. Prestări servicii intern.
Organul de inspecție fiscală a apreciat că prin neînregistrarea în contabilitate a facturii nr.125/29.12.2010, a creat un prejudiciu, recalculându-se baza de depozitare și stabilindu-se suplimentar TVA colectat la suma de 72.480 lei la care s-au calculat obligații fiscale.
Factura nr 125/29.12.2010 a fost emisă de către reclamantă către persoana fizică Horobet L., în baza contractului de prestări servicii 780/02.08.2006.
Art.5 din acest contract, stipulează că pentru serviciile efectuate de prestator, beneficiarul va plăti printre altele un beneficiu de 10%..
Raportat la scăderea pieței imobiliare, a fost întocmit un act modificator-completator între semnatarii contractului cu nr.1035/30.12.2010 prin care procentul a fost renegociat la un nivel de 2%.
Având în vedere această negociere și pentru că la data de 30.12.2010 se constatase deja realizarea unui beneficiu de 2,23% care depășea procentul renegociat, s-a hotărât stornarea facturii nr 125/29.12.2010 prin emiterea altei facturi cu nr. 126/30.12.2010.
Aceste documente nu au fost luate în considerare la stabilirea situației de fapt fiscale de către organele de inspecție fiscală, deși ambele facturi au fost emise în perioada supusă controlului. În aceste condiții baza de impozitare nu există și în mod eronat organul constatator a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare.
3. Înregistrări eronate TVA.
Odată cu semnarea anexelor și a celorlalte documente întocmite la încheierea inspecției fiscale, semnătura a fost cerută în calitate de administrator al societății H. I. S.R.L., H. L. a avut reprezentarea legală că semnează acte aferente controlului.
La data formulării contestației toate facturile fiscale întocmite în baza situațiilor de lucrări au fost achitate integral în termenul de un an, nemaiexistând la acest moment restanțe.
Fiind înregistrate în mod corect aceste facturi, reclamanta a apreciat că nu se datorează penalități de întârziere pentru ele.
4. Decizia Dgc.576/09.05.2011 este nelegală și netemeinică pentru că: nu a analizat și nu a răspuns punctual la toate motivările din contestație; nu au prezentat modul de calcul al majorărilor și nu au recalculat corect majorările de întârziere după admiterea în parte a contestației; a respins nejustificat contestația pentru celelalte sume; deși a dispus efectuarea unui control pe aceeași temă și pentru aceeași perioadă, conform mențiunii de la fila 20 din decizie, nu a procedat la revocarea sau măcar suspendarea deciziei de impunere anterioare.
Câtă vreme baza de impunere a fost stabilită eronat, reclamanta nu datorează nici obligații suplimentare de plată, nici majorări de întârziere.
La termenul de judecată din 13.12.2011, reclamanta a formulat cerere completatoare a acțiunii introductive solicitând și anularea Deciziei nr. DGc.839/09.09.2011 emisă de către pârâtă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.F-IS 712/2011.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a formulat contestație pentru suma de 73.807 lei cu titlu de TVA și suma de 309.060 lei dobânzi aferente TVA și pentru suma de 1.800 lei impozit pe profit și obligații fiscale în sumă de 529 lei.
Organul de control a apreciat și a dedus eronat TVA în cuantum de 1.906,19 lei aferentă facturilor nr._ din 03.04.2007 și nr. 2138 din 03.09.2008, doar pentru că nu a prezentat facturile în original.
Organul constatator a stabilit obligații fiscale suplimentare accesorii, majorări de întârziere în cuantum de 309.130 lei pentru 3 facturi emise în baza contractului nr. 780/02.08.2006.
În art.134 alin.1 din Codul Fiscal se arată care este faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări servicii. Acesta intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.
De la această regulă, există o excepție prevăzută la art.134 ind.1 al.7 din Codul fiscal care arată că prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive (construcții montaj) sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru sau alte documente similare, ori la data acceptării acestora de către beneficiar în funcție de prevederile contractuale.
Prevederile contractului au fost respectate, au fost întocmite situații de lucrări, iar în baza acestora s-au emis facturi fiscale toate fiind datate și neînsușite de către părți.
Aceste documente existau, dar nu purtau semnătura și data acceptării de către beneficiar persoana fizică, H. L., fapt atestat de devizele în original.
Data de 15.01.2009 și semnătura beneficiarului H. L. au fost inserate pe devizele de lucrări în copie la solicitarea organului de inspecție fiscală.
Decizia DG nr.839/2011 este nelegală pentru următoarele considerente:
Nu au fost prezentate constatările organului fiscal, ci numai o situație privind profitul impozabil și a impozitului pe profit pentru perioada 01.01._10, nu au fost avute în vedere toate documentele.
Sumele înscrise în factura nr. IS20105002 din 23.02.2010 au fost achitate prin compensare la data de 30.06.2010. Factura nr.IS20105009 din 17.03.2010 în sumă totală de 2.565.838,73 lei a fost achitată prin compensare la datele de 30.06.2010, respectiv 30.07.2010, iar factura nr.IS_ din 28.06.2010 în sumă de 1.600.885,71 lei a fost achitată până la data întocmirii prezentei.
S-a susținut că pentru exercițiul financiar 2009, societatea a efectuat operațiuni corecte care au fost menționate și declarate în documente respectiv la data de 23.02.2010, 17.03.2010 și 28.06.2010.
Pentru exercițiul financiar 2010, organul de inspecție fiscală a constatat că reclamanta a înregistrat în luna martie 2010 în contul 635 contravaloarea facturii nr._ din 16.03.2010 în sumă de 16.450 lei reprezentând taxă de poluare pentru autoturisme și autovehicule achiziționate în leasing.
Măsura luată a fost neacordarea dreptului de deducere a cheltuielilor reprezentând taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule pentru suma de 16.450 lei.
Organul de inspecție fiscală a constatat că reclamanta a emis în luna decembrie 2010 către persoana fizică H. L. factura nr. 125/29.12.2010 în sumă de 302.000 lei fără TVA pe care a o omis să o înregistreze în contabilitate.
S-a luat decizia de stornare a facturii nr.125 din 29.12.2010 cu factura nr.126/30.12.2010, în aceste condiții a susținut reclamanta că baza de impozitare este 0. Nu se aplică disp. art.19 din Legea 571/2003.
S-a majorat nejustificat veniturile aferente exercițiului financiar 2009 cu suma de 3.585.483 lei. S-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 1.800 lei pentru care s-au calculat obligații fiscale accesorii.
Reclamanta a susținut că a realizat corect în anul 2009 venituri în cuantum de 2.385.770 lei, a stabilit și a virat cuantumul impozitului minim în conf. cu art.18 din Legea nr.571/2003.
La termenul de judecată din 13.12.2011 reclamanta a precizat că nu insistă în cererea de suspendare a actului administrativ.
La termenul de judecată din 6.03.2012, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.
În drept reclamanta a invocat disp. din Codul fiscal și de procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare. Aceasta a depus la dosarul cauzei documentația.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.576 din 9.05.2011 D.G.F.P.J Iași a respins contestația formulată de S.C.”H. I.”S.R.L. Iași pentru suma de 382.867 lei din care suma de 73.807 lei taxa pe valoare adăugată și suma de 309.060 lei dobânzi aferente taxei pentru valoarea adăugată.
A fost desființată Decizia de impunere nr.F-IS-174 din 24.02.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de Autoritatea de inspecție fiscală Iași în baza raportului de inspecție fiscală nr.F-IS-136 din 24.02.2011 pentru suma totală de 1.976 lei din care suma de 1.906 lei taxă pe valoare adăugată și 70 lei dobânzi aferente taxei pe valoare adăugată urmând ca în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei o altă echipă de inspecție fiscală să efectueze verificare S.C.”H. I.”S.R.L. ce va viza aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a emis actul.
Pârâta a avut în vedere contestarea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr.F-IS 174 din 24.02.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.F-IS 136 din 24.02.2011, reprezentând taxa pe valoare adăugată în sumă totală de 75.713 lei și accesoriile aferente în sumă de 309.130 lei.
Reclamanta S.C.”H. I.”S.R.L. Iași a contestat obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa prin Decizia de impunere nr.F-IS 174 din 24.02.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.F-IS 136 din 24.02.2011, reprezentând taxa pe valoare adăugată în sumă totală de 75.713 lei și accesoriile aferente în sumă de 309.130 lei.
1.Cu privire la diferența de taxă pe valoarea adăugată colectată în sumă de 1.327 lei aferentă facturii (Invoice) nr._/01.03.2010, tribunalul constată că reclamanta a înscris pe aceasta codul de înregistrare în scopuri de T.V.A. al beneficiarului IT_ în loc de IT_ s-a apreciat de către pârâtă că operațiunea de transport intracomunitar, este operațiune impozabilă în România conform prevederilor art.126 coroborate cu cele ale art.133 alin.(2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Nu are relevanță faptul că partenerul, EMME PROFUMI s.a.s. di Mauri E. e C. Via Galvani, 23 din Italia a aplicat amprenta ștampilei care conține elemente de identificare ale operatorului intracomunitar, întrucât se are în vedere codul de înregistrare.
Locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în Romania în conformitate cu dis part 132 și art 133 din Codul fiscal. Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă este locul unde persoana primește serviciile și își are stabilit sediul activității.
În cazul serviciilor pentru care se face trimitere la disp art 133 al 2 din Codul fiscal, atunci când o persoană impozabilă este stabilită într –un stat membru al Uniunii Europene, se consideră îndeplinită condiția când se arată adresa sediului și codul valabil de TVA atribuit de autoritățile fiscale dintr-un alt stat membru.
În speță, reclamanta nu a confirmat un cod valabil de TVA și nu a obținut confirmarea validității codului de TVA al partenerului său în mod corect s-a considerat că prestarea de servicii este realizată de către o persoană neimpozabilă.
Cu privire la această diferență de taxă pe valoarea adăugată în cuantum se 1.327 lei, reclamanta a depus la data de 9.02.2011, răspunsul de validare a TVA ului și declarația recapitulativă, cod 390 VIES, înregistrată la data de 08.03.2011 sub nr 90 . Prin referatul cu propuneri de soluționare a contestației nr AIF 6391 din 31.03.2011 s-a apreciat reclamanta poate aplica regimul de scutire la data efectuării corecțiilor.
2. Cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 72.480 lei aferentă facturii nr.125 din 29.12.2010 omisă la înregistrare în luna decembrie 2010, instanța notează că reclamanta a susținut că nu a fost înregistrată factura respectivă întrucât aceasta a fost emisă eronat, fapt pentru care în data de 30.12.2010 a fost emisă o altă factură de stornare a acesteia, respectiv factura nr.126.
La data de 29.12.2010, reclamanta a emis către persoana fizică H. L. factura nr.125 în valoare de 374.480 lei din care taxa pe valoare adăugată în sumă de 72.480 lei. Aceasta factură evidențiază mobilier pentru societate, bunuri achiziționate în dec 2008-iunie 2009. La data de 30.12.2010 reclamanta a emis o alta factură cu nr 126 prin care a stornat factura nr 125.
Reclamanta a susținut că piața imobiliară a suferit o scădere, motiv pentru care a încheiat actul cu nr 1035 din 30.12.2010 la contractul de prestări servicii nr 780 din 02.08.2006, prin care a stabilit realizarea unui beneficiu de minim 2 %.
Cum nu s-a încheiat un act adițional la contractul menționat mai sus în mod corect a reținut pârâta că factura de stornare nu are relevanță în speță.
3. Cu privire la diferența de taxă pe valoare adăugată deductibilă în sumă de 1.906 lei, nu s-a rambursat taxa pe valoarea adăugată pentru această sumă aferentă facturilor . nr_/4076 din 03.04.2007 și nr 2138/4077 din 03.09.2008 ambele emise de . . În speță sunt aplicabile disp art 46 al 1 și ale art 146 din Normele metodologice. Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prev la art 146 al 1 din Codul fiscal. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita emiterea unui duplicat al facturii. În speță, reclamanta a depus duplicatele facturilor. Ulterior efectuării inspecției fiscale, reclamanta a depus duplicatele, iar pârâta a avut în vedere disp art 213 al 4 din Codul de procedură fiscală Cum în cauză aceste aspecte țin de o nouă reverificare, în cauză s-au aplicat disp art 216 al 3 din codul de procedură fiscală. Instanța verifică actele fiscale emise de organele de inspecție fiscală, inclusiv raportul de inspecție fiscală nr F IS nr 136 din 24.02.2011. Punctul de vedere exprimat de către pârâtă este legal, respectiv că echipa de inspecție fiscală nu a putut verifica modul de înregistrare a documentelor în perioada analizată.
Prin Decizia DGc nr 576 din 09.05.2011 emisă de DGFPJ Iași s-a desființat Decizia de impunere nr F_ 24.02.2011 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în baza Raportului de inspecție fiscală nr F IS 136 din 24.02 .2011 cu privire la suma de 1.906 lei
4.Cu privire la obligațiile fiscale accesorii în sumă de 309.130 lei calculate pentru perioada 01.01._10, aferente atât diferenței de taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar în sumă totală de 75.713 lei, cât și pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă prestărilor de servicii pentru care au fost emise ulterior faptului generator facturile aferente, tribunalul reține că reclamanta a susținut faptul că, organele de inspecție fiscală au procedat la stabilirea nerealistă a bazei suplimentare de impozitare și nu au avut în vedere informații din documente ce aveau o mare relevanță în aprecierea stării de fapt fiscale, ignorându-le cu bună știință. Organele de inspecție fiscală au susținut că lucrările de construcții au fost facturate la o dată ulterioară acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări, iar reclamanta a susținut că situațiile de lucrări au fost acceptate la data facturării.
Reclamanta S.C. "H. I." S.R.L. IAȘI a emis către persoana fizică Horobet L. facturi în valoare totală de 4.266.724 lei, din care TVA în sumă totală de 681.242 lei, pentru lucrări de construcții executate în baza contractului de prestări servicii nr.780 din 02.08.2006, respectiv:nr. IS2010S0022 din 23.02.2010 în valoare totala de 100.000lei, din care TVA 15.966 lei; nr. IS2010S0029 din 17.03.2010 în valoare totală de2.565.839 lei, din care TVA 409.672 lei; nr. IS2010S0065 din 28.06.2010 în valoare totală de 1.600.886 lei, din care TVA 255.604 lei. La aceste facturi erau anexate devize de lucrări cu mențiunea "acceptat de beneficiar Horobet L. 15.01.2009".
Potrivit disp art.134ind 1 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, „ Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații, de lucrări, cum sunt serviciile de construcții-montaj. consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, faptul generator ia naștere la data emiterii situațiilor de lucrări sau, după caz, la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiar."
Data acceptării situațiilor de lucrări este data de 15.01.2009, iar potrivit prevederile legale menționate mai sus, se reține că faptul generator al taxei pe valoarea adăugată în sumă totală de 681.242 lei a intervenit la acea dată, 15.01.2009, indiferent de data la care au fost emise facturile aferente.
Documentele depuse de către reclamantă nu sunt în măsură să creeze o altă situație de fapt decât cea constatată de organele de inspecție fiscală, tribunalul reține că reclamanta datorează și dobânzile în sumă de 308.415 lei calculate pentru taxa pe valoare adăugată aferentă lucrărilor de construcții de la data de 25.02.2009 până la data scadenței T.V.A. aferentă facturilor emise la data de 23.02.2010, 17.03.2010 și 28.06.2010.
În decizia 839 din 09.09.2011 D.G.F.P. Iași a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă pentru suma de 2.329 lei stabilită prin decizia de impunere F.IS.712 din 14.06.2011 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.F-IS 470 din 14.06.2011 reprezentând 1.800 lei impozit pe profit, 529 lei dobânzi aferente impozitului pe profit.
Prin aceeași decizie pârâta a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva măsurii de diminuare a pierderii fiscale cu suma totală de 318.450 lei stabilită prin dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. A.I.F_ din 14.06.2011 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-IS 470 din 14.06.2011.
Cu privire la obiectivul nr 1 din expertiza contabilă efectuată în cauză, expertul R. D. a concluzionat data exigibilității și declarării TVA ului pentru facturile menționate, date care sunt diferite de cele ale experților consultanți.
Experții consultanți pleacă de la definiția faptului generator care reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale pentru exigibilitatea taxei – conform art.157 al.1 dinLg.567/2003 a Codului fiscal.
Această dată determină momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplată.
Contractul de prestări servicii nr.780 din 2.08.2006 a fost completat la 30.12.2010 cu actul modificator 1035 cu privire la modificările art.5 din contract privind obținerea unui beneficiu de 2% față de 10% prevăzut în devizul general de lucrări.
Contractul de prestări servicii nr.780 din 2.08.2006 a fost precedat de un contract de în participațiune nr.779 din 2.08.2006 autentificat sub nr. 347 din 11.10.2006.
Asociatul H. L. a intrat în societate cu un teren proprietate personală, în suprafață de 6.000 m.p., situat în zona Bucium, ..8A-F. Reclamanta societatea urma să desfășoare activitatea de construcții.
S-a întocmit precontracte și contracte de vânzare cumpărare și predarea construcției la termenul final și nu pe faze de execuție.
Prestatorul a întocmit situațiile de lucrări pe care le-a prezentat beneficiarului spre acceptare la terminarea completa lucrărilor potrivit contractului, după recepția finală făcută de comisie și după predarea construcției către cumpărător.
Au fost întocmite și facturile către beneficiarul lucrării – persoană fizică H. L. pentru care TVA intră în regimul de taxare inversă factura nr. IS2010S0022 din 23.02.2010 în sumă de 100.000 lei din care TVA în sumă de 15.966,39 lei, factura nr.IS2010S0029 din 17.03.2010 în sumă de 2565.838,73 lei din care TVA în sumă de 409.671,73 lei, factura IS2010S0065 din 28.06.2010 în sumă de 1.600.885,71 lei din care TVA 255.603,60 lei.
Din documentele dosarului rezultă că finalitatea lucrărilor (faptul generator) este corespondentul proceselor-verbale și situațiilor de lucrări confirmate de beneficiari în anul 2010(februarie, martie și iunie), iar cele trei facturi au devenit exigibile de la această dată.
Organele de control fiscal au luat ca și dată luna martie 2008 asimilând procesele verbale întocmite la terminarea lucrărilor, cu procesele-verbale de recepție finală întocmite la termenele arătate în 2010, apreciind că lucrările rămase de executat era posibil să fie terminate la data de 15.01.2009, dată de la care au susținut că a apărut faptul generator și au fost calculate penalizările.
Experții consultanți au arătat că data acceptării situațiilor de lucrări de către beneficiar este aceeași dată cu data emiterii facturilor, data de 23.02.2010, 17.03.2010 și 26.06.2010, atât exigibilitatea facturilor emise, cât și faptul generator, trebuie considerat ca fiind această dată.
În conf.cu disp. art.134 ind.1 al.4 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, pentru prestările de servicii decontate pe baza situațiilor de lucrări, care sunt serviciile de construcții, montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, faptul generator ia naștere la data emiterii situației de lucrări sau după caz la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiar. Devin exigibile și purtătoare de TVA începând cu data predării locuințelor către cumpărători.
Instanța reține opinia expertului R. - faptul generator este dat de momentul când sunt prestate efectiv serviciile. Întocmirea și semnarea lunară a situațiilor de lucrări executate dădea dreptul autorităților fiscale să solicite plata T.V.A. colectat aferent venitului realizat cu costurile menționate de expert.
Documentele nu fac referire la data emiterii și nu fac referire la perioada de timp în care au fost prestate serviciile.
După stabilirea faptului generator societatea era obligată să emită facturi către beneficiar pentru achitarea materialelor și manoperei achitate, fapt arătat în contract (art.5).
Art.5 a fost modificat la data de 30.12.2010 sub nr.1035 (Anexa 4) (după aproximativ 4 ani – chiar după data când experții consultanți au considerat ivit faptul generator februarie, martie, iunie 2010, în concluzie nu putea opera reducerea de 10% la 2 % din suma totală a întregii investiții (în sensul că reclamanta în calitate de prestator să plătească d-lui H. L. în calitate de beneficiar, beneficiu minim din suma totală a întregii investiții.
La data emiterii facturilor de prestări servicii construcții montaj, reclamanta deține: documente intitulate „ Recapitulație” pentru fiecare casă în parte, documente care nu au data emiterii, nu fac nici o referire la perioada de timp când au fost efectuate lucrările. Acestea sunt fiecare anexe la câte un centralizator sunt centralizator situații lucrări la data de 23.02.2010, 17.03.2010, 28.08.2010, document ce este anexă la fiecare factură în anul 2010 respectiv factura IS 2010S0022 din 23.02.2010, factura nr.IS 2010S0029 din 17.03.2010, factura nr. IS 2010S0065 din 28.06.2010, procese-verbale de terminarea lucrărilor nr.157-162 din 21.03.2008 pentru fiecare casă (8 A – 8 F) și procese-verbale de recepție finalănr.1-5 din 31.05.2010 pentru fiecare casă (8 A – 8 F).
Experții consultanți au arătat la acest obiectiv că emiterea facturilor pentru lucrările de construcții montaj este condiționată de existența documentelor ce țin de recepție la terminarea lucrărilor.
Reclamanta S.C.”H. I.” a emis către persoana fizică H. L. factura nr. IS2010S0125 din data de 29.12.2010 în sumă de 374.480 RON (302.000 lei fără TVA) cuprinzând „mobilier și alte bunuri de natura stocurilor”, factură care nu este înregistrată în evidența contabilă a S.C.”H. I.”S.R.L. și nici în jurnalul de vânzări pe luna decembrie 2010.
S.C.”H. I.”S.R.L. a emis către persoana fizică H. L. factura „în roșu” nr.IS2010S0126 din data de 30.12.2010 în sumă de (-)374.480 RON (-302.000 lei fără TVA), factură de storno ce face referire la factura nr.IS2010S0125/29.12.2010, factură care nu este înregistrată în evidența contabilă a S.C.”H. I.”S.R.L. și nici în jurnalul de vânzări pe luna decembrie 2010.
Conform prevederilor art.6 din Legea contabilității nr.82/1991 publicată cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”- registrul jurnal – coroborate cu prevederile referitoare la corectarea informațiilor înscrise în facturi prevăzute la art.160 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
S.C.”H. I.”S.R.L. trebuia să înregistreze în contabilitate, în jurnalul de vânzări atât factura nr. IS2010S0125 din 29.12.2010 în valoare totală de 374.480 RON cât și factura de storno nr. IS2010S0126 din 30.12.2010 în valoare totală de -374.480 RON pentru a respecta cadrul legal în vigoare.
De asemenea, din punct de vedere contabil, prin emiterea facturii inițiale nr.IS2010S0125/29.12.2010 în valoare totală de 374.480 RON care are în cuprinsul ei „mobilier și alte bunuri de natura stocurilor” și emiterea facturii de stornare nr.IS2010S0126 din data de 30.12.2010 în valoare totală de -374.480 RON cu același reper dar cu semnul minus „mobilier și alte bunuri de natura stocurilor” înseamnă că la data de 31.12.2010 respectivul reper „mobilier și alte bunuri de natura stocurilor” să se regăsească în stocurile S.C.”H. I.”S.R.L., respectiv în lista de inventariere anuală de la data de 31.12.2010, listă care însă nu cuprinde acest reper „mobilier și alte bunuri de natura stocurilor”.
Prin urmare societatea nu a procedat legal cu privire la operațiunea de stornare a facturii IS2010S0125/29.12.2010, întrucât nu a făcut dovada că bunurile respective au reintrat în patrimoniul societății S.C.”H. I.”S.R.L.
Facturile cu nr.IS2010S0125/29.12.2010 și IS 2010S0126 din 30.12.2010 au fost înscrise ca și utilizare în situația documentelor cu regim special pentru perioada 01.10._10.
Experții au răspuns și la obiectivul privind taxa de poluare dacă reprezintă o cheltuială deductibilă.
Reclamanta a înregistrat contravaloarea facturii nr._ din 16.03.2010 pe cheltuielile lunii curente, în luna primirii facturii, în cont 635 „cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” de 16.450 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achiziționate în leasing.
În conformitate cu prevederile pct.51 alin.1 de la capitolul 8.1.1. „Evaluarea la data intrării în entitate” din O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare, în costul de achiziție al bunurilor se cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import, și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică se poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective inclusiv, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Costul de achiziție astfel stabilit se recuperează prin deducerea amortizării, în sensul că este deductibil fiscal treptat, lună de lună, pe durata de viață a mijlocului fix.
Față de cele expuse Tribunalul, constată că actele contestate sunt legale și temeinice motiv pentru care în conf. cu disp. art.8 din L.554/2004, va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta . cu sediul în munic Iași, . 77, județul Iași, J_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI cu sediul în munic Iași, cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 376/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 74/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
