Anulare act administrativ. Sentința nr. 813/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 813/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 122/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 27 Martie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 813/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant I. A., reclamant I. JĂNIȚA și pe pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ declinat.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
.Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra excepțiilor invocate și a fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință dina cea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 27.03.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 4145/245/05.02.2013, reclamanții I. A. și I. Janita, în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Iași, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 421/08.09.2004 privind pe P. D., a deciziei nr. 42/08.09.2004 privind pe V. B., a adresei nr. 184/29.03.2005, a nr._/30.11.2005 si a adresei nr._/19.01.2006, toate emise de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că pârâtul a încălcat legislația în vigoare, falsificând adevărul prin ticluirea de probe mincinoase în favoarea numiților P. D. și V. B. .
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Paratul, legal citat, a formulat intampinare prin care a invocat excepția premamturității introducerii cererii, motivat de faptul ca reclamanții nu au făcut parcurgerii prealabile prevăzută de Legea 192/2006, excepția necompetentei materiale a instantei, dat fiind faptul ca se solicita anularea unor acte cu caracter administrativ, excepția tardivitatii introducerii acțiunii, având in vedere data emiterii actelor a căror anulare se solicita precum și excepția lipsei de interes a reclamanților, motivat faptul ca se solicita anularea unor acte care nu le sunt opozabile.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiata. In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr._ din 4 octombrie 2013 a Judecătoriei Iași, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, în raport de actele contestate, și s-a declinat judecarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iași, reținându-se în speță, incidența prevederilor Legii nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /09.01.2014.
La termenul din 5 martie 2014, instanța a admis cererea de ajutor public formulată de reclamanți, în sensul acordării unui apărător din oficiu iar reclamanții au invocat și excepția necompetenței materiale, învederând că, cererea lor este întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.
La termenul din 20 martie 2014, instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor, conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.
Potrivit prevederilor art. 2 ain 1 lit. c din legea nr. 544/2004, actul administrativ este definit ca fiind o manifestare de unilaterală voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării legi.
În primul rând, ne aflăm în fața unui act administrativ, actele a căror anulare se solicită fiind acte emise de instituții publice.
Așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanții contestă o . acte emise de către I. Școlar Județean Iași respectiv, decizia nr. 421/08.09.2004 privind pe P. D., decizia nr. 42/08.09.2004 privind pe V. B., adresa nr. 184/29.03.2005, adresa nr._/30.11.2005 si adresa nr._/19.01.2006.
Potrivit practicii și literaturii judiciare în materie, actul administrativ este un act juridic unilateral, obligatoriu și executoriu emis de către un organ administrativ în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispozițiile legii sau ale unui act normativ subordonat legii ăn timp ce, Competența în materia contencosului administrativ a fost definită ca fiind aptitudinea recunoscută prin lege instanțelor de contencios administrativ de a soluționa litigiile privind actele administrative.
Așadar, din acest punct de vedere, nu se poate pune sub semnul întrebării competența instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, motivul de anulare a actului este irelevant în ceea ce privește stabilirea competenței deoarece, textul invocat de către reclamanți în justificarea excepției necompetenței, art. 184 Cod procedură civilă, este o normă de drept procesual referitoare la probe.
Prin drept substanțial sau material se înțelege ansamblul acelor categorii de norme juridice care au conținut normativ propriu-zis, adicã normeazã, stabilesc conduite, fapte, acțiuni ale subiecților într-un raport juridic, în timp ce prin expresia drept procesual sau procedural se exprimã categoria normelor juridice care cuprind în conținutul lor proceduri, modalitãți, mijloace prin care se aplicã normele dreptului substanțial sau material.
Or, dispoziția procedurală care cuprinde modalitatea de aplicare a dreptului substanțial, în speță a Legii nr. 554/2004, este pct. 1 lit d din Codul de procedură din 1865, aplicabil în prezenta speță, dispoziție expresă care stabilește competența de soluționare a unor astfel de cauze, în primă instanță, în favoarea Tribunalului.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
În ceea ce privește însă excepția inadmisibilității, aceasta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004: „ (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, mai rapid, fără intervenția instanței. Recursul administrativ prealabil, a este prevăzut și de legislația comunitară sens în care, amintim Recomandarea R. ( 2001) 9 din 05.09.2001 a Comitetului de miniștri către statele membre ale Consiliului Europei prin care se statuează asupra modalităților alternative de reglementare a litigiilor din autoritățile administrative și persoanele private dar și art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Plecând de la această calificare, instanța arată că până la soluționarea acestei contestații, care se finalizează cu emiterea unei decizii, nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ actele administrativ - fiscale contestate la organele fiscale, reclamanta având deschisă calea acțiunii în justiție doar împotriva deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale, potrivit art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, care stipulează expres în acest sens.
Potrivit teoriei dreptului administrativ, o caracteristică esențială a actului administrativ este aceea de a produce efecte juridice, adică de a da naștere, modifica sau stinge raporturile juridice, respectiv aceea de a crea drepturi și obligații. Or, decizia de impunere contestată de reclamantă, se circumscrie actelor administrative fiscale care pot forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004
În aceste condiții, legalitatea deciziilor nr. 421/08.09.2004 privind pe P. D. și nr. 42/08.09.2004 privind pe V. B., nu poate fi cercetata de instanta pe cale directa in procedura contenciosului administrativ. Daca s-ar admite altfel, ar insemna ca persoana care se pretinde vatamata, . sau ori ., sa ocoleasca procedura speciala de contestare a actului administrativ unilateral si sa supuna judecatii, in mod direct, legalitatea acestuia, in cadrul unei alte proceduri, decat cea prevazuta de legiuitor, ceea ce nu ar putea fi admis.
Conchizând, procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, fiind obligatorie iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 193 alin1 Cod procedură civilă.
Referitor la capătul de cerere privind anularea adreselor nr. 184/29.03.2005, nr._/30.11.2005 si nr._/19.01.2006, și acesta este inadmisibil, având în vedere faptul că, acest înscris nu întrunește condițiile legale pentru a fi supus analizei instanței de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004: „ 1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Or, este de observat că, adresele adreselor nr. 184/29.03.2005, nr._/30.11.2005 si nr._/19.01.2006, nu stabilesc, nu modifică și nici nu sting un raport juridic între emitent și reclamanți, fiind o simplă informare a acestora din prezenta cauză cu privire la anumite informații solicitate.
Este de reținut de asemenea că, potrivit doctrinei de specialitate, actul administrativ reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice proprii însă, nu orice manifestare de voință este un at juridic, simpla exprimare a unei opinii din partea unei instituții publice nefiind un act administrativ. Or, revenind la speță, este de remarcat faptul că, adresa nr. 2746/28.02.2013 exprimă numai anumite răspunsuri la întrebări adresate pârâtului, având evident numai caracter informativ.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii iar acțiunea formulată de reclamanții I. A. și I. Janita, în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Iași, să fie respinsă ca inadmisibilă.
În baza art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008 precum și față de prevederile art. 2 pct. 3 din protocolul nr._/2008, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții I. A. și I. Janita, ambii cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
În baza art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 28 Martie 2014
DPC 26.04.2014
5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 159/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
