Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 13209/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Martie 2014
Președinte - A. C.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 159/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant I. IAȘI și pe intimat .-PRIN ADMINISTRATOR P. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: administrator P. M., pentru intimata-apelantă, lipsă reprezentantul apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Administrator P. M., pentru intimata-apelantă, se legitimează cu carte de identitate . nr._ și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri pe apelul principal și pe apelul incident.
Administrator P. M., pentru intimata-apelantă, susține că la data efectuării controlului au comunicat inspectorului că pontajul nu a fost întocmit de către contabil și li s-a dat un termen pentru a rezolva aceste probleme și s-au conformat. Solicită admiterea apelului incident, modificarea sentinței instanței de fond și să fie absolviți de obligația de plată a amenzii.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/27.09.2013 a Judecătoriei Iași a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de societatea petentă S.C. C. CHIPARUS SRL în contradictoriu cu intimatul I. IASI și s-a dispus reducerea de la cuantumul de 3000 lei, la cuantumul minim legal de 1500 lei a amenzii aplicate pentru reținerea faptei prevăzute de art. 260 alin. 1 litera m Codul Muncii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal ., nr._/5.04.2013 societatea petentă S.C. C. CHIPARUS SRL, a fost sancționată cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei pentru fapta prevăzute de art. 260 alin. 1 litera m Codul Muncii și cu sancțiunea principală a avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 9c din HG 500/2011.
Sancțiunile au fost aplicate în contextul reținerii următoarelor pretinse fapte contravenționale: societatea petentă nu a ținut evidența orelor de muncă prestate și nu a supus controlului această evidență la data de 1.04.2013, astfel cum i s-a solicitat prin înștiințarea din 27.03.2013, numărul 9457.; angajatorul a trimis ulterior vizitei I. elementele contractului individual de muncă al salariatei T., fiind încălcate prevederile art. 9c din HG 500/2011. procesul verbal a fost încheiat în absența petentei, precum și a unor persoane compatibile cu rolul martorului asistent ( la sediul I. Iași, în prezența altor inspectori ce au calitatea de agent constatator).
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că faptele descrise în procesul verbal constituie contravenții complexe, ce presupun verificarea unui conținut constitutiv și a notării tuturor elementelor apte să le caracterizeze și să le ateste, precum și a împrejurărilor apte să le nuanțeze existența.
Față de prima faptă reținută de inspectorii de muncă, instanța va nota realitatea unei note de informare asupra controlului derulat de I., notă adresată societății petente, în care i s-au adus la cunoștință, în mod complet și corect ( anterior deplasării reprezentanților I. la sediu), documentele ce urmau a fi supuse verificării. La fila 50 din dosarul cauzei se regăsește înștiințarea semnată personal de administratorul P. M., acesta arătându-și în clar numele, prenumele, funcția. Rezultă așadar că din data de 27.03.2013, societatea a fost informată complet asupra tematicii controlului, pe înștiințare figurând în clar „pontajele” 2012-2013.
Astfel, deși în nota explicativă administratorul societății ( aceeași persoană care a fost înștiințată cu 3 zile înainte asupra documentelor ce urmau a fi verificate, la sediul societății) a învederat faptul că nu a prezentat foile de pontaj pentru că „ nu a avut cunoștință de această obligație”, susținerile sale vor fi înlăturate ca fiind nereale și realizate cu rea credință. Astfel, inspectorii au luat toate măsurile de pregătire a unui control tematic anunțat, corespunzător dispozițiilor legale.
Se poate observa că în cursul procesului societatea petentă a depus o . înscrisuri intitulate foi de pontaj pentru segmentul ianuarie 2012- martie 2013, însă acestea nu prezintă nici un element de siguranță în ceea ce privește data reală a întocmirii, putând fi apreciate ( prin coroborarea momentului efectuării controlului, a argumentelor anterioare și a procesului verbal de constatare) în egală măsură o . înscrisuri întocmite pro cauza, petenta nereușind să ateste veridicitatea operațiunii efective de întocmire la timp a foilor de pontaj. Nu poate fi pierdut din vedere faptul că legea sancționează neîndeplinirea obligației de a ține evidența orelor de muncă efectuate, implicațiile unei atare activități fiind semnificative pentru activitatea în sine a oricărui angajator.
Astfel, instanța reține că petentei îi incumba o obligație legală pozitivă, că I. a informat din timp angajatorul asupra aspectelor urmărite, oferind posibilitatea reală de prezentare a unor evidențe esențiale pentru activitatea angajatorului, societatea în cauză nereușind să probeze îndeplinirea obligației legale.
Cu toate acestea, având în vedere perioada pentru care a fost efectuat controlul, inexistența unor nereguli anterioare constatate de inspectorii de muncă, atitudinea post contravențională a societății petente, instanța va reține că aplicarea unei sancțiuni maxime nu este proporțională față de gradul de pericol social al faptei și nici nu răspunde în egală măsură ambelor scopuri ale oricărei sancțiuni. Or, în acest context, instanța apreciază că angajatorul a înțeles în mod complet implicațiile neprezentării pe viitor a foilor de pontaj, rolul esențial al evidenței orelor de muncă, motiv pentru care va proceda la reducerea amenzii aplicate de la maximul legal la minimul legal de 1500 lei. cu privire la aplicarea sancțiunii avertismentului, instanța apreciază că aceasta ar fi în concret ineficientă nerăspunzând nici unuia dintre cele două scopuri anterior individualizate, ale pedepsei.
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută, potrivit dispozițiilor HG 500/2011, petenta nu a contestat realitatea faptei reținute, de netrimitere a registrului electronic, ci doar a arătat că persoana în cauză beneficiază de un contract legal.Instanța reține că și această faptă presupune o obligație pozitivă în sarcina petentei, pe care aceasta din urmă nu a dovedit-o, pentru a se ajunge la concluzia inexistenței faptei.
Cu privire la sancțiunea aplicată pentru această a doua faptă, instanța va reține caracterul proporțional al avertismentului, în contextul gradului de pericol social al faptei.
Pe cale de consecință, față de argumentele anterior expuse, instanța va admite doar în parte plângerea formulată, va dispune reducerea de la cuantumul de 3000 lei, la cuantumul minim legal de 1500 lei a amenzii aplicate pentru reținerea faptei prevăzute de art. 260 alin. 1 litera m Codul Muncii.
Sentința a fost apelată în termen legal de I. IASI, solicitând schimbarea hotărârii și respingerea plângerii contravenționale, invocând în esență faptul că petenta nu se află la prima abatere, fiind sancționată cu „avertisment ” prin procesul verbal nr._/14.08.2006, iar faptele reținute în prezenta cauză, conform probatoriului administrat, prezintă un grad ridicat de pericol social.
În condițiile art. 472 C.p.civ. petenta S.C. C. CHIPARUS SRL a declarat apel incident odată cu depunerea întâmpinării la apelul formulat de agentul constatator, solicitând schimbarea sentinței și exonerarea sa de la plata amenzii, arătând că salariata T. M. este salariata petentei din anul 2004 când i s-a întocmit contract de muncă, contabilul societății avea atribuția transmiterii datelor în registrul electronic de evidență a salariaților însă nu a transmis aceste date, iar societatea nu are cazier contravențional.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată, statuând în fapt și în drept, în conformitate cu prevederile art. 476 al. 1 C.p.civ., reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat la fond de S.C. C. CHIPARUS SRL reprezentantii apelantului I. Iași au reținut că societatea nu a ținut evidența orelor de muncă prestate și nu a supus controlului această evidență la data de 1.04.2013, conform solicitării prin înștiințarea din 27.03.2013, precum și faptul că nu s-a trimis I. registrul electronic de evidență a salariaților cu privire la T. M..
Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost dovedită de către agentul constatator, fiind justificată antrenarea răspunderii contravenționale a societății pentru contravențiile prevăzute de art. 260 Codul Muncii și art. 9 lit. c din HG nr. 500/2011.
Astfel, referitor la prima faptă, se constată că inspectorii I. Iași au înmânat administratorului societății P. M. la data de 27.03.2013, sub semnătură, înștiințarea nr. 9547 prin care i se solicită să prezinte pentru control statele de plată și pontajele pentru perioada 2012-2013 și regulamentul intern, însă la data de 1.04.2013 acesta a arătat că nu a prezentat foile de pontaj deoarece nu a știut că trebuiau aduse și că nu a transmis registrul de evidență a societății deoarece a uitat să ia legătura cu contabilul.
Instanța de apel reține că art. 119 din Codul Muncii instituie obligația angajatorului de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat, în speță, față de nota explicativă sus menționată, rezultând neîndeplinirea acestei obligații, în modalitatea descrisă în procesul verbal, fără a se invoca de către administratorul societății motive obiective și rezonabile care să justifice omisiunea prezentării la control a documentelor privind evidența orelor de muncă prestate de angajați.
Chiar dacă la judecata în primă instanță societatea petentă a depus foi de pontaj pentru perioada ianuarie 2012- martie 2013, acest aspect poate fi apreciat ca un element în circumstanțiere care însă nu înlătură faptul că statele de plată și pontajele pentru perioada 2012-2013 trebuiau prezentate la momentul efectuării verificărilor de către inspectorii de muncă, conform art. 119 teza a 2-a din Codul Muncii.
Raportat însă la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, înscrisurile depuse la fond de către societate, lipsa altor abateri ilicite pentru fapte de aceeași natură, față de împrejurarea că orice sancțiune contravențională trebuie adaptată, pentru fiecare faptă concretă, pericolului pe care ea îl prezintă deoarece numai în acest caz poate avea aptitudine funcțională, sancțiunile juridice neconstituind mijloace de răzbunare a societății, ci mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, instanța de apel reține că reindividualizarea cuantumului amenzii aplicate pentru fapta în discuție, în sensul reducerii la minimul special, respectă principiul proporționalității dintre faptă și sancțiune.
Referitor la a doua faptă contravențională, și aceasta a fost corect reținută de către agentul constatator, având în vedere că la data controlului societatea nu a trimis I. registrul electronic de evidență a salariaților cu privire la T. M., conform extrasului din baza de date Revisal aflat la fila 53 dosar, obligația în acest sens fiind îndeplinită ulterior controlului efectuat de inspectorii de muncă, împrejurare ce nu înlătură caracterul contravențional al faptei, dar justifică stabilirea unei sancțiuni morale.
Pentru considerentele expuse, reținând că agentul constatator și societatea petentă nu au dovedit existența unor motive de nelegalitate sau netemeinicie a soluției pronunțate de instanța de fond, Tribunalul, în baza art. 480 al. 1 C.p.civ. va respinge apelul principal și apelul incident, păstrând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul principal declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași și apelul incident declarat de . împotriva sentinței civile nr._/27.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2014.
Președinte, A. C. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
Red.C.A./8.04.2014
Judecător fond:I. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 158/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 813/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
