Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 410/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 27933/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Martie 2014
PREȘEDINTE - A. C.
JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR E. P.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 410/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul I.S.C.T.R. București, recurentul I.S.C.T.R. - I. Teritorial Nr.3 Zona N-E și pe intimata ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin reprezentant convențional avocat A. R. E., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurentul.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța califică întâmpinarea depusă la dosar drept concluzii scrise asupra fondului cererii de recurs și apreciază că nu se impune comunicarea acesteia.
La interpelarea instanței, intimata prin avocat arată că nu are cereri noi de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Intimata prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În acest sens arată că sentința pronunțată de către instanța de fond nu este contradictorie, iar martorul care a fost audiat a făcut dovada imposibilității de a prezenta înscrisurile în acea zi la control, însă acele înscrisuri existau la data controlului, astfel încât în mod corect instanța de fond a constatat că se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul. Mai arată că în prezent hotărârea în baza căreia a fost sancționată intimata a fost modificată prin HG 76/2014 prin care au fost reduse limitele amenzii și apreciază că și pentru acest motiv se impune menținerea sentinței instanței de fond. Mai arată că prin raportare la profitul societății, care este minim, o asemenea amendă ar pune în pericol însăși existența societății cu consecințe în sensul desființării unor locuri de muncă.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 03.07.2013 Judecătoria Iași a respins excepția nulității procesului verbal de contravenție și a admis în parte plângerea formulată de către petenta . în contradictoriu cu I. – I. Teritorial nr. 3 Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.08.2012 de către intimată. A înlocuit amenda de_ lei cu sancțiunea avertismentului .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Constată că prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._, completată ulterior, petenta ., prin reprezentant legal, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 28.08.2012 de I. . I. Teritorial nr. 3 Suceava sau înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii s-a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție contestat, care nu este semnat pe prima pagină de către agentul constatator, iar descrierea faptelor s-a făcut în termeni generici și nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale actului, iar pe fond s-a susținut lipsa vinovăției societății petente, care nu a urmărit nici un scop în a încălca legea și este suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece nu a mai avut nicio abatere de la lege, a respectat și a îndeplinit toate condițiile impuse în ceea ce privește transportul de mărfuri.
Prin completarea plângerii de la fila 40 din primul volum al dosarului societatea petentă a susținută și că la sediul societății nu s-a desfășurat nici un control, administratorul societății petente fiind cel care s-a deplasat la sediu intimatului, în urma înștiințării telefonice de a se prezenta la sediul intimatului pentru verificarea unor documente.
Legal citat, intimatul, prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare, ce a fost completată ulterior, prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece, la controlul efectual la sediul societății petentei în data de 28.02.2012, ora 10:15 s-a constatat nerespectarea obligației operatorului de transport de a deține la sediul social documentele prevăzute de HG nr. 69/2012.
A mai susținut intimatul că în perioada 16.07.2012 – 20.07.2012 s-a încercat să se ia legătura cu reprezentanții societății petente, însă acest lucru nu a fost posibil, deoarece aceștia erau plecați în concediu, astfel că s-a realizat un control la sediul societății în data de 28.08.2012, conform ordinelor de deplasare ale inspectorilor depuse la dosar.
Instanța a dispus unirea cu fondul plângerii a excepției invocate în cauză, după punerea ei în discuția părților legal citate.
În probațiune au fost depuse la dosar acte și înscrisuri și s-a audiat un martor propus de petentă.
Examinând cu prioritate conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că, deși nu este semnat de agentul constatator pe prima pagină, există semnătura acestuia pe cea de a doua pagină, care face corp comun cu prima pagină, fiind un motiv de nulitate relativă, pentru care nu s-a făcut dovada vătămării vreunui drept al petentei.
Instanța constată că descrierea faptelor contravenționale este suficientă pentru ca instanța să poată efectua controlul asupra acestora.
Din declarația martorului audiat în cauză reiese că în luna august 2012, fiind în aceeași mașină cu coordonatorul de transport al societății petente, a auzit că acesta a primit un telefon prin care era înștiințat să prezinte actele privind transportul ce se efectua în acel moment la intimat, însă acesta a fost în imposibilitatea să prezinte toate actele, deoarece restul actelor se aflau la administratorul societății petente și nu s-au putut prezenta în aceeași zi.
Din actele și înscrisurile depuse la dosar reiese că documentele solicitate de către intimat existau la data solicitării lor.
Având în vedere că petenta a făcut dovada imposibilității prezentării actelor la termenul la care au fost solicitate de către intimat, acte ce se aflau în posesia administratorului societății petente în acel moment, conform declarației martorului audiat în cauză, văzând și disp. art. 7, 19 și 21 din OG nr. 2/2001 rep., instanța va respinge excepția invocată în cauză, dar pe fond, va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzilor în cuantum de_ lei cu avertisment.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și nici nu s-au acordat de instanță.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a făcut o motivare contradictorie și a înlocuit amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului.
Prin procesul verbal de contravenție petent a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei întrucât nu a putut prezenta la control documentele solicitate și a fost sancționată conform art. 4 pct. 56 din HG nr. 69/2012 și art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007 modificată prin Legea nr. 52 din 2010.
Recurenta a arătat că petenta nu este la prima abatere, fiind sancționată în alte 13 alte situații de către inspectorii I.S.C.T.R. și A.R.R.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
Nerespectare unei obligații ca cea prevăzută în speță, creează un pericol social față de toți participanți la trafic, fiind o faptă ce generează un risc ridicat de accident.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, analizând cu prioritate motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept; în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 din Cod procedură civilă constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2012 a fost sancționată petenta . cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru contravenția prevăzută la art. 4 pct. 56 din HG nr. 69/2012 și cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1, pct. 21 din OG nr. 37/2007.
În fapt s-a reținut că la data de 28.08.2012, ora 1015, în urma controlului efectuat la sediul societății s-a constatat nerespectarea obligației operatorului de transport da de deține la sediul social a următoarelor documente: cărți de identitate, vehicule, documente doveditoare din care să rezulte că deține vehicule cu orice alt titlu, avize medicale și psihologice valabile pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța circulației (pentru șoferi), tichete de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile pentru anul în curs și anul precedent, scrisori de transport CMR pentru anul în curs și anul precedent.
S-a mai reținut prin procesul verbal contestat și nerespectarea obligație operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioada de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, cel puțin 1an de la efectuarea acestora în ordine cronologică și separate pentru fiecare conducător.
În nota de constatare (filele 25-32 dosar fond) inspectorii I. au constatat deficiențele și au dispus măsuri.
Nota de constatare a fost semnată de către inspectorii I., dar și de către operatorul de transport, administratorul societății A. N..
Instanța de fond a reținut că petenta a făcut dovada imposibilității actelor la termenul solicitat, motiv pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 1171 Cod civil, având valoarea unui înscris autentic.
Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă întrutotul petenta de răspundere, astfel că aceasta nu a avut intenția de a eluda dispozițiile legale iar sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Orice sancțiune contravențională trebuie adaptată, pentru fapta concretă, pericolului pe care ea îl prezintă deoarece numai în acest caz poate avea aptitudine funcțională.
Instanța de judecată constată că amenda de_ lei aplicată de agentul constatator reprezintă o sancțiune prea severă pentru intimată, nu s-a făcut dovada că petenta nu se află la prima abatere, iar activitatea sa ilicită nu este de amploare raportându-se la un interval de timp scurt, iar ulterior acesta s-a conformat măsurilor dispuse de intimat.
Prin urmare, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, se constată că o sancțiune morală este mai potrivită, impunându-se înlocuirea sancțiunii pecuniare stabilită de agentul constatator, pentru a da eficiență circumstanțelor reale și personale existente în cauză, fiind respectat astfel principiul proporționalității dintre faptă și sancțiune.
Urmează a se ține seama și de împrejurarea că sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Instanța de recurs constată procesul – verbal de constatare de contravenție este legal întocmit, iar în ce privește sancțiunea aplicată instanța apreciază că sancțiunea juridică, în special cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale,de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Ținând cont că faptele petentei nu prezintă un pericol social foarte ridicat, de împrejurările în care s-au desfășurat acestea, că petenta nu a mai fost sancționată contravențional anterior pentru fapte similare și considerând că pe viitor petenta nu va mai săvârși astfel de fapte și se va conforma dispozițiilor legale, scopul sancțiunii putând fi atins și fără aplicarea unei amenzi, instanța de fond a făcut corect aplicarea art.7, 21 si 34 din OG. 2/2001.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 al 1 din Codul de procedură civilă, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, tribunalul urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – I. împotriva sentinței civile nr._/3.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2014.
Președinte, A. C. | Judecător, S. T. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. I. P. |
Redactat PE
Judecător fond O. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 408/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 155/2014.... → |
|---|
