Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 965/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 10915/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător B. D. G.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 965/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant . pe intimat M. I. - DIRECTIA CONTROL SI MANAGEMENTUL CALITATII, intimat P. M. I., intimat P. M. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: instanța constată apelul formulat în termen și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă îl reține spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8513 din 16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepțiile nulității procesului verbal și a lipsei calității procesuale precum și plângerea formulată de petenta . procesului verbal nr._/2014 încheiat de Municpiul Iași- Direcția Control Intern și Managementul Calității.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal nr._ încheiat la data de 12.03.2014 de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată deoarece, în urma controlului efectuat la 06.03.2014 în . în Iași, s- a constatat faptul că aceasta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă-canal, fără a respecta condițiile stabilite prin HCL 133/2009, deși a fost somată în acest sens.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul-verbal conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care a fost respinsă excepția nulității procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, faptele, așa cum au fost descrise mai sus se probează cu planșele foto și înscrisuri, prezumția de nevinovăție a petentei fiind înlăturată, în sensul că, fapta este probată și sub aspectul laturii obiective cât și subiective.
În raport cu gradul de pericol social concret suficient de ridicat al faptelor, determinat de cauzarea unui prejudiciu funcțional estetic și structural, cu împrejurările în care a fost comisă și cu faptul că petenta a mai fost sancționată anterior (fapt ce nu a fost negat), instanța de fond a reținut că, sancțiunile au fost corect individualizate, neimpunându-se revenirea asupra lor deoarece, petenta nu și-a îndeplinit obligația de refacere a carosabilului, ca administrator de utilități, respectiv de a verifica stadiul și calitatea lucrărilor efectuate de către firma contractată.
Pentru aceste considerente, plângerea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta .-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, petenta susține pe de o parte că, arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat de o entitate fără personalitate juridică, deoarece personalitate juridică are M. Iași iar pe de altă parte că, obligația de refacere a domeniului public afectat o au toți furnizorii de utilități care au rețele îngropate.
Apelanta a mai susținut că, din procesul verbal lipsește temeiul legal dar și data săvârșirii faptei contravenționale cu atât mai mult cu cât, din art. 2.5 din Regulamentul de refacere a domeniului public al M. Iași nu se precizează data de la care începe să curgă termenul de 5 zile.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466- 482Cod procedură civilă.
Intimatul P. M. Iași, a formulat întâmpinare, calificată de către instanță ca și concluzii scrise, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că, obligația refacerii carosabilului revine administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.
Totodată, intimatul a învederat că apelanta nu este la prima abatere, fiind sancționată anterior pentru multe alte situații similare pentru nerefacerea domeniului public ca urmare a intervențiilor la rețeaua de apă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 12.03.2014 de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată deoarece, în urma controlului efectuat la 06.03.2014 în . în Iași, s- a constatat faptul că aceasta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă-canal, fără a respecta condițiile stabilite prin HCL 133/2009, deși a fost somată în acest sens.
Dispoziții legale incidente:
Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 467/2009 privind completarea și modificarea HCL 133/2009 privind “Modificarea Regulamentului de refacere a domeniului public al M. Iași afectat de rețelele tehnico - edilitare subterane”: art. 2.4 „Obligații ale deținătorilor de utilități sau delegații acestora, la efectuarea unor intervenții la rețelele îngropate: 2.4. “să anunțe Primăria M. Iași, respectiv Direcția Tehnică, de executarea și finalizarea refacerilor în urma intervențiilor, obligatoriu în scris, cu schița unde s-a efectuat intervenția și documentația care a stat la baza execuției acesteia (se exclude situațiile privind refacerea în urma avariilor, pentru a putea verifica calitatea lucrărilor executate””
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantei fiind nefondate.
Totodată, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. De asemenea, este de reținut că apelanta petentă nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelanta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că există și alte societăți care intervin în carosabil.
Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de înscrisurile și planșele foto care demonstrează că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de refacere a carosabilului ( filele 17-28 dosar fond). Referitor la lipsa datei săvârșirii faptei instanța de control judiciar mai reține și faptul că, fapta contravențională sancționată este una omisivă, sancțiunea vizând nerespectarea unei obligații stabilit prin act normativ, deci nu se poate reține o dată a săvârșirii unei fapte ci, data la care s-a constatat neîndeplinirea obligației care, în speță, este data încheierii procesului verbal.
Pe de altă parte, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, este unul semnificativ, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Soluția de respingere a plângerii este conformă și cu practica instanței de contencios al drepturilor omului. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile (a se vedea A., citată anterior, pct. 58 și 59)..„ paragraf 30.
De asemene, în cauza H. împotriva României ( cererea nr. 7034/07) s-a reținut: „ Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea, a contrario, A. citat anterior, pct. 62), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar. Faptul că interpretarea legislației interne revine în primul rând autorităților naționale și, în mod special, instanțelor judecătorești [Tejedor Garica împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 31, și Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr._/96, pct. 28, CEDO 1999-I] .paragraf 17, tezele III și IV..”
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta .> împotriva sentinței civile nr. 8513 din 16.06.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2014
Președinte, P. C. D. | Judecător, B. D. G. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 08 Decembrie 2014
Red/. D.P.C.- 04.01.2015
4 ex.
Judecătoria Iași: P. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 961/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 739/2014.... → |
|---|
