Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 348/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 30084/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 06 Martie 2014
Președinte - A. P.
Judecător I. D.
Judecător Mițică A.
Grefier E. C.
Decizia nr. 348/ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent O. S. și pe intimat C. A. S.A. - S. BACĂU, intimat S.C. A. S.A. - S. IAȘI, intimat I. IAȘI, intimat Ș. P. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și asistat de avocat G. V., lipsă celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul depune la dosar în susținerea cererii de recurs, o planșă foto. Declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5141/01.04.2013 a Judecătoriei Iași având în vedere atât motivele de nelegalitate cât și motivele de netemeinicie ale procesului verbal de constatare a contravenției. A invocat împrejurarea că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent incompetent. A arătat în motivele de recurs care era structura corectă și cine putea să încheie procesul verbal de contravenție. În completarea motivelor de nulitate a procesului verbal solicită a se avea în vedere înscrisurile de la filele 11- 13 dosar de fond, înscrisuri ce reprezintă raportul polițistului și care cuprinde mai multe neconcordanțe, raportul întocmit la data de 28.10.2012 face trimitere la mai multe date respectiv la data de 14.09.2012 când la Biroul rutier s-a prezentat numitul Ș. D., la data de 13.09.2012, data săvârșirii presupusei contravenții la data de 27.09.2012, declarația lui O. S. și apoi la adresa din data date de 17.09.2012 a I. Iași către . care se solicită comunicarea identității persoanei care la data de 13.09.2012 a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe raza mun.Iași. În ceea ce privește motivele de netemeinicie solicită a se avea în vedere că instanța de fond face trimitere în cuprinsul hotărârii în mod special la practica CEDO, nu are în vedere principiile de drept statuate prin convenția europeană a drepturilor omului care menționează în mod expres că trebuie să existe un liber acces la justiție dar și faptul că trebuie să existe o egalitate de arme în ceea ce privește părțile în proces. În acest sens, chiar dacă procesul verbal s-ar bucura de o prezumție de adevăr în aprecierea celor indicate în procesul verbal și probele administrate de către petent acestea trebuie să fie analizate obiectiv și nepărtinitor. Solicită a se avea în vedere că în speța de față nu a fost vorba de o pagubă care să fi necesitat reparație, de o daună substanțială, ci doar de o zgârietură. . Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în principal admiterea plângerii și anularea procesului verbal, iar în subsidiar aplicarea avertismentului. Solicită amânarea pronunțării pentru concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.5141/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în d. nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul O. S. împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de I. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut că: prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 27.09.2012, s-a reținut că, in data de 13.09.2012, petentul se afla oprit cu autoturismul cu numar de inmatriculare_ pe . mun. Iasi, iar la punerea in miscare nu a acordat prioritate de trecere si a intrat in coliziune cu tramvaiul cu numar de inregistrare IS 0354 care circula regulamentar si totodata nu a respectat obligatia de a se prezenta in termenul legal la cea mai apropiata unitate de politie pentru a declara accidentul si pentru a i se elibera autorizatie de reparatie sau la societatea de asigurare pentru a incheia o constatare amiabila de accident.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a legalității procesului-verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, în acest sens constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța va reține, pe de-o parte, procesul-verbal de constatare a contravenției, care se bucură de o prezumție de veridicitate iar pe de altă parte, poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptelor retinute in sarcina sa prin procesul verbal .
Instanța reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul intimatei la data de 16 august 2012, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
În drept, instanța reține faptul că faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petenților de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și teminicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar. Astfel, instanța reține că fapta reținută în sarcina petenților nu este de natură a lăsa urme materiale, se consumă instantaneu.
Instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 1169 din Codul civil, face o propunere înaintea instanței.
De asemenea, jurisprudența Curții EDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Din plângerea contravențională formulată de petent rezultă în mod clar faptul că acesta nu recunoaște faptele reținute în sarcina lui de către intimata.
Instanta apreciaza ca sustinerile petentului reprezinta simple alegatii fara nicio sustinere, avand in vedere ca declaratia martorei audiate in cursul cercetarilor judecatoresti reprezinta o proba indirecta avand in vedere ca tot ceea ce a declarat aceasta martora reprezinta imprejurari pe care nu le-a perceput in mod direct si nemijlocit, ci indirect din spusele petentului, nefiind de fata in momentul producerii accidentului .
Pentru aceste considerente, instanța apreciaza că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 100 al. 3 lit. e C.rut., instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta au fost săvârșite, de modul de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicata este corect individualizata, astfel încât instanța va respinge plângerea petentului ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul verbal contestat .
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul O. S., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, reiterând toate sustinerile din plângerea initială.
Invoca recurentul nulitatea procesului verbal, Politia Municipiului Iasi nefiind o structura din cadrul I. Iasi. De asemenea, doar politia rutiera si nu politia mun Iasi este abilitata, potrivit legii, sa intocmeasca proces vebal in cazul nerespectarii regulilor de circulatie.
Hotararea este lovita de nulitata si pe considerentul ca instanta nu s a pronuntata in contradictor cu cu intervenientul citat in cauza.
Cat priveste temeinicia procesului verbal, invoca recurentul faptul ca in cauza nu a fost respectat principiul egalitatii de arme, judecatorul fondului dand relevanta sporita aprecierilor organului constatator in detrimentul martorului propus de petent, desi nici unul dintre acestia nu a perceput in mod direct savarsirea faptei contraventionale.
A mai sustinut recurentul că un avertisment era suficient, raportata la gravitatea faptelor savarsite si consecintele acestora. remedia lipsa examinării ITP, singura faptă de care se face vinovat, dat fiind că masina era în leasing.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul I. Iasi nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au mai fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în condițiile OG nr.2/2001 și în limitele prevăzute de art. 3041 C. Proc. Civ., tribunalul reține că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică.
Astfel, critica de nelegalitate, vizand intocmirea procesului verbal de un agent constatator necompetent este nefondata, agentul I. A., fiind, potrivit mentiunilor actului administrativ, agent in cadrul Biroului Rutier al Politiei Municipiului Iasi.
Neintemeiata este si critica vizand nulitatea hotararii pentrui nepronuntarea sentintei in contradictor cu intervenientul fortat, legea impunand obligatoriu citarea acestuia, dispozitie respectata de judecatorul fondului pe parcursul judecatii. Apreciaza tribunalul faptul ca omisiunea mentionarii intervenientului in dispozitiv nu este de natura a atrage nulitatea sentintei.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul apreciază, că din perspectiva jurisprudenței CEDO în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul probei, art. 6 paragraful 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Sabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție în cauză, ca act administrativ având valoarea unui înscris autentic (fiind întocmit în conformitate cu prevederile art. 1171 C. Civ., iar faptele fiind constatate nemijlocit de agentul constatator), nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea acestui proces-verbal, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească nelegalitatea ori netemeinicia procesului-verbal.
Aceasta nu înseamnă o răsturnare a sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Or, în speță petentul-recurent nu a dovedit o situație de fapt contrară celei constatate personal de agentul constatator, acesta semnand chiar procesul verbal fara a avea obiectiuni si recunoscand in cuprinsul plangerii atat faptul ca nu s-a prezentat la sediul Biroului Rutier in termenul legal cat si faptul ca, la plecarea de pe loc, a intrat in colizieune cu un tramvai ..
Față de împrejurarea că procesul-verbal încheiat în cauză se bucură se prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative, dat fiind că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, prezumție ce poate fi calificată ca prevăzută de lege, în sensul în care CEDO îl dă acestui concept (hotărârea A. c. României din 04.10.207), întrucât este unanim acceptată de doctrina de specialitate și de practică, văzând că recurentul-petent nu a răsturnat această prezumție relativă, tribunalul constată că sentința recurată este legală sub acest aspect.
Cât privește sancțiunile principale aplicate petentului, tribunalul constată că acestea au fost corect individualizate de agentul constatator, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, o amendă si un avertisment, neimpunand use reindividualizarea sanctiunilor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 C. Proc. Civ., urmează a respinge recursul declarat de petent și a mentine sentința recurată, ca temeinică si legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O. S. împotriva sentinței civile nr.5141/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.
Președinte, A. P. | Judecător, I. D. | Judecător, Mițică A. |
Grefier, E. C. |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 556/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 349/2014.... → |
|---|
