Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1004/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 18744/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 10 Decembrie 2014
Instanța constituita din
Președinte - F. A. A.
Judecător - C. B.
Grefier - I. M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1004/2014
Pe rol fiind solutionarea apelului formulat de către apelanta – intimată I. IAȘI - S.R împotriva sentinței civile nr. 7416 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului verbal de contraventie de către intimata- petentă T. A. I. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Z. M. – în calitate de reprezentant convențional al apelantei-intimate, lipsind intimata- petentă
Procedura de citare este completă și legal îndeplinită cu toate părțile litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare precum, împrejurarea că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de Registratura întâmpinare din partea intimatei- petente, precum și cerere de amanare in vederea angajării unui apărător, si faptul că prezentul apel se află la primul termen de judecată, după care:
Consilier juridic Z. M. depune la dosarul cauzei delegația nr. 3875/2013/CJ din data de 10 decembrie 2014, prin care face dovada calității de reprezentant convențional al intimatei, în conformitate cu disp. art. 84-85 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată de către intimata- apelantă.
Consilier juridic Z., pentru apelantă, avand cuvântul cu privire la cererea de amanare, invederează instanței că se opune acesteia, apreciind că nu sunt incindente disp. art. 222 din Codul de Procedură Civilă.
Instanța, față de cererea de amânare a cauzei formulată de către intimata- petentă, reține următoarele:
În lumina dispozitiile art. 222 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, care statuează că „amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei”, analizând cererea formulată, în cuprinsul căreia nu sunt învederate motive pentru care intimata-petentă a fost în imposibilitatea de a-și angaja un apărător, pana la acest termen de judecată, instanța nu poate verifica temeinicia acestor motive și împrejurarea dacă acestea sunt, sau nu, imputabile părții, ca atare va respinge cererea formulată.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de probatorii formulată de către apelanta- intimată, prin cuprinsul cererii de apel, respectiv proba testimonială.
Consilier juridic Z., avand cuvantul, solicită instanței incuviintarea probei testimoniale.
Instanța, față de cererea de probatorii formulată de către apelanta- intimata, prin cererea de declarare a căii de atac, în considerarea disp. art. 482 din codul de procedură civilă coroborate cu disp. art. 258 alin. 1 raportat la prevederile art. 250 și 255 alin. 1 din același act normativ anterior enunțat, apreciază că proba testimonială nu este utilă în solutionarea prezentei cauze, considerându-se lămurită din probatoriul administrat in prima instanță, ca atare respinge proba testimonială solicitată.
Instanța procedeaza la comunicarea duplicatului întâmpinării formulate de către intimata- petentă, către reprezentantul conventional al apelantei, care arată că nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de continutul acesteia.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 390 acordă cuvântul cu privire la eventuale cereri prealabile deschiderii dezbaterilor cu privire la fondul cererii de apel.
Consilier juridic Z., avand cuvântul pentru apelanta- intimată, invedereaza instantei ca nu mai sunt alte chestiuni prealabile fondului.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte chestiuni prealabile dezbaterilor în fond, declară încheiată cercetarea judecătorească cu privire la prezenta cerere de apel și în considerarea disp. art. 392 din Noul Cod de Procedură Civilă deschide dezbaterile în fond și acordă cuvântul reprezentantului conventional prezent.
Având cuvântul asupra fondului apelului, consilier juridic Z. – pentru apelanta- intimată, invedereaza instanței că solicită admiterea apelului declarat, modificarea sentinței pronunțate de prima instanța, aceasta fiind neîntemeiată. Solicită a fi avută în vedere împrejurarea că potrivit disp. art. 34 din OG 2/2001 procesul verbal de contraventie se bucură de prezumtia de temeinicie și legalitate, ce nu a fost răsturnată de către apelanta- intimată.
Instanța, în considerarea disp. art. 393 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului apelului și reține cauza în vederea solutionării.
TRIBUNALUL
Prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr._ a Judecătoriei Iași apelantul I.-Iași a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata T. A. I. E. să dispună admiterea căii de atac cu consecința modificării hotărârii atacet în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii formulate de intimată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/05.06.2013.
În motivarea căii de atac critica apelantului vizează greșita apreciere a probatoriului administrat de către instanța de fond având în vedere constatarea faptei prin propriile simțuri de către agentul constatator, semnarea fără obiecțiuni a procesului-verbal de către intimată și neindicarea nici unui martor ocular, aspect de natură a releva caracterul pro causa si subiectiv al aspectelor relatate de martorul propus de petentă în fața primei instanțe.
Consideră apelantul că actul constatator este legal și temeinic încheiat, intimata făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. B din OUG nr.195/2002, ca urmare a neacordării priorității de trecere pietonului aflat regulamentar în traversarea drumului public.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat deoarece instanța de fond a dat interpretarea corectă probatoriului administrat, argumentele apelantului vizând semnificația naturii juridice a semnării actului constatator fără obiecțiuni, precum și pretinsa declarație pro causa a martorului ocular, fiind nefondate și simple speculații, apărătorul intimatei explicitând condițiile în care martorul ocular a observat situația descrisă și condițiile în care a fost propus. De asemenea, intimata critică faptul că pietonul nu a fost identificat, neputându-se face o verificare a susținerilor apelantului raportat la descrierea faptei din agentul constatator.
În apel părțile nu au solicitat administrarea de probe noi.
Analizând probatoriul administrat în fața instanței de fond, raportat și la motivul de apel, se constată caracterul întemeiat al căii de atac având în vedere cele ce preced:
Prin sentința apelată prima instanță a admis plângerea petentei intimate formulate împotriva actului constatator și anularea acestuia din urmă, deoarece a reținut, pe baza declarației martorului A. S., că intimata petentă nu se face vinovată de săvârșirea contravenției imputate, neacordarea priorității de trecere unui pieton.
Analiza actului constatator relevă că agentul de poliție a perceput în mod direct fapta imputată intimatei petente, a descris detaliat fapta și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, a identificat pietonul, datele fiind menționate în procesul-verbal, acesta din urmă fiind semnat fără obiecțiuni de către petentă și fără ca acesta să indice și să identifice un martor ocular.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic încheiat deoarece declarația martorului, pretins ocular, A. S. este neveridică, acesta nefiind de față la momentul opririi în trafic a petentei, aspect ce rezultă din:
- neindicarea acestuia ca martor ocular la momentul semnării actului constatator, obiecțiunile pe care le poate face persoana sancționată, în condițiile art.16 din OG nr.2/2001, dând dreptul de a indica și mijloacele de probă care stau la baza contestării situației de fapt reținute de agentul constatator;
- lipsa oricărei apărări construite pe pretinsa constatare a martorului ocular în plângerea contravențională, aceasta având caracter generic;
- neindicarea datelor de identificare a martorului ocular în plângere, la momentul sesizării instanței, fapt ce a atras și anularea actului de sesizare în condițiile art.200 alin.3 C.pr.civ.
Toate indiciile coroborate relevă că martorul A. S. nu a fost de față la momentul constatării faptei imputate intimatei petente astfel încât declarația acestuia a fost interpretată eronat de către instanța de fond, urmând a fi înlăturată, ca urmare a caracterul nesincer al martorului și a neveridicității aspectelor relatate.
Semnarea fără obiecțiuni a procesului-verbal de constatare a contravenției nu este de natură a releva o acceptare de către contravenient a veridicității și legalității acuzației aduse prin procesul verbal de constatare a contravenției. Însă, formularea unor apărări generice și neindicarea de către petentă a nici unui mijloc de probă în actul constatator sau în plângerea contravențională prin care să dovedească contrariul situației de fapt reținute în sarcina sa de agentul constatator, coroborată cu semnarea fără obiecțiuni a acestuia, relevă caracterul întemeiat al faptei imputate.
Prezumția de nevinovăție de care beneficiază intimata în cursul procesului contravențional nu o exonerează de obligația de a dovedi contrariul situației de fapt reținute în actul constatator al contravenției ori, în cauză, intimata nu a propus și nu a administrat nici un mijloc de probă care obiectiv să conducă la stabilirea altei situații de fapt și nici nu a invocat aspecte de nelegalitate/nulitate a actului constatator.
Pe cale de consecință, actul constatator al contravenției a fost încheiat în mod legal și temeinic, fapta imputată intimatei, art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, fiind reală și săvârșită de aceasta, prima instanță apreciind eronat declarația martorului A. S. în contextul în care deținea suficiente indicii care relevau lipsa martorului de la locul constatării faptei și la momentul încheierii procesului-verbal.
Având în vedere caracterul întemeiat al motivului de apel, având în vedere considerentele anterior expuse și în lumina art.480 C.pr.civ. se va admite calea de atac și se va modifica sentința apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul I. Iași împotriva Sentinței civile nr.7416/2014 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de reclamantul T. A. I. E. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/05.06.2013 încheiat de I. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. F. A. B. C. M. I.
Red. - Jud. A.F.A/ gref.I.M
4 ex / 13.02.2015
Jud.Fond.I. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 999/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1008/2014.... → |
|---|
