Pretenţii. Decizia nr. 723/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 7369/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător I. D.
Judecător A. T.
Grefier E. C.
Decizia nr. 723/ca
Pe rol judecarea recursurilor privind pe recurent I.P.J. IAȘI -S.P.R. și T. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr 4768 din 31.03.2014, instanta a hotarat: „…Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. S., cu domiciliul în Iași, Bld. N. I., nr. 49, ., . în contradictoriu cu pârâtul I. IAȘI, cu sediul în Iași, ., 6, jud. Iași.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 160 lei reprezentând contravaloarea tarifului de analiză IML de 160 lei pe care reclamantul a fost obligat să îl achite la IML Iași, conform chitanței . nr. 2117/02.03.2012.
Se retin in considerentele sentintei urmatoarele imprejurari: „…În ceea ce privește instituția incidentă în cauză, aceasta este reprezentată de răspunderea civilă delictuală indirectă, mai exact de răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
În noul cod civil răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este reglementată de prevederile art. 1373 C. civ.
Este dincolo de orice critică faptul că I. IAȘI este comitent în raport de agentul constatator care a întocmit procesul-verbal prin care a fost sancționat petentul, proces-verbal care a fost ulterior anulat de către instanță.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de lege pentru a fi atrasă răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, instanța constată că, potrivit prevederilor noului Cod civil, acestea sunt:
- existența faptei ilicite săvârșite de prepus;
- existența prejudiciului;
- legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- vinovăția prepusului;
- existența, la data săvârșirii faptei, a raportului de prepușenie;
- săvârșirea faptei de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
Condițiile cerute de lege pentru a fi atrasă răspundere comitentului pentru fapta ilicită a prepusului său sunt cumulative.
Instanța va analiza în continuare dacă se poate reține în sarcina prepusului – agent constatator săvârșirea unei fapte ilicite cu vinovăție.
În ceea ce privește vinovăția, instanța reține că, potrivit art. 1357 alin. (2) C. civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Cu toate acestea, instanța va avea în vedere și corelarea art. 1357 C. civ. cu cele ale art. 1353 C. civ., conform cărora, cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv.
Deși textul de lege are în vedere exercițiul drepturilor subiective civile, acesta, împreună cu art. 15 din noul Cod civil conturează cadrul general al abuzului de drept.
Extrapolând și aplicând instituția abuzului de drept la situația de față, instanța apreciază că simpla întocmire a unui proces-verbal de sancționare contravențională, proces-verbal care ulterior a fost desființat de instanță, nu reprezintă, per se, o faptă ilicită. Pentru a reține săvârșirea unei fapte ilicite, reclamantul trebuie să dovedească împrejurarea că agentul constatator (prepusul în raport de care se analizează condiția existenței fapte ilicite) fie a întocmit în mod abuziv procesul-verbal, fie a nerespectat dispozițiile legale referitoarea la întomirea legală a acestuia, ceea ce ar echivala cu o gravă neglijență.
În opinia instanței, situația din cauza de față este similară cu cea reglementată de dispozițiile art. 723 C. proc. civ. 1865, potrivit cu care „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”. Practic, textul indicat mai sus reglementează abuzul de drept procesual. Practica și doctrina au stabilit că formularea unui acțiuni, ulterior respinse, nu reprezintă un abuz de drept. Abuzul de drept ar putea fi reținut doar în cazul în care promovarea acțiunii s-a făcut doar într-un scop pur șicanator sau când a fost promovată în condiții care să justifice greșeala gravă.
Corespondentul în dreptul material al art. 723 C. proc. civ. (aplicabil în cauză) este reprezentat de art. 15 NCC și art. 1353 NCC.
Abuzului de drept îi este, astfel, consacrată o reglementare expresă în noul Cod civil: pe de o parte, art. 15 NCC ("nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe"), pe de altă parte, art. 1353 din NCC ("cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv").
În esență, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci cand dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
Este evident că agentul constatator – prepusul – a exercitat o atribuție dată în competența sa de lege atunci când a oprit în trafic reclamantul și când i-a solicitat să se supună probei cu etilotestul.
Prezentul litigiu a fost generat de rezultatul obținut în urma utilizării etilotestului, rezultat potrivit cu care reclamantul avea 0, 33 mg alcool în aerul expirat în timp ce conducea un autoturism, faptă ce constituie contravenție.
Reclamantul a contestat rezultatele testării cu alcooltestul susținând că nu a consumat băuturi alcoolice și solicitând prelevarea unor probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, scopul final fiind acela al dovedirii nevinovăției.
Trebuie analizat dacă sancționarea reclamantului a fost sau nu abuzivă, în sensul că agentul constatator, cu rea-credință, cu intenție, l-a sancționat deși știa că nu ar fi trebuit să îl sancționeze, sau dacă sancționarea a fost dispusă cu încălcarea gravă a normelor legale.
Analiza abuzului de drept în situația particulară din speță nu poate fi disociată de prevederile legale din OUG nr. 195/2002 și din HG nr. 1391/2006.
Astfel, potrivit art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002, prin mijloc tehnic omologat si verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool in aerul expirat ori destinat masurării vitezei.
Conform art. 38 din OUG nr. 195/2002, conducatorii vehiculelor, cu exceptia celor trase sau impinse cu mana, instructorii auto atestati sa efectueze instruirea practica a persoanelor pentru obtinerea permisului de conducere, precum si examinatorul autoritatii competente, in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, sunt obligati sa se supuna testarii aerului expirat si/sau recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea politistului rutier.
Art. 88 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 prevede că stabilirea concentratiei de alcool in aerul expirat se face de catre politia rutiera, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, iar potrivit art. 88 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testata de politistul rutier cu un mijloc tehnic certificat si depistata ca avand o concentratie de pana la 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, poate solicita acestuia sa i se recolteze probe biologice de catre unitatile sau institutiile medicale prevazute la alin. (1), in vederea stabilirii imbibatiei de alcool in sange.
Conform art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 „constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile conducerea sub influenta bauturilor alcoolice, daca fapta nu constituie, potrivit legii, infractiune.
În temeiul art. 190 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în cazurile prevazute de lege, odata cu constatarea faptei, politistul rutier sau, dupa caz, politistul de frontiera retine permisul de conducere, eliberand dovada inlocuitoare cu sau fara drept de circulatie, dupa caz.
Potrivit art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (în continuare Regulament), constatarea contraventiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care se afla sub influenta alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
Art. 192 alin. (1) din Regulament stabilește următoarele: conducatorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, i se retine permisul de conducere daca valoarea concentratiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, eliberandu-se dovada inlocuitoare fara drept de circulatie, daca nu doreste recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, in conditiile stabilite la art. 194 alin. (1). A.. (2) al art. 192 din Regulement prevede: „cand conducatorul vehiculului solicita recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, acesta va fi insotit de politistul rutier la cea mai apropiata institutie medicala autorizata sau institutie medico-legala, iar dupa recoltare i se va elibera o dovada inlocuitoare cu drept de circulatie pentru cel mult 15 zile, a carei valabilitate intra in vigoare la 24 de ore de la cea de-a doua recoltare de probe biologice.
Potrivit art. 96 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului, iar potrivit alin. (2) lit. b) suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat, reprezintă una dintre sancțiunile complementare.
Având în vedere legislația rutieră, în forma de la momentul sancționării contravenționale a petentului, instanța apreciază că agentul constatator nu avea altă posibilitate pentru a înlătura starea de pericol generată de conducerea unui autoturism de către un conducător auto care, în urma testării cu etilotestul, a fost depistat pozitiv pentru consumul de alcool, decât aceea de a sancționa contravențional petentul și de a aplica sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
În ceea ce privește aparatul utilizat pentru stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat, instanța notează că este de notorietate că etilotestele Drager sunt folosite de poliția rutieră din România în vederea identificării în trafic a conducătorilor auto care au consumat alcool și că acestea reprezintă un mijloc tehnic ceritificat în înțelesul art. 88 alin. (5) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit Buletinului de calibrare din data de 23.01.2012 (f. 24), aparatul Drager .-0339, era apt din punct de vedere metrologic, de a stabili alcoolemia.
Coroborând toate argumentele de mai sus, instanța conchide că agentul constatator – prepusul pârâtei – nu și-a exercitat nici abuziv atribuțiile de serviciu și nici nu a nesocotit prevederile legale incidente cu gravă neglijență, situație în care nu se poate reține abuzul de drept.
Altfel, spus deși petentul a avut câștig de cauză în procedura specială a plângerii contravenționale, întrucât pe baza probelor administrate și interpretate coroborat instanța a stabilit că acesta nu se face vinovat de săvârșirea contravenției imputate, această împrejurare nu poate conduce, în lipsa relei-credințe sau abuzului de drept din partea agentului constatator, care a respectat prevederile legale incidente și s-a încrezut cu bună-credință pe probele obținute cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare, la reținerea săvârșirii unui delict civie de către agentul constatator, prepusul pârâtului. Astfel, în lipsa unor dovezi certe cu privire la exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, nu se poate aprecia în mod rezonabil că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana prepusului și, în consecință, nu poate fi atrasă răspunderea delictuală a comitentului.
În ceea ce privește prejudiciul material constând în pierderea salariului aferent unei zile de muncă, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte diminuarea salarială invocată, astfel încât nu este îndeplinită nici condiția prejudiciului, cel puțin în raport de suma solicitată cu acest titlu.
Considerentele de mai sus au în vederea daunele materiale constând în pierderile salariale și daunele morale solicitate de petent.
În ceea ce privește suma de 160 lei, deși petentul ar fi trebuit să o solicite cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul plângerii contravenționale, procedură în care a avut câștig de cauză, instanța apreciază că aceasta se cuvine reclamantului în temeiul răspunderii civile delictuale a pârâtului – intimat, întrucât acesta este în culpă procesuală pentru litigiul având ca obiect plângere contravențională pe care l-a generat prin sancționarea petentului-reclamant și pe care l-a pierdut irevocabil.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 160 lei cu titlu daune materiale, reprezentând contravaloarea tarifului de analiză IML de 160 lei pe care reclamantul a fost obligat să îl achite la IML Iași, conform chitanței . nr. 2117/02.03.2012.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs ambele parti .
- recursul declarat de reclamantul T. S.
Invoca recurentul faptul ca probele administrate in fata instantei de judecata ce a solutionat plangerea contraventionala au atestat fara dubiu faptul ca nu se face vinovat de conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice .
D. urmare, vatamarile morale, personale, sociale suferite de recurent impun legitimitatea nevoii de acoperire a prejudiciului reclamant in sarcina I. . arata recurentul faptl că, contrar opiniei primei instante, motivul vicierii rezultatelor aparatuui alcootest marca DRAGER, plaseaza neechivoc si exclusiv in sfera de responsabilitate a organului constataor, atat sub aspectul viabilitatii si starii tehnice a acestuia, cat si sub aspectul respectarii procedurii de manevrare .
In drept, art 1349 si 1373 coc civil, art 304 ind 1 cpc.
- recursul declarat de Inspectoratul de Politie Judetean Iasi.
Cat timp prima instanta a ajuns la concluzia ca prepusul si a indeplinit obligatiile de serviciu in limitele prevazute de lege in materia constatarii si aplicarii sanctiunilor contraventionale, expunand in mod temeinic si just toate temeiurile legale, apare ca lipsita de fundament obligarea paratului la plata pretinsului prjudiciu produs, constand in cheltuielile de judecata.
Astfel, neexistând faptă delictuală nu exista nici răspundere delictuală, lipsind si celelalte conditii ale acestui tip de răspundere.
In drept, art 304 pct 6 si 9 cpc.
Nu au fost administrate probe noi in recurs.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor invocate de parti, Tribunalul retine urmatoarele imprejurari:
In mod judicios, si cu o ampla motivare, judecătorul fondului a stabilit ca in cauza nu sunt întrunite elememetele răspunderii civile delictuale, neputand fi reținută în sarcina prepusului angajat al recurentei intimate I., savarsirea nici unei fapte delictuale, in exercitarea atributiilor de serviciu .
Astfel, se retine faptul ca nici intimata I. si nici instanta nu a inlăturat rezultatele analizei toxicologice, insa aceasta imprejurare nu este de natura „de plano” a atrage răspunderea agentului de politie, atât timp cat acesta a actionat cu respectarea tuturor prevederilor legale, utilizând la testarea petentului-reclamant un aparat alcooltest omologat si verificat metrologic si a intocmit, ca urmare a rezultatelor testului, procesul verbal de contraventie.
Posibila eroare a aparatului de măsurare alcooltest, invocata de reclamant, nu a fost in nici un fel dovedită, sarcina probei revenindu i acestuia in exclusivitate, in contextul in care paratul a făcut dovada omologării si verificării metrologice.
Mai mult, in cauza ce a avut ca obiect plangere proces verbal, nu s a stabilit cu autoritate/putere de lucru judecat care a fost eventuala eroare ce a generat vicierea rezultatului aparatului alcooltest, context in care, cu atât mai mult, nu se poate retine ca agentul de politei ar fi actionat cu rea credinta sau cu nerespectarea cadrului legal, in constatarea si intocmirea procesului verbal de contraventie .
De altfel, reclamantul nu a invocat in cerere sau pe parcursul solutionării litigiului nerespectarea de catre agentul de politie a vreunei dispozitii legale si intocmirea cu rea credinta a procesului verbal de contraventie, ci doar faptul ca rezultatele testarii cu paratul alcooltest sunt eronate .
Ori, eventuala eroare a aparatului de măsura, corect utilizat de agentul de polție, nu poate fi imputată acestuia si nici paratei I., ci producătorului aparatului sau instituției ce a efectuat omologarea/verificarea metrologică .
Pe cale de consecință, recursul declarat de reclamantul T. S. urmează a fi respins ca nefondat, in cauza nefiind făcută dovada săvârsirii unei fapte civile delictuale de către angajatul instituției pârâte.
Cat priveste recursul declarat de paratul I. Iasi, acesta este fondat, instanta obligand partea la plata in parte a prejudiciului, in contextul in care a constatat inexistenta unei fapte ilicite.
De altfel, se mentionează chiar de către judecatorul fondului faptul că nu se poate pune in discutie obligarea pârâtului la plata unui prejudiciu, atât timp cât s a stabilit ca nu exista o fapta civila delictulală ce poate fi imputata părții .
Instanța, schimbând temeiul juridic si insăsi considerentele de fapt invocate de reclamant in sustinerea pretentiilor sale, stabileste ca reclamantul ar fi avut dreptul la acordarea cheltuielilor de judecata in litigiul ce a format obiectul plangerii contraventionale, solutie ce se dovedeste a fi nelegală, temeiul pretentiilor cererii reclamantului fiind cu totul altul.
Concluzionand, instanta va admite apelul declarat de Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si va respinge actiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T. S., impotriva sentintei civile nr 4768 din 31.03.2014.
Admite recursul declarat Inspectoratul de Politie Judetean Iasi impotriva aceleiasi sentinte, pe care o modifica.
Respinge actiunea formulata de reclamantul T. S., in contradictor cu parata I. Iasi
Irevocabila .
Pronuntata in sedinta publica astazi, 27.11.2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, I. D. | Judecător, A. T. |
Grefier, E. C. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 888/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2275/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
