Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 700/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 700/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 4256/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - E. P.
Judecător G. F.
Judecător S. T.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 700/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent B. V. R. și pe intimat I. IAȘI -S.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin consilier juridic M. Z., cu delegație la dosar, lipsind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că s-a formulat de către recurent cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța admite cererea de repunere pe rol și observând că părțile au fost citate anterior cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității recursului, invocă din oficiu excepția tardivității și acordă cuvântul pe acest aspect părții prezente.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, având în vedere că recursul a fost formulat după termenul legal.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității recursului.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 6593 din 24.04.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de către petentul B. V. R. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 6 februarie 2013, sub numărul de dosar_, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de către petentul B. V. R. împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 3 februarie 2013 de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI.
Deși formulată prin avocat, plângerea contravențională nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept și a fost însoțită de o fotocopie ilizibilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, necertificată pentru conformitate cu originalul.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
În acest context, instanța a dispus ca, pentru primul termen de judecată, intimatul să nu fie citat, solicitând petentului, prin citație, să indice, sub sancțiunea nulității, motivele de fapt și de drept ale plângerii și să depună fotocopie lizibilă a procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Abia în ședință publică din 10 aprilie 2013 petentul, prin mandatar avocat, a depus la dosar precizări scrise cu privire la motivele ce fundamentează plângerea contravențională (filele 13-14).
Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii formulate, reiterând motivele de fapt și de drept care au condus la întocmirea actului administrativ contestat și anexând raportul agentului constatator.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri. Deși instanța a dispus citarea martorului asistent V. C. care a semnat procesul-verbal, în ședință publică din 24 aprilie 2013, față de mențiunile agentului însărcinat cu punerea în executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului asistent, a făcut aplicarea prevederilor art. 188 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Analizând probele administrate în cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de către petent este nefondată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CC nr._, încheiat la data de 3 februarie 2013 de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, petentul B. V. R. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 300 lei.
S-a reținut că în 3 februarie 2013, ora 1143, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Mănăstirea Golia spre B., iar la trecerea de pietoni din intersecția străzilor E. Doamna și Tg. C. nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe marcajul pietonal, de la dreapta spre stânga conducătorului auto. S-a reținut, de asemenea, că nu folosea centura de siguranță și că, pentru a nu fi accidentat, pietonul s-a oprit din deplasare.
În procesul-verbal contestat s-a mai menționat că faptele reținute în sarcina petentului sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, respectiv art. 108 alin. 108 alin. 1 lit. A pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Procesul-verbal este semnat de către petent, care a obiectat: „Nu recunosc și nu semnez”.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalității procesului-verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat. În acest sens, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Instanța reține că procesul-verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând, inclusiv din plângerea petentului, că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul intimatului, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz, constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de două puncte de penalizare.
Instanța notează că deși petentul a contestat săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, probele administrate nu au dovedit o situație de fapt diferită de cea reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, instanța apreciază că actul administrativ analizat a fost legal și temeinic întocmit.
Reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța apreciază că intimatul a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate, față de pericolul social al faptei de neacordare prioritate pietoni, reținută în sarcina petentului, în speță neexistând temeiuri pentru a proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În consecință, instanța urmează să respingă, ca fiind nefondată, plângerea petentului B. V. R. împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 3 februarie 2013 de agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI.
Față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționată mai sus a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă reține următoarele:
Prin rezoluția din 02.09.2013 s-a dispus citarea părților cu mențiunea să răspundă la excepția tardivității recursului.
Excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță este întemeiată.
Potrivit disp. art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată petentului B. V. R. la data de 13.06.2013, iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 03.07.2013, fiind depășit termenul de 15 zile menționat în dispoziția legală indicată mai sus.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul va admite excepția tardivității, iar în baza disp. art. 312 din codul de procedură civilă va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de B. V. R. împotriva sentinței civile nr 6593 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, G. F. | Judecător, S. T. |
Grefier, A.-M. H. |
Red/tehnoredactat PE
2ex/ 12.12.2014
Judecator fond A. M.
A.H. 14 Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 990/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2204/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
