Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 35827/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Judecător M. Hărățu
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 250/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent I. IAȘI -S.R. și pe intimat U. P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons.jr. C. A. pentru recurent, av S. D. pentru intimat.
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată recursul motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru .
Neexistând cereri prealabile și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Cons. jr.C. A., pentru recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale . Apreciază că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză din care rezultă faptul că e vorba de două contravenții, în mod greșit instanța reținând că cele două sancțiuni contravenționale ar îmbraca forma unei contravenții continue .
Av S. D., pentru intimat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a admis plângerea contravențională reținând că petentul a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă . Depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat, solicitând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului de fata
Prin sentinta civila nr. 9781/25.06.2013 a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul U. P., cu domiciliul procesual ales la C.. av. S. D. C. din Iași, .. 50, . procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2012 de către intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier, pe care-l anulează.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2012 de către intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 102, alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare IS 01_ pe DE 583, iar la km 63 a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 115 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h.
Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând respectarea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.Instanta nu poate primi argumentul petentului ca procesul-verbal nu a fost încheiat potrivit modelului din anexa 1D, asa cum prevede art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, deoarece mentiunile specificate de aceasta anexa, inclusiv datele de identificare ale aparatului radar (. si autoturismul pe care este montat) se regasesc în procesul-verbal în cauza. Instanta poate verifica astfel daca aparatul radar indicat în procesul-verbal contestat îndeplineste cerintele prevazute de lege, prin coroborarea sa cu buletinul de verificare metrologica emis de Biroul Român de Metrologie Legala, iar petentul nu a suferit nicio vatamare care sa impuna anularea procesului-verbal contestat, nefiind întrunite cerintele art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila. Totodata, chiar daca am fi acceptat ipoteza expusa, sanctiunea ce ar fi putut interveni este nulitatea relativa, iar nu absoluta, art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 protejând un interes individual, si numai în conditiile art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila, fiind necesar sa se faca dovada ca petentul a suferit o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal. De altfel, petentul nu a explicat în ce consta vatamarea generata de utilizarea unui alt formular, nici de ce se impune anularea procesului-verbal si nici temeiul legal exact al sanctiunii.
La o simpla lectura a procesului-verbal, se poate constata că agentul constatator a notat, a notat numele, prenumele, . numarul cartii de identitate apartinând petentului, inclusiv codul numeric personal al acestuia, care este unic si permite o identificare fara dubiu, precum si domiciliul complet, astfel cum apare în copia cartii de identitate depusa chiar de petent (fila 5), iar procesul-verbal poarta atât semnatura petentului
Cât priveste ocupatia si locul de munca ale petentului, aceste mentiuni nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii exprese, fiind necesar a se indica vatamarea suferita, conform art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila. Or, nici în acest caz, petentul nu a explicat în ce mod este vatamat de lipsa acestor mentiuni, iar instanta apreciaza ca nu a suferit nicio vatamare care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal, câta vreme au fost notate datele sale de identificare, inclusiv codul numeric personal, iar, pentru individualizarea sanctiunii, petentul a avut posibilitatea de a explica instantei eventuala relevanta a acestor informatii, instanta având putere de apreciere.
Potrivit art. 16 alin 1 și 7 din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea...” în timp ce alin 7 al aceluiași articol din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „„7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.””.”
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Mai mult decât atât, nulitatea prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal .
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”
Instanța reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Instanta nu poate retine nici critica petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori.
Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal. De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.
O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale. Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentului, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.
În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei (atestat), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, dupa ce i s-a comunicat prin statie viteza înregistrata, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.
În lumina acestor consideratii, nu prezinta relevanta faptul ca oprirea s-a realizat la o oarecare distanta de amplasamentul aparatului radar.
Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal – petentului i s-a dresat două procese-verbal de contravenție, reținându-se că ar fi circulat cu depășirea limitei legale de viteză.
Primul proces-verbal de contravenție . nr._/11.11.2012 s-a reținut că orele 14,47 a circulat pe DE 583 la km. 64 cu viteza de 112 km/h, iar prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, s-a consemnat că la aceiași dată, orele 15,00 a circulat pe același drum, iar la km. 63 avea viteza de 115 km/h.
În primul rând, din documentația depusă la dosarul cauzei, inclusiv cea depusă pentru cel de-al doilea proces-verbal care a fost contestat printr-o altă plângere, rezultă că înregistrarea celor 2 fapte contravenționale s-a făcut cu același cinemometru montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, prin urmare nu este vorba de două cinemometre montate „în cascadă”.
În al doilea rând, se reține că pe distanța de doar 1 km și durata unui minut petentul a săvârșit două fapte contravenționale identice.
Din coroborarea planșelor foto și a înregistrării video, inclusiv planșele care au fost depuse ca documentație pentru celălalt act sancționator, rezultă că la orele 14.48.10 (planșa 2 din ambele documentații) petentul a fost înregistrat cu viteze diferite, în cauză cu 110 km/h și, respectiv cu 112 km/h.
În al treilea rând, din coroborarea acestor planșe foto rezultă că a fost înregistrat petentul la aceleași sutimi de secundă cu viteze ușor diferite, precum și faptele că aceste 2 fapte sancționate prin 2 procese-verbale distincte s-au desfășurat în decursul a câteva zecimi de secundă.
Ori, față de această situație de fapt, avându-se în vedere distanța scurtă de 1 km, instanța de judecată constată că este vorba de o contravenție continuă, adică de o faptă unică ce nu poate fi sancționată de 2 ori.
Contravenție continuă este tipul de contravenție al cărui element material se prelungește în mod natural, chiar după momentul consumării, până când încetează activitatea ilicită, în cazul acestora diferitele întreruperi, care nu țin de natura faptei, nu pot modifica caracterul continuu al acesteia.
Având în vedere că plângerea formulată împotriva primului act sancționator a fost soluționată în sensul respingerii și având în vedere cele mai sus reținute, respectiv că este vorba de aceiași faptă contravențională, pentru care petentul nu poate fi sancționat de 2 ori, condiții în care constată că plângerea este întemeiată motiv pentru care o va admite și va dispunea anularea procesului-verbal de contravenție.”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs I. criticand sentinta sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii. In motivarea recursului a aratat ca a probat savarsirea contraventiei cu mijloace omologate, ca petentul a condus pe sector de drum restrictionat la viteza de 60 km /h cu 115, ca nu a savarsit o contraventie continua petentul, fiind doua fapte distincte.
Intimatul nu a depus intampinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand recursul prin prisma dispozitiilor legale incidente, a motivelor invocate de recurent, dar si din oficiu, in limita dispoz art 304 ind 1 cp c, Tribunalul retine:
In mod corect, si in acord cu instanta de control judicar a apreciat prima instanta sub aspectul legalitatii intomirii procesului verbal, aceatsa din urma insusind-si motivare, insa in ceea ce priveste temeinicia, solutia primei instante nu este in caod cu dispozitiile legale.
Identificarea contravenției continue se face diferit, în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acțiunii sau a inacțiunii. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie să se pornească pentru identificarea contravenției continue. În cazul contravențiilor continue al căror element material se prezintă sub forma unei acțiuni, legiuitorul folosește termeni care presupun activități durabile temporal. Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit. În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material al contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției.
Având în vedere definiția contravenției continue, tribunalul constata ca intimata a savarsit 2 fapte distincte, conducand pe sectoare de drum cu limitari de viteza diferea cu viteza ce depaseste limita legala.
Primul proces-verbal de contravenție . nr._/11.11.2012 s-a reținut că orele 14,47 a circulat pe DE 583 la km. 64 cu viteza de 112 km/h, iar prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, s-a consemnat că la aceiași dată, orele 15,00 a circulat pe același drum, iar la km. 63 avea viteza de 115 km/h.
Faptul ca au fost constate cu acelasi cinemometru si nu de doua in cascada nu inlatura caracterul contraventional al celor doua fapte constate pe doua sectoare de drum diferite respectiv in afara localitatii la km 63 cu viteza de 115 km/h si la km 64 cu 112 km/h, fiind 2 limitari diferite si nu aceasi.
Astfel retine Tribunalul ca prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 11.11.2012 de către I.P.J. Iași – Serviciul Rutier Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 102, alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare IS 01_ pe DE 583, iar la km 63 a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 115 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h.
Privitor la viteza de deplasare a vehiculului condus de către petent, Tribunalul constată că recurentul a dovedit că a stabilit-o cu mijloace omologate și autorizate tehnic, așa cum rezultă din actele depuse în recurs, valoarea acestuia fiind de 115km/h.
În consecință, în baza art. 304 indice 1 și 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată integral, în sensul respingerii plângerii promovate de petentul U. P. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI I
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul Inspectoratul de Politie Județean Iași împotriva sentinței civile nr.9781 din 25.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentinta pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petentul U. P., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data 11.11.2012 de către intimatul Inspectoratul de Politie Județean Iași,.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, A. T. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red/tehnored TAM
2 ex
14.03.2014
Judecator fond M. B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 5/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 262/2014.... → |
|---|
