Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 3927/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Judecător M. Hărățu
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 262/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent D. A. C. și pe intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - B.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av .Miton A. pentru recurent, cons.jr. C. A. pentru intimat .
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată recursul motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru .
Av .Miton depune împuternicirea avocațială pentru recurent și originalul cererii de recurs, cons.jr.C. A. depune delegația de reprezentare a intimatului I. Iași .
Reprezentanții părților precizează că nu mai au înscrisuri de depus sau cereri de formulat .
Neexistând cereri prealabile și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Av. Miton, pentru recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale . Invocă nelegalitatea sentinței de fond pentru motivul că instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților proba cu înregistarrea video, dispunând vizionarea CD-ului în termenul de pronunțare . Apreciază că prin modalitatea de administrare a probei a încălcat dreptul la apărare al petentului .
Cons.jr. C. A., pentru intimat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică .
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr.2608/04.10.2013 a Judecatoriei Iasi a fost respinsa solicitarea formulată de petent prin apărător de a nu fi admisă ca probă înregistrarea video a aparatului radar depusă la dosar de către intimat.
A fost respinsa ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D. A. C., domiciliat în ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul I. Iași.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta retinut urmatoarele :
”La data de 01.02.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte-amendă și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce în baza art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 și cu avertisment în baza dispozițiilor art. 99 al. 1 pct. 16 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul Jaguar cu numărul de înmatriculare CQA 615 pe DE 583 km 39+800 dinspre Iași către Târgu F. cu viteza de 104 Km/h pe un sector de drum cu limitare a vitezei la 50 km/h semnalizată prin indicatoare rutiere, viteză înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto cu numărul_ . De asemenea, nu a menținut curate plăcuțele cu numerele de înmatriculare.
Verificând din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, mențiuni a căror omisiune ar fi putut determina nulitatea absolută a procesului verbal.
În drept, potrivit art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 99 al. 1 pct. 16 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheață sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație în materie penală” în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială, așadar, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției ,astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept “acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
În examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa « penală » din punct de vedere al Convenției sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și măsurile complementare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică distinctivă a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din întocmirea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În speță, prima faptă descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator, depășirea limitei legale a vitezei de circulație putând fi stabilită doar cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic - aparate radar.
În procesul verbal nu sunt trecute . numărul aparatului radar, însă se menționează numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care acesta este montat, existând astfel posibilitatea pentru instanța de judecată să verifice dacă aparatul montat pe acel autovehicul are sau nu verificarea metrologică la zi.
Omologarea aparatului radar este o operațiune prealabilă realizării verificării metrologice pentru fiecare aparat radar de acel tip în parte, astfel încât prin prezentarea buletinului de verificare metrologică se face, implicit, și dovada faptului că respectivul model de cinemometru a fost omologat.
Prin depunerea atestatului operatorului radar se creează prezumția că au fost respectate toate normele ce reglementează exploatarea cinemometrului.
Prin urmare, instanța apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent, astfel că probele aduse de intimat sunt valabile și servesc la dovedirea săvârșirii contravenției reținute prin procesul-verbal atacat.
Pe fondul cauzei, instanța constată că intimatul a făcut dovada că petentul a circulat cu viteza de 104 Km/h pe un sector de drum pe care viteza de circulație era restricționată la 50 km/h.
Astfel, la dosar au fost depuse: raportul întocmit de agentul constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și înregistrarea video a aparatului radar, din care rezultă că în momentul surprinderii sale autoturismul condus de petent circula cu viteza de 104 Km/h.
În ceea ce privește apărarea petentului conform căreia aparatele radar prezintă o marjă de eroare în înregistrarea vitezei, instanța arată că prevederile din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 sunt aplicabile cinemometrelor care funcționează pe principiul efectului Doppler în domeniul microundelor (cinemometre radar), utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, arătând cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească acestea pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public
Așadar, aceste norme sunt aplicabile la momentul în care se verifică metrologic aparatul radar, nu ulterior aprobării acestuia. Dacă aparatul radar se încadrează în respectiva marjă de eroare, primește avizul favorabil de funcționare.
Or, aparatul radar cu care a fost înregistrată fapta contravențională a fost validat metrologic, astfel încât înregistrarea acestuia este una legală.
Mai mult, instanța mai arată că marja de eroare arătată poate funcționa în principiu nu numai în beneficiul petentului, aplicând coeficientul negativ (104 km/h minus 4 %), dar și împotriva acestuia, aplicând coeficientul pozitiv (104 km/h plus 4%).
În acest context, instanța va aprecia că viteza înregistrată de aparatul radar (104 km/h) este chiar cea cu care circula petentul, fără a mai specula pe marginea marjei de eroare pozitive sau negative.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă prevederile art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, potrivit cu care aceasta trebuie să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului în care este pus clar în evidență numărul de înmatriculare. Cinemometrul este certificat, măsoară în regim staționar și în regim de deplasare și este verificat metrologic conform buletinului anexat, fiind în termenul de valabilitate. De menționat este faptul că buletinul de verificare metrologică privește aparatul radar instalat pe Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, însă conform fișei de identificare a autovehiculului depusă de intimat ( f. 14), acest autovehicul a fost reînmatriculat la data de 07.11.2012, având în prezent numărul de înmatriculare_ .
Din adresa nr. J/1960/12.07.2013 emisă de CNADNR-DRDP Iași ( f. 5 ) rezultă că pe DE 583 la km 39+583 stg. ( adică pe direcția de mers a petentului ) la data de 01.02.2013 era montat un indicator de limitare a vitezei de circulație la 70 km/h. Un indicator de limitare a vitezei la 50 km/h era montat la km 40+380 stg. Aceasta a mai comunicat că numărătoarea kilometrică crescătoare se realizează pe sensul Târgu F.-Iași. Petentul se deplasa dinspre Iași spre Târgu F., astfel că indicatoarele sunt cele care conform adresei menționate sunt pe partea stângă a drumului, iar petentul se deplasa dinspre km 40+380 spre km 39+583, fiind surprins la km 39+800, adică în raza de acțiune a indicatorului care limita viteza de circulație la 50 km/h.
Potrivit art. 11 al. 1 din OG 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.
Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală, sănătatea sa sau a altuia ori un bun important al său sau al altuia ori un interes obștesc.
Existența stării de necesitate presupune pe de o parte un pericol care creează starea de necesitate, iar pe de altă parte o faptă săvârșită pentru salvarea de la acel pericol.
Pericolul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie actual sau iminent, să amenințe viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia ori un interes obștesc, să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea unei contravenții.
La rândul său, acțiunea de salvare trebuie să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor menționate, în sensul că trebuie să fie singura cale de salvare în situația de fapt dată, prin săvârșirea acesteia să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat, fapta să nu fie săvârșită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligația de a înfrunta pericolul.
Toate aceste condiții trebuie să fie întrunite în mod cumulativ pentru a exista starea de necesitate.
Este posibil ca petentul la momentul comiterii faptei să se fi găsit într-o stare emoțională deosebită cauzată de starea de sănătate a soției sale, însă în speță nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru existența stării de necesitate.
Pentru existența cazului fortuit este necesar a fi întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: să se săvârșească o faptă contravențională, fapta săvârșită să fie rezultatul unei acțiuni sau inacțiuni peste care s-a suprapus o anumită împrejurare care a provocat rezultatul periculos, făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului.
Din analiza acestor condiții instanța constată că în speță nu sunt întrunite nici condițiile cazului fortuit, petentul cunoscând starea în care se găsea soția sa, astfel că ar fi trebuit să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că poate efectua călătoria respectivă în condiții de siguranță și fără a încălca legea. Mai mult, în cuprinsul plângerii petentul arată că medicul cu care a discutat telefonic a sugerat să ajungă la Cluj cât de repede se poate. Din chiar susținerile petentului nu rezultă că starea soției sale implica o situație care să reclame asistența medicală de urgență.
Chiar în ipoteza în care starea soției ar fi necesitat asistența medicală de urgență, petentul avea posibilitatea de a apela serviciul de urgență. În atare situație, deplasarea cu viteză excesivă spre localitatea de destinație nu era singura cale a oferi soției sale ajutor medical, putând fi apelat așa cum am arătat anterior serviciul de urgență 112 sau putându-se deplasa la cea mai apropiată unitate medicală. Mai mult, în situația în care petentul ar fi apreciat că viața soției sale este pusă în mod real în pericol, acesta ar fi putut solicita sprijinul echipajului respectiv de poliție pentru a se deplasa în condiții de siguranță la o unitate medicală în care soția ar fi putut fi îngrijită.
Pe de altă parte, alegând să se deplaseze cu viteză sporită pentru a ajunge mai repede la destinație, petentul a pus în pericol atât viața sa și a celeilalte persoane aflate în autovehicul ( soția sa ), cât și a celorlalți participanți la trafic, în condițiile deplasării cu viteza de 104 km/h crescând semnificativ riscul producerii unui grav accident rutier.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența stării de necesitate sau ale cazului fortuit.
În ceea ce privește solicitarea petentului făcută prin apărător de a respinge proba cu înregistrarea video ca nelegală, instanța urmează a o respinge.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 109 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Este real faptul că vechiul cod de procedură civilă nu prevede ca și mijloc de probă înregistrarea video. Însă, așa cum însuși petentul arată în cuprinsul precizărilor depuse la termenul din 04.10.2013, din perspectiva CEDO materia contravențională este asimilată celei penale, sarcina probei fiind răsturnată, incumbând organelor de poliție. Or, codul de procedură penală în vigoare prevede printre mijloacele de probă și înregistrările video.
Ca urmare, coroborând dispozițiile art. 109 din OUG 195/2002 cu prevederile art. 64 al. 1 din codul de procedură penală și cu practica CEDO conform căreia materia contravențională este asimilată celei penale, instanța constată că în cauză este posibilă administrarea probei cu înregistrarea video a aparatului radar.
Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului poate fi și a fost constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator.
Din raportul întocmit de agentul constatator rezultă că acesta a constat personal faptul că autovehicul condus de către petent avea plăcuțele cu numărul de înmatriculare murdare.
În speță, cu privire la această faptă, procesul-verbal încheiat în cauză se bucură se prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative, dat fiind că fapta a fost constatată ex propriis sensibus ( prin propriile simțuri ) de agentul constatator, prezumție ce poate fi calificată ca prevăzută de lege, în sensul în care CEDO îl dă acestui concept (hotărârea A. c. României din 04.10.207), întrucât este unanim acceptată de doctrina de specialitate și de practică. În consecință, petentului îi revenea sarcina de a răsturna această prezumție relativă. Petentul nu a răsturnat însă această prezumție. Mai mult, în cuprinsul plângerii formulate petentul nu contestă săvârșirea acestei contravenții.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, neimpunându-se reindividualizarea acesteia.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul ,apreciind ca solutia primei instante este nelegala si netemeinica, reiterand in esenta motivele din plangerea initiala respectiv: că se deplasa dinspre Iași către Cluj, iar pe DE 583 în afara localității unde rula cu 99 km/h a sesizat în spatele său un autovehicul cu numărul_ care îi făcea semn insistent cu farurile. A trecut pe prima bandă de mers, autovehiculul respectiv l-a depășit, apoi a văzut bastonul reflectorizant al agentului de poliție aflat pe scaunul din dreapta făcându-i semn să oprească. A prezentat actele agentului de poliție care i le-a solicitat și a așteptat revenirea acestuia. Agentul a revenit cu procesul verbal și dovada reținerii permisului de conducere motivând că a depășit viteza cu peste 50 km/h față de limita acelei zone.Menționează petentul că se deplasa cu soția sa însărcinată în a șaptea lună spre Cluj deoarece aceasta prezenta o . simptome caracteristice unei nașteri premature, iar medicul în a cărei supraveghere este le-a sugerat să ajungă la Cluj cât de repede se poate.
Aprecioaza ca instanta nu s-a pronuntat asupra admisibilitatii probei video, ca solutia primei instante este vadit netemieinicain conditiile in care nu se vede clar numar autoturismului pe care il conducea si nu s-a pronuntat asupra oportunitatii aplicarii unui avertisment s nici nu s-a pronuntat asupra legalitatii procesului verbal pe motivele ce sunt santionate cu nulitate absoluta.
Intimatul nu a depus întâmpinare .
In recurs nu au fost aministarte probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în conditiile OG nr.2/2001 si în limitele prevăzute de art. 3041 C. Proc. Civ., tribunalul reține că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei P. fiind legală și temeinică
Prin procesul - verbal . nr._ încheiat la data de 01.02.2013, petentul petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte-amendă și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce în baza art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 și cu avertisment în baza dispozițiilor art. 99 al. 1 pct. 16 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul Jaguar cu numărul de înmatriculare CQA 615 pe DE 583 km 39+800 dinspre Iași către Târgu F. cu viteza de 104 Km/h pe un sector de drum cu limitare a vitezei la 50 km/h semnalizată prin indicatoare rutiere, viteză înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto cu numărul_ . De asemenea, nu a menținut curate plăcuțele cu numerele de înmatriculare.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a retinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, astefl incat nu poate fi primit acest motiv de recurs.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Potrivit . 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
In speta constatarea s-a facut de catre un politist rutier pe baza inregistrarii video efectuata de un operator radar, acesta din urma este autorizat sa utilizeze si sa manevreze cinemometru de control rutier tip PYTHON II cod LT 1.10.04 montat pe un autovehicul dacia L._, iar in procesul verbal de constatare a contraventiei s-a mentionat acest aspect, urmand a respinge si acest motiv de recurs.
Constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat prin mijloace tehnice specifice, operatorul radar fiind cel care doar asigură manipularea acestora în mod continuu.
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare_ , autoturismul autoturismul Jaguar cu numărul de înmatriculare CQA 615 pe DE 583 km 39+800 dinspre Iași către Târgu F. rula cu viteza de 104 Km/h pe un sector de drum cu limitare a vitezei la 50 km/h semnalizată prin indicatoare rutiere
Având în vedere că în imaginilie video radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind CQA 615, în aceste imagini rulând cu viteza de 104 km/h, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petentul recurent fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție, situatie retinuta in mod corect de catre instanta de fond, neputind fi primit astfel nici motivul de recurs ca nu se poate identifica autovehiculul petentului din inregistrarea video.
În ceea ce privește folosirea probei cu inregistrarea video, aceasta desi nu este o proba prevazuta de vechiul cod de procedura civila eSte sustinuta si de fotografiile pe suport de hartie idin care rezulta viteza cu care a circulat petentul, drept pentru care nu paote primi nici acest motive de recurs.
Prin urmare, instanta de fond a adat dovada de rol activ si analizat in mod judicios si corect toate probele administarte in cauza, analizand motivele ce atraga sanctiunea nulitatii actului, insa nu a identificat in mod corect nici un motiv de nulitate, constatand temeinicia si legalitatea procesului verbal incheiat.
F. de toate aceste aspecte retinute, in temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ, recursul va fi respins și menținută sentința instanței de fond ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul D. A. C. împotriva sentintei civile nr. 2608 din 04.10.2013 pronunțată de Judecatoria P., sentinta pe care o menține.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, A. T. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red/tehnored TAM
14.03.2014
2 ex
Judecator fond S. A. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 250/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 263/2014.... → |
|---|
