Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 306/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 8074/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 306/2014
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe apelanta . pe intimații P. M. IAȘI- DIRECȚIA DE CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII și PRIMARUL M. IAȘI - DIRECȚIA DE CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că apelul a fost declarat în termen. Nemaifiind alte cereri formulate și având în vedere solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 25.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă excepția nulității și a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . procesului verbal nr._/26.02.2013 încheiat de Primarul M. Iași.
Prin aceeași sentință, a fost obligată petenta la plata sume de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal nr._/26.02.2013 încheiat de P. Iași, petenta . fost amendată cu suma de 2500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de HCL 133/2009 și 467/2009 anexa 1, constatându-se, în urma controlului din 02.07.2013 că, petenta nu și-a respectat obligația de refacere a infrastructurii carosabilului afectata, ca urmare a intervenției la rețeaua de canalizare, pe .. 21 din Municipiul Iași.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, în speță, nu există nici o încălcare care să atragă nulitatea absolută a înscrisului constatator.
În ceea ce privește descrierea faptei sau locul și timpul săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut pe de o parte că, că acestea au fost surprinse corespunzator în cuprinsul actului iar pe de altă parte că, art.15 alin.2 din OG 2/2001 stabilește clar că pot fi agenți constatatori primarii, fiind într-adevăr irelevant ce se consemnează în antetul procesului-verbal, de vreme ce în cuprinsul acestuia se indică în mod clar numele agentului constatator și dispoziția prin care a fost împuternicit să aplice sancțiuni contravenționale.
Raportându-se prevederilor art.2.3 și ale art. 2.5 din Regulamentul pentru executarea lucrărilor pe domeniul public al M. Iași privind intervenții la rețele îngropate (anexa 1 la HCLM 133/2009), instanța de fond a reținut că, petenta avea și are obligația de a respecta condițiile de refacere a domeniului public, în calitate sa de deținător de utilități și că, deținătorii de rețele sau delegații acestora au obligația de a reface carosabilul în termen de 5 zile, în caz contrar P. M. Iași va reface lucrarea pe cheltuiala beneficiarului. Obligația cade în sarcina deținătorului de utilități, inclusiv în situația în care intervenția s-a făcut de către o persoană delegată de acesta, în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, așa cum a fost reținută de agentul constatator, prima instanță constată că încadrarea juridică a faptei este corectă și că sancțiunea aplicată a fost legală.
Cu privire la temeinicie, prima instanță, a reținut faptul că, petenta a făcut o intervenție în zona respectivă, în condițiile în care a informat intimatul că va face acele intervenții, dar și ținând cont de sesizarea venită din partea unui locuitor care a făcut trimitere directă la lucrările petentei. De asemenea, s-a arătat că, împrejurarea că au trecut aproximativ 3-4 luni între momentul intervenției și sancționare nu afectează valabilitatea sancționării, nefiind îndeplinit termenul de prescripție a aplicării sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, aplicarea criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 O.G.2/2001 conduce la concluzia că nu se poate realiza corijarea atitudinii petentei doar prin aplicarea unui avertisment, având în vedere gravitatea concretă a faptei și atitudinea acesteia față de fapta săvârșită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta .-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, petenta susține pe de o parte că, arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat de o entitate fără personalitate juridică, deoarece personalitate juridică are Municipiul Iași iar pe de altă parte că, obligația de refacere a domeniului public afectat o au toți furnizorii de utilități care au rețele îngropate.
Apelanta a mai susținut pe de o parte că, din procesul verbal lipsește temeiul legal dar și descrierea faptei, nerezultând de asemenea, data intervenției și nici data la care trebuia refăcut carosabilul iar pe de altă parte că, intimatul nu a depus la dosar documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal, acesta din urmă nefiind susținut de nicio probă.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 - 482 Cod procedură civilă.
Intimatul Primarul M. Iași, a formulat întâmpinare, calificată de către instanță ca și concluzii scrise, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că, obligația refacerii carosabilului revine administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.
Totodată, intimatul a învederat că apelanta nu este la prima abatere, fiind sancționată anterior pentru multe alte situații similare pentru nerefacerea domeniului public ca urmare a intervențiilor la rețeaua de apă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de contravenție nr._/26.02.2013de către intimatul Primarul municipiului Iași, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenție prev. de anexa 1 din HCL 133/2009, modificat prin HCL 467/2009, constând în aceea că nu și-a respectat obligația de refacere a infrastructurii carosabilului afectata, ca urmare a intervenției la rețeaua de canalizare și nici condițiile tehnice pentru refacerea bunului menționat (respectiv pe .. 21 din Municipiul Iași).
Dispoziții legale incidente:
Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 133/2009 privind modificarea Regulamentului de refacere a domeniului public al municipiului Iasi afectat de retelele tehnico-edilitare subterane, modificată prin HCL nr. 467/2009: art. 2 „ Obligația de a reface carosabilul în 5 zile, în caz contrar P. M. Iași va reface lucrarea pe cheltuiala beneficiarului, care va deveni rău platnic - debitor la bugetul local.Obligația cade în sarcina administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică / juridică delegată de către deținătorul de utilități, ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantei fiind nefondate.Nu pot fi reținute susținerile apelantei, potrivit cărora încheierea procesului verbal de contravenție s-a realizat de către o entitate fără personalitate juridică, având în vedere că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea art. 15 al. 2 din OG nr. 2/2001 de către un împuternicit al intimatului, Primarului mun. Iași, după cum în mod expres s-a consemnat, fiind irelevantă mențiunea din antet. De asemenea, instanța de control judiciar, în consonanță cu prima instanță, reține că în procesul verbal este descrisă fapta, fiind indicat și temeiul de drept ce sancționează fapta apelantei
Totodată, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. De asemenea, este de reținut că recurenta petentă nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelanta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că există și alte societăți care intervin în carosabil.
Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de planșa foto care demonstrează că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de refacere a carosabilului ( fila 13) și de adresa Cod F 192 din 24.01.2013 emisă chiar de către apelantă. Susținerea apelantei conform căreia nu există dovadă că ar fi intervenit asupra carosabilului este vădit nefondată și formulată cu rea credință în condițiile în care, chiar aceasta confirmă intervenția prin adresa Cod F 192 din 24.01.2013 ( fila 15 dosar fond).
Pe de altă parte, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, este unul semnificativ, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta . sentinței civile nr._ din 25.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, A.-M. H. |
A.H. 16 Mai 2014
Red/. D.P.C.- 16.06.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:T. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 584/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 307/2014.... → |
|---|
