Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 12605/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Mai 2014
Președinte - C. B.
Judecător F. A. A.
Grefier I.-P. V.
Decizia Nr. 316 C.A.
Pe rol fiind judecarea apelului privind pe apelant I. IAȘI și pe intimat ., intimat .-PRIN REPREZENTANT LEGAL TARCAN C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând terminată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, instanța rămâne în pronunțare și reține apelul spre deliberare.
TRIBUNALUL
Prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Iași apelantul I. Iași a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata . să dispună admiterea căii de atac și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale formulată în cauză.
În motivarea apelului se susține că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art.14 din OG nr.2/2001 precum și înscrisurile referitoare la procedura de comunicare a actului constatator, reținând neîntemeiat intervenirea prescripției speciale derivată din necomunicarea în termen de o lună a procesului-verbal de constatare a contravenției. Consideră apelantul că se dovedește indubitabil comunicarea în termen a actului constatator, făcând referire la faptul că procesul verbal a fost comunicat prin afișare la data de 03.04.2013(actul constatator încheiat la data de 29.03.2013), iar plângerea contravențională a fost înregistrată la Judecătoria Iași la data de 15.04.2013. De asemenea, se susține că Decizia nr.10/2013 a ÎCCJ, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, s-a publicat în iulie 2013, după încheierea și comunicarea actului constatator, astfel încât nu pot fi imputate agentului constatator nerespectarea caracterului obligatoriu al acesteia. Pe cale de consecință, în mod eronat instanța a procedat la anularea actului constatator al contravenției.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În apel părțile nu au solicitat administrarea de probe noi.
Analizând apelul declarat de către I.-Iași se constată că este vădit întemeiat având în vedere cele ce preced:
Prin sentința apelată Judecătoria Iași a admis plângerea formulată de intimată întrucât a reținut ca operantă prescripția executării sancțiunii contravenționale ca urmare a necomunicării actului constatator al contravenției decât prin afișare, în contradicție cu Decizia nr.10/2013 a ICCJ, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, care prevede caracterul subsidiar al acestei modalități de comunicare.
Motivul de nelegalitate reținut din oficiu de judecătorul fondului este vădit neîntemeiat deoarece în cauză prescripția executării sancțiunii contravenționale nu poate fi reținută decât în măsura în care au fost nerespectate dispozițiile referitoare la comunicarea în termen de o lună a actului constatator al contravenției în raport cu data încheierii acestuia, conform art.14 din OG nr.2/2001. Nerespectarea regulilor referitoare la prioritatea procedurii de comunicare a actului constatator al contravenției nu poate atrage sancțiunea prescripției executării sancțiunii contravenționale atâta timp cât acesta a fost comunicat într-una din modalitățile prevăzute de lege (art.27 din OG nr.2/2001), comunicarea intervenind în termenul de o lună de la data încheierii (29.03.2013), aspect relevat de procesul-verbal verbal de afișare încheiat la data de 03.04.2013, ora 8.40, semnat de martorul asistent (fila 32 dosar fond). Urmare a acestei comunicări, la data de 15.04.2014 intimata înregistrează pe rolul Judecătoriei Iași plângerea contravențională astfel încât se relevă primirea actului constatator al contravenției și lipsa oricărei vătămări generate de comunicarea procesului verbal doar prin afișare la sediul societății.
De asemenea, agentul constatator nu avea obligația de a se raporta la Decizia nr.10/2013 a ÎCCJ, pronunțată în procedura recursului în interesul legii deoarece aceasta a fost adoptată la data de 10.06.2013, la aproximativ 3 luni de la data încheierii actului constatator al contravenției, iar publicarea deciziei a intervenit în luna iulie 2013 astfel încât acest aspect nu putea fi reținut de instanța de fond în argumentarea măsurii anulării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință, comunicarea la data de 03.04.2013 a procesului-verbal de constatare a contravenției încheiat la data de 29.03.2013 relevă respectarea termenului reglementat de art.14 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a procedurii de afișare având natura juridică a unui act autentic, context în care intimata trebuia să dovedească caracterul fals al mențiunilor procesului-verbal de afișare în fața organului de urmărire penală, dovadă care nu a fost făcută în cauză.
Prin urmare, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale a fost greșit reținută, urmând a aceasta să fie respinsă ca urmare a admiterii căii de atac și a modificării sentinței apelate.
În ceea ce privește apărările intimatei referitoare la netemeinicia actului constatator se constată că sunt neîntemeiate deoarece documentația care a stat la baza încheierii acestuia cuprinde declarațiile celor 2 persoane primite la muncă, S. S. și C. A., care au recunoscut că nu au semnat contract individual de muncă (filele 34-35 dosar fond), fiind săvârșită astfel contravenția prevăzută de art.260 lit.e din C.mun., pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei contravenții nefiind necesară primirea a 5 persoane la muncă fără încheierea contractului individual, legiuitorul folosind sintagma „până la 5 persoane”, astfel încât în mod corect a fost angajată răspunderea contravențională a intimatei.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate acestea sunt legale deoarece norma de incriminare prevede că se aplică câte o sancțiune pentru fiecare persoană primită la muncă, în cazul intimatei fiind aplicat minimul prevăzut de lege,_ de lei, în raport de cele 2 persoane primite la muncă fără a se încheia contract individual de muncă, astfel încât criticile formulate de intimată sunt neîntemeiate.
De asemenea, au caracter neîntemeiat și apărările referitoare la calitatea de reprezentant a societății contraveniente, precum și nesemnarea actului constatator de către un martor asistent deoarece nu s-a dovedit existența vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat.
Întrucât motivul de apel este întemeiat, față de aspectele anterior expuse și în lumina art.480 C.pr.civ., se va admite calea de atac și se va modifica sentința apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de I. Iași împotriva sentinței civile nr._/09.10.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o schimba in parte in sensul ca:
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Respinge plângerea formulata de . împotriva procesului verbal ., nr._/29.03.2013.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica din 14.05.2014.
Președinte, C. B. | Judecător, F. A. A. | |
Grefier, I.-P. V. |
red și dact jud AFA/4ex/08.08.2014/jud fond G. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 313/2014.... | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
