Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 208/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 2850/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - E. P.
Judecător F. A. A.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 208/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant N. A. C. și pe intimat I. IAȘI - BIROUL RUTIER P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: consilier jr. C. A., pentru intimat, lipsă apelantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Consilier jr. C., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe în baza probatoriului administrat la instanța de fond.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr.3236 din 22.11.2013 Judecătoria P. a respins plângerea petentului N. A. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J I Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 01.07.2013 petentul N. A. C. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 18.06.2013, iar în subsidiar anularea în parte a procesului verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul arată că la data de 18.06.2013 a condus autovehiculul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ către Slatina, iar în apropierea localității Ciohorăni a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut documentele și i-a comunicat că ar fi circulat cu viteza de 81 km/h.
Arată petentul că nu i s-a menționat instanța de judecată la care poate contesta procesul verbal și nici faptul că poate formula obiecțiuni.
Față de aceste împrejurări, solicită admiterea plângerii.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca nefondată și a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
La data de 18.06.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte-amendă și 4 puncte de penalizare în baza art. 108 al. 1 lit. c pct. 3 și art. 101 al. 2 din OUG 195/2002, cu avertisment în baza art. 101 al. 1 pct. 18 și cu avertisment în baza art. 99 al. 1 pct. 4, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul VW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 în localitatea Ciohorăni cu viteza de 81 Km/h înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto cu numărul MAI_. De asemenea, nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare și avea semne de avarii vechi.
Verificând din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, mențiuni a căror omisiune ar fi putut determina nulitatea absolută a procesului verbal.
Nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001 ar putea atrage nulitatea relativă a procesului verbal numai în condițiile în care prin încheierea procesului verbal în acest mod ( cu nerespectarea dispozițiilor legale anterior citate ) contravenientului i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal.
În speță, petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi suferit vreo astfel de vătămare.
În drept, potrivit art. 108 al. 1 lit. c pct. 3 depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după caz atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare.
Conform art. 101 al. 2 amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplica și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Potrivit art. 101 al. 1 pct. 18 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2. Conform art. 35 al. 2 participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Potrivit art. 99 al. 1 pct. 4 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni neîndeplinirea obligației proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație în materie penală” în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială, așadar, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției ,astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept “acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
În examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa « penală » din punct de vedere al Convenției sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și măsurile complementare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică distinctivă a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din întocmirea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În speță, prima faptă descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator, depășirea limitei legale a vitezei de circulație putând fi stabilită doar cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic - aparate radar.
În procesul verbal nu sunt trecute . numărul aparatului radar, însă se menționează numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care acesta este montat, existând astfel posibilitatea pentru instanța de judecată să verifice dacă aparatul montat pe acel autovehicul are sau nu verificarea metrologică la zi.
Omologarea aparatului radar este o operațiune prealabilă realizării verificării metrologice pentru fiecare aparat radar de acel tip în parte, astfel încât prin prezentarea buletinului de verificare metrologică se face, implicit, și dovada faptului că respectivul model de cinemometru a fost omologat.
Prin depunerea atestatului operatorului radar se creează prezumția că au fost respectate toate normele ce reglementează exploatarea cinemometrului.
Prin urmare, instanța apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent, astfel că probele aduse de intimat sunt valabile și servesc la dovedirea săvârșirii contravenției reținute prin procesul-verbal atacat.
Pe fondul cauzei, instanța constată că intimatul a făcut dovada că petentul a circulat cu viteza de 81 km/h pe raza localității.
Astfel, la dosar au fost depuse: raportul întocmit de agentul constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și înregistrarea video a aparatului radar, din care rezultă că în momentul surprinderii sale autoturismul condus de petent circula cu viteza de 81 km/h.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă prevederile art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, potrivit cu care aceasta trebuie să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului în care este pus clar în evidență numărul de înmatriculare. Cinemometrul este certificat, măsoară în regim staționar și în regim de deplasare și este verificat metrologic conform buletinului anexat, fiind în termenul de valabilitate.
Cea de-a doua și a treia faptă reținute în sarcina petentului, respectiv cea referitoare la lipsa certificatului de înmatriculare și cea referitoare la lipsa documentului de constatare a avariilor produse în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație, pot fi și au fost constatate în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator.
În speță, cu privire la aceste fapte, procesul-verbal încheiat în cauză se bucură se prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative, dat fiind că fapta a fost constatată ex propriis sensibus ( prin propriile simțuri ) de agentul constatator, prezumție ce poate fi calificată ca prevăzută de lege, în sensul în care CEDO îl dă acestui concept (hotărârea A. c. României din 04.10.207), întrucât este unanim acceptată de doctrina de specialitate și de practică. În consecință, petentului îi revenea sarcina de a răsturna această prezumție relativă. Petentul nu a administrat însă vreo probă prin care să răstoarne această prezumție. Mai mult, în cuprinsul plângerii, acesta nu contestă săvârșirea niciuneia dintre contravenții, ci doar reclamă faptul că nu i s-a menționat instanța de judecată la care poate contesta procesul verbal și nici faptul că poate formula obiecțiuni.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește amenda, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, neimpunându-se reindividualizarea acesteia.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
Instanța va respinge însă solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat întrucât dispozițiile art. 36 al. 2 din OG 2/2001 care prevedeau această posibilitate nu mai sunt în vigoare, art. 36 din OG 2/2001 fiind modificat prin OUG 80/2013.
Sentința a fost apelată în termen legal de petentul N. A. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apel, petentul a arătat că nu există certitudine cu privire la aparatul radar, iar această incertitudine profită petentului. Din planșa foto depusă la dosar nu rezultă în mod clar nr. vehiculului înregistrat, nu rezultă viteza înregistrată de aparatul radar.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art 476-479 Cod procedură civilă reține următoarele:
Sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Criticile petentului sunt nefondate. Procesul verbal contestat a fost semnat de către petent, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat ”nu face”.
Situația de fapt reținută de agentul constatator este dovedită cu raportul agentului constatator, atestatul operator radar. CR-ul, atestatul operator nr._ din 01.01.2010, buletinul de verificare metrologică nr._ din 3.04.2013.
Din vizionarea Cd-ului, în mod corect a reținut judecătorul fondului că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită de către acesta.
Se poate observa nr. autoturismului VW cu nr. de înmatriculare_, iar fapta a fost săvârșită în localitatea Ciohorăni. Pe acest segment de drum petentul a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe auto cu nr. MAI_. Fapta a fost încadrată corect la disp. art.108 al.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002, fiind sancționat cu 6 puncte amendă.
Totodată s-a mai reținut în procesul verbal contestat că petentul nu avea asupra sa documentele prev. la art.35 al.2 din OUG nr.195/2002, respectiv certificatul de înmatriculare . Pentru această faptă a fost sancționat cu 4 puncte penalizare.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța de control judiciar constată că prima instanță a reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pe cale de consecință, sub aspectul laturii obiective a faptelor contravenționale pretins a fi săvârșite, instanța constată că acestea există, verificând elementul material statuat de dispozițiile legale.
In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petentului. In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost incheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.
Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel incat procesul verbal este legal intocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constata ca procesul verbal contestat face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Petentul a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul-verbal și a solicitat ca organul constatator să facă proba celor consemnate.
Intimatul a răspuns apărărilor invocate de petent si a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.04.2013, raportul agentului constatator, planșele foto ale înregistrării radar.
Având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, instanța reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui, care contestă realitatea consemnărilor din procesul–verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, a statuat următoarele:
Distincția între contravenții, și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Do rota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, acesta este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, și i se recunoaște valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, iar în buletinul de verificare metrologică menționat mai sus se precizează . nr aparatului radar.
In fata instanței, organul constatator a probat săvârșirea faptei de către petent, comunicând dovezile privind îndeplinirea cerințelor normelor legale pentru ca înregistrările să fie folosite ca probe.
Înregistrarea radar întrunește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o înregistrare pentru a fi folosită ca probă în fața instanței. Rezulta, astfel, data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autoturismului din care poate fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia, condițiile in care a fost efectuata înregistrarea în modul în deplasare.
Din probele administrate de organul constatator instanța de fond a apreciat corespunzător si asupra individualizării sancțiunii.
In analiza principiului proportionalitatii, instanta verifica in ce masura petentul nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata, la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala.
Avand in vedere aceste principii, tribunalul constată ca petentul nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente ca situatia de fapt ar fi alta decat cea retinuta in procesul verbal contestat.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, in raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanta de fond a retinut in mod corect ca amenda contraventionala aplicata este cea prev de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile în care a fost savarsită contraventia, de modul si de mijloacele de savarsire, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, astfel incat nu se impune reevaluarea acestora.
În conformitate cu disp art 480 din codul de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefundat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de N. A. C. împotriva sentinței civile nr 3236 din 22.11.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, F. A. A. | |
Grefier, L. Momiță |
Redactat Judecător P. E..
Tehnored. grefier. E.C. 12.06.2014
Judecător fond S. A. I.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1023/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 528/2014.... → |
|---|
